Ai terminat de corectat cele 30 de articole pentru revistă. „Generația 30 sub 30, ediția 2021” e un număr special alcătuit de revista Forbes România. Obligație profesională. Trei ore ți-a luat să pui virgule, să ștergi o literă în plus, să schimbi un cuvânt, n-a fost muncă de editare, mai degrabă o rutină de corector. Poftim ce-ai ajuns: corector!
30 de articole despre tineri merituoși, cu vârste sub 30 de ani. Niște povești despre carierele lor, fără laude, fără exagerări, cu multe fapte, presă factuală – cum se zice.
Nu sunt povești, dar nici CV-uri romanțate. Viețile acestor tineri sunt pline de facultăți, traininguri, cursuri de formare profesională, workshop-uri, proiecte, activități de voluntariat, burse în străinătate, la universități renumite, participări la conferințe, poziții de conducere la companii internaționale, specializări, startup-uri înființate, în țară sau aiurea în lume, cariere, companii dezvoltate, finanțări atrase și multe proiecte pe internet, dezvoltări de aplicații, business în digital…
Cei 30 de „necunoscuți”
Te doare capul, te-a zăpăcit această lume de tineri, ești derutat, năucit, încremenit într-o admirație mută, dar înjunghiat de invidie, habar n-aveai de acești oameni, n-au apărut niciodată la televiziuni pentru că televiziunile noastre nu fac rating cu astfel de povești, dar ceea ce simți acum, plenar, cu durere, dar și cu uluire este că… lumea s-a schimbat radical față de cea în care tu aveai mai puțin de 30 de ani, Barbule! Abia acum te-a lovit marea revelația: lumea s-a schimbat! (Ce banalitate poți să gândești!)
Te-a încântat lumea din Ierusalimul de la 1131 – 1142, din timpul reginei Melisanda, pe care ai aflat-o citind cartea „Ierusalim – biografia unui oraș”, de Simon Sebag Montefiore, dar te-au zăpăcit rău poveștile acestor 30 de tineri din prezent. Români. Băieți și fete. Născuți în România. În sate sau orașe. Din familii înstărite sau modeste.
Nu au mentalitate de lefegiu
Sunt tineri care au învățat pe rupte și care se mișcă cu dezinvoltură în lumea de azi, fără granițe, unii au schimbat vreo trei-patru joburi, în țară sau în străinătate, alții au studiat afară.
Unii dintre ei s-au angajat la fonduri de investiții, bănci sau firme de consultanță, de tehnologie, de cercetare, în domenii de care n-ai auzit și după un timp s-au întors în țară, deschizându-și propriile afaceri, alții au rămas departe, dar sigur se vor întoarce… Doamne, n-au nici 30 de ani împliniți și-au făcut atâtea lucruri!
Niciunul n-are apucături de lefegiu, de bugetar, de angajat care să iasă cu picioarele înainte dintr-o fabrică. Și-au luat viața în mâini!
Ți-e rușine să te gândești ce făceai tu la nici 30 de ani. Erau anii 80. Ți se face rău numai când te gândești la acei ani răi. Ce scria în povestea ta? Școala elementară, liceul, facultatea… Atât? Atât de puțin? Plus practicile agricole din liceu și facultate, la strânsul de porumb, struguri, sfeclă, cartofi, ceapă… Ai uitat să-ți treci muncile agricole în CV! De ce să nu ți le treci? (Nu-i nicio rușine să-ți completezi CV-ul, poate ți-l analizează într-o zi Valeriu Nicolae, cine știe?) Cu ce sunt mai prejos acele experiențe agrare decât voluntariatul multor tineri de sub 30 de ani din textele pe care le-ai citit? Ai muncit pentru țară, pentru pâinea poporului – îți amintești de îndemnurile profesorului de Socialism Științific…
Ce rost are să-ți compari anii tăi de tinerețe cu anii acestor tineri? Comparația nu ține. Dar ce rost are să citești o istorie a Ierusalimului și cum s-au născut cele trei religii avraamice? Este fascinantă, dar la ce-ți folosește acum?
Cele 30 de articole despre acești tineri de sub 30 de ani pot să te ajute să intuiești viitorul lumii: tehnologie, Inteligență Artificială, robotică, automatizări, o lume în care nu-ți vei găsi locul ca „jucător”, o lume deja pierdută – așa simți, nu te supăra pe lume!
Am ratat? Nu știu. Dar liberi nu am fost
Și capitala lumii s-a mutat, nu mai este la Ierusalim, orașul sfânt! Dar și anii 80, în care ai învățat pentru a-ți lua diploma de inginer, să te duci în stagiatură, într-un loc de muncă la o fabrică și să-ți urmezi un destin trasat și dictat de politica partidului, „înaintarea României spre societatea socialistă multilateral dezvoltată și înaintarea spre comunism…”, parcă și acei ani i-ai pierdut!
Pentru că n-ai avut de ales. (Sau poate n-ai știut ce să alegi!) Te întrebi: care „societate multilateral dezvoltată”, care „înaintare spre comunism”? Sentimentul ratării se amplifică: ai fost mințit, și-au bătut joc de tinerețea ta! (Bine că n-ai prins Gulagul sau Piteștiul!)
Iar gândul acesta de om frustrat provine tot din faptul că atunci, în vremea celor 30 de ani ai tăi, n-ai avut libertate. Repeți: libertatea de a alege ce vrei să faci, ce vrei să muncești, ce vrei să înveți, unde vrei să trăiești, cum vrei să trăiești. N-ai avut bucuria alegerii neîngrădită de sistem.
Îți vine să râzi de tine, firește, când citești în poveștile acestor tineri de sub 30 de ani sintagme precum: „companie de consultanță pentru Data Science & Machine Learning”, „e-commerce”, „headhunting”, „platformă de publicitate Out of Home Advertising”, startup în „health-tech”, „edu-tech”, „automation fintech” și „blockchain”. Ai putea să te lămurești pe Google ce înseamnă, ca să nu mori prost, dar îți vine să te ascunzi de lumea care va veni, nu într-o scorbură, ci în epoca de aur a Ierusalimului de pe vremea reginei Melisanda!
Dar cine naiba mai știe în ziua de azi de Melisanda! Cum să te ascunzi în istorie? Doar dacă nu-ți pasă de viitor! Cel mai înțelept este să cunoști istoria (scrisă cu onestitate, bună credință și pricepere) ca să privești cu înțelegere viitorul, adică pe tinerii ăștia de sub 30 de ani, destoinici, înfometați de cunoaștere și entuziaști.
Oare ei și cei care gândesc la fel ca ei duc lumea înainte? Oare cum ai putea să le povestești celor 30 de tineri că socialismul pe care l-ai trăit a fost o crimă, dar fără să ai tonul unui moșneag lăcrimos sau isteric, nici nostalgic, nici pătimaș, să-i convingi că această lume, cu bune și cu rele, este categoric mai bună decât ce-ai trăit tu. Dacă ai putea să-i convingi să nu le treacă niciodată prin minte să se întoarcă la lumea care a fost, oricât de seducătoare sunt vocile care susțin că „era mai bine înainte!”…
Oare tinerii ar fi interesați de povestea ta? Tu le-ai dăruit trei ore ca să citești articolele despre tinerețea lor. A meritat. Dar ei pot să-ți dăruiască vreo zece minute din viețile lor drept compensație? Oare ești în stare să le spui ce desparte lumea din tinerețea ta de lumea asta a tinereții lor? Dacă nu ești în stare, pune mâna și citește istoria ca să știi măcar tu ce-ai trăit! Ei sunt bine așa cum sunt. Iar poveștile lor sunt aici.