Demisia lui Iohannis nu e știre. Combustibilul lui Georgescu: nămolul de hazna. Cazul „supermarket”

De ce ar fi o știre că și-a dat demisia un om care s-a aflat într-o demisie permanentă? Nu că aș fi vrut un „jucător” precum Băsescu. Dar Iohannis a jucat mult mai dur, fără să dea prea mult din gură. Justiția i-a închis opozanții înainte de alegeri (vezi Dragnea și vezi ce motiv i-au găsit! – asta deși puteai să-i găsești o problemă liderului PSD numai când îl întrebai de unde are atâția bani). Iohannis a cedat puterea contra confortului, trupe de profitori au tropăit prin jurul lui și au luat bani și funcții, el însuși a ținut-o într-o petrecere cu mici întreruperi de un populism grețos – vezi folosirea tragediei Colectiv în interes politic.   

Presa l-a menajat în peste 90% din cazuri. Și pentru că banii pentru partide au tocit bine colții unora, dar și pentru că 90% din presa centrală gândește „la dreapta” sau, în orice caz, antipesedist și „antiprostime”. PSD-ul însuși l-a ținut în brațe interesat. Iar Ciolacu a înțeles din liniștea asigurată de servicii că poate câștiga alegeri la pas, fără să facă nimic, ba chiar a înțeles că trebuie să vorbească precum Bolojan – o metodă sigură să-și distrugă partidul cu ultimele lui rămășițe de social-democrație.

Recomandări

Cum a ajuns în faliment o fabrică veche de 100 de ani, care putea produce 10 milioane de perechi de șosete pe an. „Era o activitate uriașă, în trei schimburi”

Iohannis trebuia boicotat de mult timp. Am tot atras atenția că presa e prea moale cu el. Iar acum nu el și-o fură, el își ia pensiile. Noi ne-o furăm, ziariștii. Pentru că, dacă nici în astfel de cazuri flagrante nu reacționăm, atunci ce mai avem de făcut? Cine s-a apucat să-l înjure de vreo două luni, vezi alde USR-ism sau ziariști care până acum îi lustruiau ciubotele, este complet lipsit de credibilitate. Dar e și tipic provinciei – când cade bosul, sare tot gherțoiul să-l înjure și să se dea disident. USR-ul, PNL-ul, PSD-ul l-au protejat 10 ani, e al lor, deci la demisie ar fi putut veni cel mult cu scuze, nu cu înjurături la adresa celui pe care l-au răsfățat un deceniu.

Singurul bilanț în cazul lui Iohannis e că demisia lui e o biată știre de coloană, cu mențiunea că „bine a făcut”, măcar nu mai dă apă la moară conspirațiilor de doi lei. Va fi înlocuit interimar fix de unul după chipul și asemănarea lui, Bolojan, un tip complet nedotat pentru politică, promotor al austerității și al afacerismului cu sprijin public, cum a învățat el la o primărie.

Cazul „supermarket”

În luna cu tradițional cele mai scăzute vânzări din an, luna februarie, s-a făcut protest anti-supermarket, după model croat. Georgescu a fost politicianul care  a confiscat mișcarea. Protestul mai mult le-a adus reclamă gratuită (sau publicitate mascată) supermarketurilor. S-au umplut televiziunile de demonstrații despre cum supermarketul e bun, are produse românești sau, văleu!, ne fug supermarketurile din țară (cam tot așa se striga când mai întrebam băncile de sănătate – lăsați-le, că pleacă!). Fix din această prostie și isterie a lumii „bune” care apără bănci și multinaționale de poporul cel rău a ieșit și va ieși o contestare din ce în ce mai violentă – tot ce putem spera e să fie o contestare deșteaptă, nu confiscată de un dac călare pe viezure.

Recomandări

Vladimir Putin refuză armistițiul și pune condiții pentru pace: „Există nuanțe”

Iar asta se întâmplă pentru că nu știm să criticăm supermarketurile. În primul rând, sunt piețe sufocate de câteva companii cu o forță enormă. Secretul acelei inflații campioane din Europa stă și în puterea aproape monopolistă a unor rețele de retail de a le impune prețuri producătorilor. Iar statul i-a tot mângâiat pe cap: în pandemie, vorba aia, ce afacere a fost mai privilegiată decât marele retail? Apoi, cea mai mare problemă e că aceștia zburdă declarând niște profituri ridicol de mici. Sunt magazine care și-au scos investiția în numai câțiva ani, lucru imposibil din Germania până în Polonia! Dar profiturile declarate mai sunt și impozitate cu taxe mici, că așa vrea românul! L-ați auzit pe Georgescu să ceară taxe? Nu. Păi, atunci, Kaufland, Carrefour, Mega Image îi transmit sănătate și la cât mai multă publicitate gratuită pentru ei.

Acest scăndăluț mi-a amintit de vorbele sfetnicului lui Trump, după ce a luat primul mandat, Steve Bannon: „adevărata opoziție e presa. Și ca să le vii de hac, trebuie să umpli zona de rahat”. Adică să arunci tot felul de declarații aiurea, aia cu teritoriile din Ucraina, de exemplu, cu latina ce se trage din română, cu legionari, și să lași presa, apoi să încerce să convingă oamenii că ești bou. Presa nu va reuși, din mai multe motive. Cazul cu supermarketurile e iarăși relevant. În loc să facem un subiect ca lumea, cu problemele reale ale optimizării fiscale, cu faptul că de la petrol la retail nu se plătește o taxă corectă, ci una foarte mică, presa s-a luat la trântă cu georgiștii. Și a ieșit un mare rahat din care nu au profitat nici ăia care s-au dus la piață, nici ăia de la supermarket, a profitat doar Georgescu.

Recomandări

Lupta pentru supraviețuire a femeilor în România comunistă, când produsele pentru igienă intimă sau contraceptivele erau rarități: „Mai foloseam cârpe, dar de multe ori nu aveam din ce rupe”

Și uite așa, Georgescu e nu doar un emițător de prostii, dar e și un generator de prostie contestatară. Așa se întâmplă când în loc să constați că e un ciorditor de publicitate mascată pe TikTok, faci un întreg circ cu CSAT, servicii, intervenție străină și alte chestii nedovedite. Georgescu e un vânzător de spectacol ieftin, dar și generator de spectacol și mai ieftin. Și, atenție, o face nespunând decât tot obsesiile celorlalți, bolojeniști, useriști, pesediști: tot „taxe mici”, „dați bani la afaceriști”, plus vreo două prostioare cu dacii și romanii. Însă deține o calitate trumpistă, aceea de a putea declanșa furtuni de rahat și de a le transforma în combustibil electoral.

Și Iohannis, și Georgescu sunt personaje într-un spectacol al căderii statului în esența lui. Amândoi au promovat sau promovează un stat minimal, vampirizat de camarile de afaceriști sau de privilegiați bugetari. Și mai ales promovează un stat care nu mai e deloc lângă cetățenii săi – aici cunosc proști care se bucură, poate pentru că nu știu ce e aia să suni la salvare și să-ți vină apoi chitanța acasă.

De Georgescu o să vă plictisiți, sper, mai repede decât de Iohannis. Iar presa, dacă vrem să ne mai ia cineva în seamă, ar trebui să ne recâștigăm subiectele care-i interesează pe oameni, inclusiv supermarketurile, băncile, pharma etc., și să mai aruncăm la coș prostiile ventilate de Georgescu și fanii săi. 

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Urmărește-ne pe Google News