SPA pentru creier la Focșani. Cum ajungem să dăm bani pentru vrăjeală creativă în educație când nouă ni se culcă flămânzi un sfert din copii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ai o viață nașpa? Asta pentru că nu ești creativ. N-ai ce mânca? Păi, dacă n-ai fost creativ? Nu știu copiii să înțeleagă un text simplu? Păi, pentru că nu le-am predat creativ și jucăuș. Oare nu găsim un loc să îngropăm creativitatea asta? Vă povestesc cum a fost la un eveniment de mindfulness pe educație la Focșani.
În mărețul Focșani unde nu se întâmplă de obicei nimic, acesta fiind și farmecul aparte al acestui oraș, la teatrul din centru, apare anunțat un eveniment organizat de „SuperTeach”, un ONG educațional de-al lui Felix Tătaru. Acest ONG „deschide mentalitățile”, au ei un program în care îți iau profesorul și ți-l fac cu o mentalitate brici, în doar câțiva pași de dezvoltare personală. Trainerii sunt și oameni de business care, după ce au făcut bani cu lopata, au descoperit că pot schimba mentalitatea profesorilor: un fondator de la Fan Courier (Felix Pătrășcanu) a fost prezent în sală, dar au mai apărut și fețe foarte cunoscute precum Dragoș Anastasiu.
La eveniment erau invitați profesori (contra sumei de 100 de lei live, 30 de lei online) să asculte învățături creative de la trainerii acestui ONG. Știam că o să râd bine, așa că m-am autoinvitat din curiozitate ziaristică (profesorului din mine n-au ce să-i transmită altceva decât miliardele de glumițe TedTalks cu temă educațională și zilioanele de predici influenceriste despre cum toată viața e un joc).
Ascult 40 de minute de predică a creativității. Mi-a fost de ajuns ca să văd încă o dată adevăratul fenomen care ne bântuie societatea și, implicit, educația: vrăjeala cu creativitatea. Pentru orice problemă avem răspuns: mai fă un joculeț, mai o glumiță. „Dăm frâu liber imaginației”, ne jucăm, „celebrăm originalitatea”, ce să mai, în 10 minute mă asfixiasem deja de atâta creativitate.
Aș fi stat mai puțin, dar a venit marele guru însuși Felix Tătaru să ne împroaște de pe scenă cu ceva aforisme. I-a dat microfonul o doamnă în costum național. S-a mai mulțumit încă o dată primarului pentru că le-a dat sala teatrului pentru eveniment (ca orice business privat, și acest ONG se descurcă să nu plătească nimic, nimic nou).
Tătaru mă fascinează prin combinația perfectă de vrăjeală conservatoare și bullshit corporatist. El e în același timp afaceristul pro-occidental și pro-Coaliția pentru Familie. Omul combină fără grețuri discursuri de corporație cu mistică ultraconservatoare. Doar el a făcut evenimente naționaliste prin Piața Victoriei la manifestațiile anticorupție. El a arătat adevărul: că bună parte din publicul USR era, de fapt, AUR-ist, dar nu știa cum s-o recunoască.
Mediul corporatist e supraestimat în ce privește progresismul. El e european doar pentru că vin banii din multinaționale. În rest, e fiert să simtă mistici diverse în instalație, să facă un detox la mănăstire, ba unii au și pandalii antiavort, sunt adepții unui soi de mișcări hippie românești în care cardul de credit valsează în ritm de bucium de la Subcarpați.
Tătaru știe mai bine asta decât mulți. El însuși e un astfel de produs care, după toate practicile agresive de marketing politic sau comercial, după ce a supt tot soiul de bani publici sau privați, l-a descoperit pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu și marea vacă de muls (dacă se privatizează alert) numită „educația românească”. Ajung și acolo.
Urcă Tătaru pe scenă împreună cu 3 eleve, se așază creativ pe jos, le roagă creativ să-și scoată măștile. Mai târziu apare și un băiețel. „Am auzit că ești foarte frumos!”, îi spune Tătaru. Copilul cu masca până sub pleoape nu se prinde de creativitatea lui Felix. „Îți dai jos masca?”. Copilul o dă jos, sala aplaudă cu avânt. Începe un soi de discuție cu copiii, întreruptă periodic de entuziasmul lui Felix: „excepțional!”, „fantastic!”. Copiii, ce să vezi, erau simpatici ca toți copiii, nici nu explodau de creativitate, nici nu rupeau scena cu originalitate, erau supersimpatici și asta le e și lor, și nouă de ajuns. Dar Felix subliniază genialitatea copiilor cu exclamații și grimase la fiecare frază a lor.
Felix amintește că a făcut teologia, explică sălii cât de deștept a fost când a făcut radioul pentru copii, Itsy Bitsy. Concluzia e cea așteptată: „creativitatea are legătură cu Doamne-Doamne”.
Am ieșit din teatru plin din cap până-n picioare de creativitate și mindfulness. M-a adus rapid cu picioarele pe pământ un copil care n-avea mai mult de 15 ani și care căra în spinare, pe o gioarsă de bicicletă, ditai pachetul Glovo. Revelația perfectă. Trăim într-o lume atât de creativă, încât am readus în câmpul muncii minorii, de data asta prin aplicații.
Creativitate și privatizare
Aș vrea să vă explic, și celor care nu sunteți direct implicați în învățământ, care e miza atâtor dezbateri „creative”. Superteach-ul lui Tătaru nu e decât o mică fațetă, există pe „piața” educațională o întreagă agitație care nu e de la angoase artistice, ci de la feelingul clar că poți să faci bani cu lopata dacă privatizezi părțile rentabile din învățământ. Să fim înțeleși, nici Tătaru, nici alții nu o spun deschis, că nu-s proști.
Este interpretarea mea când îi văd că se agită și cu agenția ARACIP (instituția care evaluează calitatea învățământului preuniversitar, inclusiv din școlile private), și cu dorința de cât mai mare „autonomie”, și cu mișcările antiinspectorate școlare. Urlă „politizare”, dar în spate e dorință de privatizare. Eu nu spun că ARACIP și-a făcut treaba cum trebuie, spun, ca și în cazul industriei sănătății, că se poate și mai rău, dacă ne apucă vreo criză de creativitate privată, decontată de la stat.
Ce vor, de fapt? Să acrediteze cât mai ușor școli private. Să ia bani publici pentru business privat. Fix ca în sănătate, adevărații bani ca privat îi faci prin contracte zdravene pe bani publici. În fond, ei vor să transforme într-un business la vedere ceva ce există în zona gri de mult timp: vor să scoată meditațiile de la negru, să încaseze acei bani pe care îi cheltuie în plus părinții cu ceva resurse pentru educația copilului. Meditațiile oricum sunt o practică injustă social, care separă copiii din medii modeste, dacă le și oficializăm, o să avem, în sfârșit, inegalitate de șanse și de fonduri pe față.
Care va fi rezultatul? Cine are deja resurse să primească fonduri publice pentru a face și „altfel de școală”, parola fiind „creativitatea”. Cum faci creativitate pe burta goală și în familii care abia trec iarna? Nu faci, acolo e problema statutului.
Jos creativitatea!
Cuvântul „creativitate” a ajuns o formă perversă de a transmite tot felul de mesaje subliminale. Spui creativitate, spui că vrei, de fapt, autonomie, vrei segregarea școlilor proaste de cele bune și, în ultimă instanță, că vrei școli cu parteneriat public-privat pentru ăia cu bani și o școală și mai slăbită de stat pentru sărăcani.
Pervertirea creativității e sport global. N-ai un job? Fii creativ, adică fă orice pentru un colț de pâine și mai și zâmbește! Deja am un reflex, când aud „creativ”, să mă aștept la cele mai clișeistice și neoriginale forme de prezentare „jucăușă”. Creativitatea e standardizată. Se face după algoritmi, se învață creativitatea cam cum tocea generația noastră comentarii la română pe vremuri.
De altfel, online, „creativi” se numesc și tot felul de influenceri triști care sunt orice numai creativi nu. Se numesc și lucrătorii și lucrătoarele sexuale din industria „creativă” OnlyFans. Ce să mai, toate formele de muncă precară sunt și creative. Că doar dacă muncești prin aplicația Uber, Glovo etc. tot creativ ești.
Eu vă atrag atenția că nu e decât o nouă abureală. Și e o abureală periculoasă și pentru că livrează forme vechi de gândire anchilozată (conservatorisme de tip Coaliția pentru Familie, mixate cu toată pleiada de idei primite de-a gata de la ultraconservatori vestici) în haine aparent cool. Cadourile creative sunt cu atât mai periculoase cu cât din ce în ce mai multe programe de educare a profesorilor au ajuns „motivaționale”, de zici că educăm comis-voiajori, nu profesori.
Creativitatea adevărată e oricum prima afectată. Pentru că o creativitate adevărată nu ar trebui să ascundă realități: n-ar trebui să ne prefacem „finlandezi educaționali”, când nouă ni se culcă flămânzi un sfert din copii.
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
