Cătălin Burlacu explică de ce a rămas la Ploiești, după ce CSU Asesoft a cucerit FIBA Europe Cup, acum 20 de ani: „Am întâlnit cea mai frumoasă femeie din lume”

Libertatea: Cătălin, au trecut 20 de ani… Cum ești?
Cătălin Burlacu: Am o groază de emoții. Este extraordinar faptul că artizanii acelui succes au răspuns prezent și au venit la Ploiești, și unii de departe. Am gândit ca un căpitan de echipă, că trebuie să sun adunarea, pentru a rememora acele clipe minunate. Mă bucur extrem de mult că sunt alături de acești băieți minunați.

„Mă bucur că sunt aici, mă bucur că sunt ploieștean”

– Tu ești ești din Iași, a contat acel succes la faptul că te-ai stabilit la Ploiești, unde, cu toții, sunteți cetățeni de onoare din 2013. A contat acel succes în decizia ta?
– Știți cum e, în viața de sportiv profesionist nu știi unde te duce vântul. Când am plecat din frumosul meu oraș natal, aveam 16 ani, două perechi de blugi second hand într-un rucsac și nu știam unde mă vor purta pașii. La Ploiești am găsit aici un grup extraordinar cu niște băieți foarte ambițioși care au pus umărul la cucerirea acestei cupe frumoase, pe care acum o văd după 20 de ani.

Recomandări

Omisiuni și inexactități în declarațiile de avere ale unei angajate APIA și ale soțului ei, un lider local AUR. Politicianul a trecut greșit de 13 ori prenumele nevestei sale

Incredibil, cupa este zgâriată, ciobită, pe acest fanion încă îmi caut semnătura… Niște clipe incredibil de frumoase, clipele de fericire de la finalul acelui Final Four.

Nu știam, da, dacă voi rămâne în Ploiești, însă m-am îndrăgostit de cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o. Am cerut-o de soție și am construit o familie minunată, avem 3 copii. Așa că mă bucur că sunt aici, că sunt ploieștean.

• Oana și Cătălin Burlacu s-a cununat pe 17 septembrie 2011 și s-au căsătorit religios în vara lui 2012.

Pierderea lui Toni și „mâna de aur” a lui Kuzmanovici

– În acel sezon, echipa l-a pierdut pe Toni Alexe, care a murit într-un accident de mașină.
– Acel succes a fost și pentru Toni. Ne-a lipsit enorm de mult Toni, un jucător foarte experimentat și la cel mai înalt nivel. Dar a fost seara lui Vladimir Kuzmanovici, artizanul ultimului atac din finala cu Lokomotiv Rostov. A avut două „libere” și le-a marcat cu mâna lui dreaptă de aur, apoi ne-am apărat excepțional! Toni ne veghează de sus, înainte să ne întâlnim a plouat. Plângea cerul!

Recomandări

Dezbaterea dintre Nicușor Dan și George Simion, audiența istorică pentru Euronews România

– În zăpușeala din Sala Olimpia plină ochi, „Kuzma” a avut precizia unui chirurg. Cum de a fost atât de limpede?
– L-am întrebat acum, după 20 de ani. Dacă o să vă uitați la meci, la ultimul time-out, înainte de acele „libere”, el a plecat cumva spre bancă, era din lemn, precum cele din sălile vechi de sport din școli. Mi-am pus prosopul în cap și mi-am zis: „Vladimir, ăsta e momentul tău, tu nu poți să ratezi aceste libere”. Și n-a ratat!

„Trebuie să găsești pe loc cele mai bune variante, pentru că aceste momente nu se vor mai întoarce”

– Cea mai frumoasă amintire din acea finală?
– Nu mai țin minte nimic, doar că a fost o nebunie totală și, vă dați seama, adrenalina a fost la cote maxime. Sincer, cred că am avut meciuri mai bune, dar o finală se câștigă, nu se joacă! Trebuie să găsești pe loc cele mai bune variante, pentru că aceste momente nu se vor mai întoarce.

N-am vrut să mă uit la finala până la reunirea de azi (n.r. – joi, 10 aprilie). Nu rezistam! Acum, pe acest proiector, văd ce baschet puteam juca…

Recomandări

Arheologii amatori care găsesc tezaure de excepție rămân neplătiți de statul român. Legea permite o răsplată de 30% din valoarea comorii

– Cum a fost revederea cu foștii colegi?
– Înainte să ne vedem, mă gândeam ce s-ar fi putut întâmpla dacă pierdeam atunci. Da, era o finală de Cupă Europeană pierdută, dar o sărbătoare umbrită de o amărăciune. Așa că, inclusiv azi, totul este la intensitate maximă. Uite, am și acum pielea de găină când retrăiesc acele momente. Uneori, nici nouă nu ne vine să credem că le-am realizat.

Montaj video: Adrian Făgărășanu

Kuzmanovici a repetat aruncările decisive, la Sala Olimpia, și n-a ratat!

Expert în baschet, fost oficial al federație sârbe și manager al loturilor de juniori și tineret, Vladimir Kuzmanovici (53 de ani) a cochetat și cu impresariatul. „Sunt foarte fericit că sunt aici, în Ploiești, pentru că acel succes a fost un lucru nebunesc. Am făcut jocul perfect și am produs o bucurie foarte mare în oraș. Cătălin a făcut un lucru frumos. Nu puteam să nu venim, pentru că suntem bărbați!”

A fost unul dintre jocurile mele cele mai bune. De fapt, am înscris 25 puncte, nu 28. Mi-au pus mie 3 puncte ale lui Krasici!

„Nu eram favoriți în acel joc, dar credeam că putem reuși. Am făcut-o, este ceva ce nu putem uita, noi, jucători din Serbia și din Muntenegru, alături de baschetbaliști foarte buni din România”, a mai spus „Kuzma”.

„Aruncările libere din ultimele secunde? Am știut că trebuie să fiu cel mai bun. Și, de fapt, acela a fost sfârșitul carierei mele. Nu putea să fie mai frumos!”, a încheiat fostul fundaș născut la Belgrad, MVP-ul Final 4 din 2005.

Azi, 11 aprilie, Vladimir a repetat aruncările decisive în Sala Olimpia, la coșul la care a marcat, în „comentariul” lui Cătălin Burlacu. Și n-a ratat nici acum!

Krasici: „Am simțit că suntem de-ai voștri”

Întrebat cum i se părea Ploieștiul, Ivan Krasici, 51 de ani, a spus: „ești profesionist, am venit să jucăm baschet, nu pentru a-ți plăcea în orașul. Ceea ce știm sigur și am apreciat a fost ospitalitatea ploieștenilor. Am simțit ca suntem de-ai voștri!”.

Finala Final 4 FIBA Europe Cup 2005 (Ploiești)

10 aprilie 2005: Lokomotiv Rostov (Rusia) – CSU Asesoft Ploiești 74-75 (20-20, 11-20, 24-22, 19-13)
Lokomotiv: Stevenson 32 de puncte, Kudelin 18, Sokolov 8, Matthews 6, Gustas 4, Voronov 4, Zozulin 2. CSU Asesoft: Kuzmanovici 28 de puncte, Krasici 14, Burlacu 12, Halcioiu 10, Bulatovici 6, Pekovici 5.

Înființat în 1998, clubul ploieștean, devenit CSU Asesoft, a cucerit 11 titluri, 6 Cupei și FIBA Europe Cup între 2004 și 2015. Echipa s-a desființat după probleme cu legea ale finanțatorului Sebastian Ghiță.

• Pivotul Nikola Bulatovici, 53 de ani, campion european și mondial cu Serbia, era cel mai bine plătit sportiv din România în acel moment, contract de 17.000 de euro lunar. „Bula” a jucat în finala cu Rostov, deși revenea după o accidentare, a făcut excelent faza defensivă și a marcat 6 puncte.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Urmărește-ne pe Google News