Japonia, vazuta cu inima, la final

Parasesc Japonia cu sentimentul ca am petrecut o luna intr-o tara pe care am simtit-o, dar n-am putut-o patrunde. Am trait povestea unui Mondial perfect organizat, dar sarac in spectacol, in schimb am gustat din exuberanta unui popor primitor si care stie sa aprecieze virtutile reale.
Japonezii nu sunt roboti, ci niste oameni seriosi in atitudine si mereu zambitori, cu imaginatie debordanta. Asta o simti atunci cand te plimbi printre zgarie-norii din marile orase, cand te duci la piata, cand iti potrivesti ceasul dupa mersul trenurilor, cand primesti restul pana la ultimul yen in magazine sau de la soferii de taxi. Japonia are autostrazi ca-n palma, are Toyota, Nissan, Sony sau Mitsubishi, are gradini care seamana cu un colt de rai si peisaje de vis. E o tara cu istorie milenara si cu traditii extravagante, cu foarte putini saraci si cu o clasa medie peste ceea ce exista in orice alta parte de lume.
Cand te ratacesti pe strada, japonezul merge si un kilometru alaturi de tine sa-ti arate drumul cel bun. Nu-ti cere nimic in schimb, doar iti multumeste ca i-ai permis sa-ti fie de folos. Este modest si indatoritor fata de orice oaspete, inclinandu-se in semn de respect inaintea ta. In tara unde nimeni nu priveste pe nimeni de sus si nimeni nu ia pe nimeni la misto, asta nu e o atitudine slugarnica. Limba japoneza are trei alfabete si 4.500 de caractere, din care nu au fost in stare sa scoata niste cuvinte simple precum smecher, teapa, blat. Asta da lipsa de imaginatie. Si la ei e coruptie, numai ca, pe taramul unde s-a inventat harakiri, orice politician prins cu ocaua mica se cere singur afara din sistem.
Japonezul este punctual, calitate care iti este pretinsa deopotriva si tie, ca strain. Aici, cuvantul dat valoreaza mai mult decat orice contract, hartie, semnatura sau stampila intr-o relatie oficiala. Japonezul este cinstit, dovada ca ultramodernele carti de credit sunt folosite foarte putin. Portofelele cu bani sunt la vedere, iar eu m-am dezobisnuit sa-mi verific tot timpul buzunarele in locurile aglomerate. Japonezul este corect si intelegator atat fata de el, cat si fata de cel de langa el. In iunie, toti directorii unui grup financiar-bancar si-au redus salariile la jumatate pentru sase luni din cauza greselii unui programator, care a produs o eroare de sistem. Omul a fost doar sanctionat (ce rusine absoluta!), si nu concediat, desi s-au pierdut cateva milioane de dolari. O bagatela, oricum.
Japonia e o poveste nesfarsita, care nu poate fi spusa intr-o serie de reportaje. Farmecul aristocratic al gheiselor, prestanta familiei imperiale si frumusetea templelor budiste trebuie sa le simti aici, la ei acasa. Aromele de sushi si de sake, pestele preparat in mii de feluri si „religia” orezului trebuie sa le gusti aici, la ei acasa. Parcurile unde bogatasii la patru ace se odihnesc pe iarba alaturi de oamenii fara locuinta, renasterea oraselor Hiroshima si Nagasaki, reconstructia de dupa cutremurul de la Kobe trebuie sa le vezi aici, la ei acasa.
Japonia e unica, Romania ne este draga. Sa ne vedem sanatosi la noi acasa.

Urmărește-ne pe Google News