Libertatea.ro: Cum aţi început să jucaţi rugby?
Telu Diamandi: La 16 ani am mers prima oară pe Stadionul Tineretului din Bucureşti, iar de atunci m-am îndrăgostit de acest sport. În 1935 m-am înscris la Sportul Studenţesc, unde am şi câştigat campionatul.
Cum arăta campionatul naţional la acea vreme?
E greu de spus naţional, pentru că erau doar 10 echipe – şi toate 10 din Bucureşti! Foştii boieri au făcut echipe la care au adus jucători cu experienţă din Franţa sau Anglia, iar oamenii au devenit încântaţi de acest sport.
La aproape 80 de ani de când v-aţi apucat de acest sport, sunteţi mulţumit de satisfacţiile financiare?
O să râdeţi, dar nu am câştigat niciodată bani din rugby! E drept că boierii ne întreţineau, oferindu-ne cazare şi masă, dar cam atât.
Primele de victorie nu se dădeau în bani, ci în mâncare
Cum se răsplătea o victorie?
Boierul nostru de la Sportul Studenţesc dădea o masă copioasă după fiecare meci câştigat, mergeam la restaurantul “Nea Mişu” şi beam!
Fotbaliştii de azi sunt înconjuraţi de femei frumoase…
La noi nu era chiar aşa! În fine, eu eram “prichindel” în echipă şi fetele nu veneau niciodată la mine. Ele i-au preferat întotdeauna pe cei înalţi şi puternici (râde).
Vă mai întâlniţi cu foştii colegi la câte un meci?
E greu la 95 de ani să mai joc, dar întotdeauna îmi face plăcere să ţin mingea de rugby în mână! În fiecare miercuri la ora 11 am întâlnire cu “vechea gardă” la Federaţia România de Rugby, bem o bere, apoi la ora 13 ne întoarcem la femeile noastre.
Care e cea mai amuzantă experienţă trăită?
În 1935 am fost într-un turneu în Franţa, iar primarul din Port Vannes ne-a plimbat cu fanfara prin oraş, iar noi ne-am simţit ca nişte maimuţe! Dar nu am primit bani în acel stagiu în care am jucat şapte meciuri, ci doar mâncare… Tot atunci un coleg a împuşcat din greşeală un francez cu un pistol cu aer comprimat şi ne-am speriat foarte tare, am crezut că ne va da pe mâna poliţiei. În schimb, individul ne-a rugat să-i dăm două bilete la un meci de-al nostru!
Aţi băut vreodată înainte de meciuri?
Da… beam cam 3-4 pahare înainte de meci, poate de asta mi s-a zis “nas roşu”.
Preşedintele FRR sprijină reuniunea bătrânilor din rugby
“Personal, mă bucur că FRR le poate pune la dispoziţie acestor mari jucători sediul nostru pentru a se întâlni”, a spus Alin Petrache, preşedintele Federaţiei Române de Rugby.
“Este un mare castig pentru noi că ne putem baza pe sfaturile unor astfel de personalităţi marcante ale rugbyului. Nea Telu Diamandi este o legendă vie a rugbyului. O figură reprezentativă care a adus faima acestui sport”, a încheiat Alin Petrache.