Reghecampf, amintiri din comunism. Azi câștigă 3,5 milioane de euro anual, în copilărie stătea la coadă la pâine, zahăr și ulei!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Laurențiu Reghecampf câștigă 3,5 milioane de euro pe an în Emiratele Arabe Unite, dar nu uită cum aștepta să se coacă bananele pe dulapul casei din Târgoviște, cât era de înnebunit după bomboanele cubaneze și cum stătea la coadă la Alimentara pentru pâine, zahăr și ulei. A crescut în comunism și nu regretă; spune c-a avut o copilărie de o mie de ori mai frumoasă decât au copiii din ziua de azi.
Cuprins:
- “Era curtea școlii plină de copii care aveau o activitate. Acum nu mai e nimeni. E pustiu. Toți sunt cu telefoanele în mână”
- “Am prins vremurile în care se cumpărau lucruri de la magazin pe bază de cartelă. Cartonașul ăla pe care luam pâine, zăhăr, ulei, mălai și altele”
- “Copiii din ziua de azi nu au cum să înțeleagă sacrificiile pe care le făceam noi când eram de vârsta lor. Trăiesc o altă viață, diferită de a noastră”
- Și-a cumpărat haine din primii bani câștigați
- Junior în echipă: “Mai luam câte una după ceafă”
Are 43 de ani și este unul dintre cei mai de succes antrenori din fotbalul românesc! A cucerit două titluri de campion cu FCSB după o pauză de 7 ani, a câștigat în Europa League cu Ajax și Chelsea, iar ofertele importante din țările arabe au început să curgă.
Acum, Laurențiu Reghecampf locuiește și antrenează în Dubai. E “principal” la Al Wasl și câștigă anual, doar din salariu, fără bonusuri pentru trofeele obținute și alte performanțe, 3,5 milioane de euro! Are o vilă primită de la club în Dubai, dar și o casă de vacanță în Abu Dhabi.
Deși e înconjurat de lux, Reghecampf își amintește cu nostalgie, în exclusivitate pentru Libertatea, de copilăria de pe străzile din Târgoviște și de anii comunismului.
“Era curtea școlii plină de copii care aveau o activitate. Acum nu mai e nimeni. E pustiu. Toți sunt cu telefoanele în mână”
“De multe ori am discuții și le spun copiilor mei că ei habar n-au ce înseamnă copilărie! Majoritatatea timpului îl petrec în casă. Stau toată ziua pe calculator, pe telefoane și pe PlayStation. Noi nu aveam așa ceva, și ce fericiți eram... Aveam o minge! Ne bucuram de ea în fiecare zi. Băteam mingea toată ziua, de dimineață până seara. Și mai aveam câteva jucării cu care ieșeam afară, în fața blocului. Ieșeau toți băieții din bloc și ne jucam împreună... Abia ne băgau în casă părinții! Aia era copilărie, nu asta d-acum când totul e cu gadgeturi de care au devenit dependenți”, spune Reghecampf.
Acesta povestește că Facebook-ul și WhatsApp-ul nu aduc nimic bun, chiar dacă sunt necesare într-o eră a tehnogiei: “Sunt norocos că am avut o copilărie frumoasă! Și-mi aduc aminte cu plăcere de fiecare dată de ea. Eu am trăit pe stradă, nu închis în casă, cu telefonul în mână! Stăteam pe străzi sau în curtea școlii. Și nu făceam doar fotbal, jucam baschet, handbal, volei. Alergam de colo-colo. Era curtea școlii plină de copii care tot timpul băteau mingea, aveau o activitate. Acum? Acum nu mai e nimeni! E pustiu. Toți sunt cu telefoanele în mână pe Facebook și pe WhatsApp! Sunt utile, necesare, dar am devenit dependenți de ele! Eu chiar dacă stăteam cu mingea-n brațe toată ziua n-am abandonat școala, pentru că fără carte nu aveam ce să fac în viață, cum să reușesc”.
“Am prins vremurile în care se cumpărau lucruri de la magazin pe bază de cartelă. Cartonașul ăla pe care luam pâine, zăhăr, ulei, mălai și altele”
Născut în 1975, Reghecampf a prins 14 ani în dictatura lui Nicolae Ceaușescu, iar când a început să crească părinții îl trimiteau cu plasele la coadă la alimentară.
“Am prins vremurile în care se cumpărau lucruri de la magazin pe bază de cartelă. Cartonașul ăla pe care luam pâine, zăhăr, ulei, mălai și altele. Nu am cum să uit când primeam banane verzi și le puneam pe dulap, să se coacă. Abia așteptam să se facă bune și gustoase, să le mănânc. Astea au fost vremurile. Eu le-am trăit și eram atât de fericit când veneau în vizită rudele și prietenii și-mi aduceau banane și portocale. Și bomboanele cubaneze! Dar și cele de pom, pe care le primeam mereu de Crăciun. Ce gust aveau... Nu se găseau ca acum pe orice drum, cum se spune, erau rare și de fiecare dată le savuram cu atât de multă plăcere!” , dezvăluie antrenorul în exclusivitate pentru Libertatea.
“Copiii din ziua de azi nu au cum să înțeleagă sacrificiile pe care le făceam noi când eram de vârsta lor. Trăiesc o altă viață, diferită de a noastră”
Singur la părinți, Laurențiu spune că a fost un privilegiat și avea tot ce-și dorea de la familie. “Am fost singur la părinți, deci pot spune că mi s-au făcut toate poftele, în limitele posibilităților de atunci. Când erai singurul copil al familiei trebuia să faci și tot ce-ți cereau părinții. Îmi amintesc că erau zile când trebuia să mă duc să-i cumpăr câte o bere tatălui meu sau să o ajut pe mama prin casă, la curățenie. Mama și tata mi-au oferit tot ce-au putut, în special dragostea lor și afecțiunea și o să le mulțumesc toată viața pentru asta. Tata a fost cel care m-a împins către fotbal! Copiii din ziua de azi nu au cum să înțeleagă sacrificiile pe care le făceam noi când eram de vârsta lor. Trăiesc o altă viață, diferită de a noastră”, povestește Reghe.
Și-a cumpărat haine din primii bani câștigați
Reghecampf a debutat la profesioniști la Chindia Târgoviște, în 1993. Câștiga foarte puțini bani, în comparație cu cât ia în prezent un fotbalist aflat la început de drum. “Cu primii bani din fotbal chiar nu mai știu ce-am făcut. Bine, nici nu erau foarte mulți bani din care să-mi iau ceva de care să-mi aduc aminte. Acum, fotbaliștii își cumpără mașini scumpe și alte nebunii. Probabil eu mi-am cumpărat ceva de care aveam nevoie ca fotbalist. Cred că niște lucruri mai deosebite în care să apar în oraș, niște haine frumoase. Fiind fotbalist, toată lumea era cu ochii pe mine, chiar dacă eram la început și nu eram vreo vedetă” , spune antrenorul.
Junior în echipă: “Mai luam câte una după ceafă”
La început de drum, Laurențiu a trebuit să facă și lucruri care intrau în sarcina juniorilor din echipă. “Am cărat la genți cu echipament și la mingi de m-am plictisit... Dar era un lucru normal, așa făcea toată lumea. Se mai întâmpla să existe și momente când cei mai cunoscuți, cei mai importanți din echipă să vină să-ți dea câte un șut în fund sau una după ceafă, ca să le cari geanta, dar nu zicea nimeni nimic. Acum nu mai poți să faci asta, pentru că jucătorii au altă mentalitate, câștigă alți bani, sunt crescuți altfel” , a mai povestit antrenorul pentru Libertatea.
Mărturii despre motivul pentru care românii dau șpagă la spital. Doctor: „Înainte de '89, ca și acum, era un lucru, hai să zicem, de notorietate”Șefa Radio România Reșița a trimis carul radiodifuziunii să-i aducă mobilă din Serbia! Este același manager care l-a ajutat pe primarul condamnat definitiv pentru că a luat mită
