Femeia care promovează designerii la început de drum: ”Nu putem face toți haine de casă și măști”

Într-o clădire cochetă de la Piața Romană din București, la etajul al doilea, se deschide un univers al culorilor. Trei femei își încheie sesiunea de shopping cu ceva pălăvrăgeală. Bucuroase de rochiile cumpărate, care acum au și măști asortate, promit să revină cât mai curând.

Am avut noroc să surprindem un astfel de episod la Etajul Designerilor Români. Prea puține dintre cliente au revenit fizic în magazin, chiar dacă erau genul care fugeau de mall și căutau produse de serie mică sau unicat, de designer.

”Am găsit soluții de adaptare temporare pentru perioada stării de urgență. Am emis vouchere: am zis, dacă nu puteți veni la magazin să cumpărați acum, veți putea veni până la sfârșitul anului. Au fost persoane care au cumpărat vouchere și asta, practic, m-a ajutat să-mi controlez cheltuielile”, povestește Alina Gavrilă, designer și antreprenoare în domeniul modei din anii ‘90.

”Online-ul nu rezolvă offline-ul”

Când a lovit virusul Italia, era în plină desfășurare Săptămâna Modei la Milano și multe dintre defilări s-au ținut fără public. Fabricile au început să producă combinezoane în locul colecțiilor pret-a-porter și să umple sticlele cu dezinfectant în loc de parfum, cum a făcut Louis Vuitton, de exemplu.

Milioane de oameni au rămas fără un locuri de muncă, sute de magazine au pus lacătul de tot pe uși. A fost un șoc și pentru designerii români.

În această stare de spirit a privit Alina cum trece primăvara, care era, de obicei, înfloritoare pentru afaceri, cu târguri, evenimente și vânzări pe măsură. A încercat să mute parte din vânzări online.

”Au fost câteva comenzi care m-au ajutat să-mi ridice moralul și cât de cât să acoperim niște cheltuieli. M-am gândit la o platformă ca un mall online, pe care să adun toți designerii cu care colaborez. Dar online-ul nu rezolvă offline-ul”, spune Alina.

Atelierele de croitorie mai mari au putut o perioadă să se readapteze și să producă măști, haine de casă, echipamente pentru spitale. Dar afacerile mici au suferit cel mai mult.

”Oamenii cumpără online, dar nu fashion. Nu putem face toți haine de casă și măști și să rămânem cu ele. Câte haine de casă să îți cumperi? Vrei și tu să mai ieși, să mergi la un eveniment, să fii mai sexy, mai elegant. Au început să revină în magazin, dar foarte puțin, eu am simțit o scădere cu 50%, iar în august, cu 80%. A fost dezastruos”, spune antreprenoarea.

Crede că e nevoie de politici de stat care să ajute aceste business-uri ce abia mai respiră.

”Eu aș fi văzut un ajutor fiscal din partea statului. Firmele mici și mijlocii sunt obligate să plătească un impozit de 3% pe cifra de afaceri. Nu contează ce cheltuieli ai, dacă ai vândut, trebuie să dai statului 3%. Mi se pare discriminatoriu, mai ales în condițiile actuale, când nu există profit”, explică Alina.

Amintiri de pe vremea când nu existau mall-uri

Au mai fost perioade grele pentru moda românească, dar niciodată ca astăzi.

După Revoluție, de exemplu, era foarte dificil să găsești croitorese pricepute, fiindcă până atunci, toate hainele se făceau în fabrici. Asta însemna că fiecare croitoreasă știa să facă o singură operațiune – una făcea tivurile, alta, butonierele, alta, o mânecă. Prea puține știau să facă o haină cap-coadă. Dar se găseau soluții, fiindcă existau clienți: oamenii erau avizi să îmbrace alte haine decât cele de serie.

”Eu am fost adolescentă în anii ‘80 și atunci nu existau haine și mall-uri. Am prins niște reviste Burda și am zis: așa vreau și eu să mă îmbrac.”

Era o perioadă gri, pe care a colorat-o cu creațiile ei care făceau senzație în liceu.

”Îmi aduc aminte că am făcut o geacă cu două fețe și a fost uau! când am fost la liceu. Pe o parte era vernil, pe o parte era bleu-albastru, ca un denim, cu catarame. Ar fi fost un trend și acum. A mai fost o rochie pe care am făcut-o din niște colanți fosforescenți de la Fondul Plastic și a fost și aia senzație. Pe vremea aia, să ai o așa rochie, era un tupeu maxim”, își amintește Alina.

După ce a terminat Academia de Studii Economice, și-a deschis un atelier și a început să lucreze pentru magazinul Eva.

Mă trezeam că eu fac totul, că îl chem pe bărbatul meu să facă butoniere, mama să îmi calce, fiindcă aveam comenzi. Am avut o minicolecție la Eva și nu mai puteam să o finalizez și a devenit o frustrare. Nu am mai putut să continui. Am zis stop și am intrat în corporație.

Alina Gavrilă:

A revenit după zece ani în industria pe care o avea în sânge, și-a deschis magazinul de la Romană și a pornit la drum cu gândul de a sprijini designerii la început de drum. Asta vrea și acum, oricât de greu este.

Dar întrebarea pe care și-o pune constant este: talentul în fashion e suficient ca să supraviețuiești? Răspunsul trebuie să vină de la clienți. Acei clienți care au căutat mereu altceva-ul.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro