Atunci, la 22 Decembrie, ora 15.20, s-a născut ziarul Libertatea. La 11.30 trebuia să apară Informaţia Bucureştiului. Eram responsabil de număr şi întorsesem de trei ori de la calandru pagina I: veneau una după alta modificări ale comunicatului privind “sinuciderea” generalului Vasile Milea. Zecile de mii de manifestanţi, veniţi din toate platformele industriale, înfuriaţi de masacrul de peste noapte, luaseră cu asalt C.C.-ul. Ceauşeştii fugiseră puţin după ora 12.00. Cei treizeci de ziarişti de la Informaţia am hotărât să răspundem mulţimii care, prinsă în horă în faţa redacţiei, ne cerea ziarul. Tot ei, strigând fără încetare “Libertate!”, au dat şi noul nume al gazetei. Cel dintâi ziar liber al Revoluţiei Române.
Au trecut 20 de ani. Ani grei, cu suişuri, coborâşuri şi iar suişuri, într-o necontenită strădanie de a fi mereu mai aproape de cititorii noştri, adaptându-ne cererii lor, principalii “editori”. A fost o şansă includerea acum aproape 15 ani în puternicul trust de presă elveţian Ringier. Ne-a dat independenţa financiară şi, mai presus de orice, independenţa editorială faţă de orice grup autohton de interese politice şi economice. Ne-a asigurat loialitatea faţă de cei peste 1,4 milioane de cititori zilnici, la care se adaugă şi sutele de mii care accesează, tot zilnic, ediţia on-line. Lor şi numai lor – cu bucuriile, cu necazurile, dar şi cu nevoia lor de a afla şi altceva decât mizeria politică – le suntem îndatoraţi pentru fidelitatea lor. A contesta această realitate e ca şi cum ai ignora, prin ifose de pseudo-quality, ceea ce vrea o largă majoritate. Aşa cum, la vremea şi cu mijloacele de atunci, Informaţia a fost iubită de cititori ca un ziar popular, tot astfel este şi va rămâne Libertatea.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro