Bill Clinton din Teleorman isi doreste sa ajunga sofer

„Celebritatile” in cauza traiesc la Gratia, intr-o margine de sat, a carui imagine bucolica iti lasa impresia ca te-ai intors in timp cu cel putin un veac.

La Gratia ajungi dupa ce treci de Bolintin Deal si Vale, de Roata si Cartojan. Toate asezarile au un punct comun: saracia lucie. Casele lasate in paragina „se asorteaza” nemaipomenit cu soseaua plina de hartoape, iar oamenii cu figuri resemnate si impovarate cadreaza binisor cu tabloul cenusiu. Familia Constantin, vedeta reportajului nostru, locuieste chiar la intrarea in sat. Gard nu exista, iar pana la casa mica si fara geamuri trebuie sa „inoti” printr-o mare mocirla. Intram in hol, unde pe jos „domneste” un strat gros de lut, si pasim in singura camera locuibila a casei. Aici stau toate cele sapte guri: Napoleon si Nadia, impreuna cu copiii lor, Razbunator, Indonezia, Bill Clinton, Armando si Loventa. Trei paturi sprijina peretii, iar langa usa isi duce veacul o oglinda patata de rugina. intr-un colt, o masa mica, pe care, pentru decor, troneaza un televizor stricat, acoperit cu un mileu.
Inteleg faptul ca Napoleon canta la butoi intr-o trupa de tigani ursari, in timp ce Nadia danseaza din buric. „Eu stiu sa bat in butoi de la tata-mare. Noi suntem caldarari, din aia cu coviltire. Femeile noastre danseaza original dupa sunetul ciocanului batut in caldare”. Oamenii folosesc neologisme ca „exploziv” atunci cand povestesc despre atmosfera pe care-o incing ei la nunti sau petreceri. Iar cand ceva ii supara, o dau pe „incredibil”. Asa „cum zice ala… Cristian Topescu”.
Povestea numelor „de soi” are si ea hazul ei. „Asa-i la noi, la tigani… ii mai tare ala cu nume mai rasunator. D-aia pe mine ma cheama Napoleon”. il intreb daca stie cine a fost Napoleon si-mi dau seama ca omul nu e chiar dus cu pluta. „Da, cum sa nu… A lu’ Bonaparte a fost mare imparat, la Paris”. Nu prea pricep cum sunt vazute Gasca sau Recolta, surorile lui, dar imi dau seama ca neamurile nevestei, Bruce Lee ori Securitatea, trebuie sa aiba ceva prestanta.
Napoleon si Nadia doar s-au logodit. Nadia isi aminteste cu nostalgie de momentul cand socrii au venit s-o cumpere. „Bai, cuscre, a zis taica-miu, te mananc 2 zile si 3 nopti si dupa aia-ti dau fata”. „A socotit la bani cat face si a dat 25.000 pe mine”. Bineinteles, plata s-a facut dupa momentul camasii de noapte. „Camasa se leaga cu funda rosie, ca sa nu se deoache si se duce cu o sticla de vin la usa socrilor”.
Primul urmas a aparut dupa un an. „Am vazut un film indian, frumooos, ca noi ne tragem din indieni, sa stiti, si i-am pus numele Razbunator, ca sa fie razbunator”. Apoi a venit randul Indoneziei (13 ani). „Frumos, nu? Mi-a placut cand am auzit la televizor de tara asta”. Bill Clinton s-a nascut in 1995. „Am vazut mereu ca presedintele asta a fost om maare. si-am zis: „Ia uite ce om, as vrea sa-l cheme si pe baiatul meu Bill Clinton, sa ajunga si el bine”. aia de la primaria din Videle nu au vrut sa-l treaca decat Clinton, am zis ca le dau si bani si tot n-au vrut, ca cica nu-i bine. Dar noi tot Bill Clinton ii spunem”. Armando (5 ani) este dintr-o telenovela, iar Loventa de la „love” care in tiganeste inseamna bani. „Sa aiba noroc la bani”.
Lasand la o parte toata nebunia asta cu numele, tiganii sunt vai de capul lor. Muncesc cu ziua, cand gasesc, pentru un blid de jumari sau cine stie ce, iar cand au bani cumpara cate doi saci cu paine, care in doua zile se duce in burtile lor. in rest, fasolea, cartoful si varza sunt de baza. Bill Clinton chiar vrea sa ajunga om mare, asa ca mai merge din cand in cand la scoala. Ar vrea sa se faca sofer si sa conduca, macar pentru altii, o masina ca-ntr-unul din visurile lui recente: „A venit chiar Bill Clinton aici, in curte, si mi-a lasat o masina din’aia misto, limuzina, sa stiti”.

Urmărește-ne pe Google News