A renunțat la Viena și la o carieră în artă și-a venit la București unde a înființat institutul ce-i poartă numele. Viața lui Victor Babeș, dedicată românilor
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Multe dintre străzile şi instituţiile noastre poartă numele unor oameni care prin faptele lor au marcat destinele ţării sau chiar ale lumii. Avem medici, inventatori, cercetători, profesori care au făcut lucruri nemaipomenite dar despre care, mulţi dintre noi, habar nu au cine au fost şi ce au realizat.
Cuprins:
Iată însă că ajungem în situaţii, precum cea de acum, în care pronunţăm de sute sau mii de ori pe zi nume precum Balş, Gerota, Babeş, Cantacuzino, Grozovici ş.a.m.d. În această perioadă, când stăm cu ochii lipiţi de televizor, aţi văzut cu siguranţă diverse opinii emise de Institutul Koch, agenţie guvernamentală germană şi institut de cercetare pentru controlul şi prevenirea bolilor, de mare prestigiu internaţional. Numele institutului vine de la cel al lui Heinrich Hermann Robert Koch (1843-1910), medic, cercetător şi microbiolog, om care, undeva pe la finalul secolului XIX, stătea la cafele şi discuta despre microbii planetei, cu un român, Victor Babeş.
Motto: „Iubeşte-ţi profesiunea şi socoteşte-o cea mai frumoasă dintre toate, şi astfel izbânda va fi deplină”Victor Babeș
De la arta dramatică la dramele cotidiene
Victor Babeş s-a născut la Viena, în iulie 1854, ca fiu al lui Vincenţiu Babeş şi al Sofiei Goldschneider. Dacă despre mamă nu se cunosc multe detalii, renumele şi faptele tatălui lui Victor au răzbătut până în ziua de astăzi. Vincenţiu Babeş, magistrat, profesor, jurnalist şi politician, a fost un luptător pentru drepturile românilor transilvaneni. A fost şef al departamentului de istorie al Academiei Române, al cărei membru fondator a fost, şi a condus, din postura de preşedinte, Partidul Naţional Român care lupta pentru drepturile românilor transilvăneni.
Fiul lui Vincenţiu, Victor, a avut o copilărie marcată de preocupări care mergeau către sport şi către teatru, nicidecum către medicină. Victor chiar începuse să studieze arta dramátică la Budapesta până când un şoc emoţional i-a modificat traiectoria vieţii.
Dispariţia surorii sale, Alma, moartă de tuberculoză, îl determină să se îndrepte către medicină, pe care o studiază la Budapesta şi la Viena, unde, în 1878, dobândeşte diploma de medic. În 1881, graţie unei burse, ajunge să studieze la Paris unde ia contact cu monştri sacri ai medicinei precum Pasteur, Cornil sau Koch.
Se perfecţionează şi în Germania iar evoluţia sa pe tărâm medical continuă cu un post de asistent şi apoi de profesor de histopatologie la Universitatea de Medicină din Budapesta. În 1885, publică primul tratat de bacteriologie din lume, în colaborare cu medicul francez Victor Andre Cornil. Într-o scrisoare trimisă unui amic din România, medicul francez A.V. Cornil scria aşa: „Nu Babeș a învățat ceva de la mine (în materie de bacteriologie, n.n.), ci eu am câștigat mult de la dânsul. E foarte priceput, erudit, iar dacă am pus numele meu alături de al său pe cartea pe care am scos-o, nu am făcut-o pentru că eu aș fi contribuit la ea cu știința mea, ci pentru că numele meu era mai cunoscut“.
O minte luminată îl aduce pe Babeş la Bucureşti
În 1887, ministrul Învăţământului de la Bucureşti, Dimitrie Sturdza, dă dovadă de o deosebit de puternică putere de convingere în relatia cu Babeş. Îi oferă catedra de anatomie patologică şi bacteriologie a Facultăţii de Medicină, post pe care Babeş avea să-l accepte şi să-l deţină până la moarte şi, pe lângă postul de profesor, îl sprijină să înfiinţeze Institutul de Bacteriologie şi Patologie. Vorbim despre institutul care astăzi îi poartă numele.
Babeş, pătruns de dorinţa de a face bine pentru români dobândită de la tatăl său, pune aici bazele cercetării în bacteriologie. Fireşte, cercetările şi descoperirile sale, anvergura de mare specialist, îl propulsează în fotoliul de membru al Academiei Române. În 1913, doctorul Babeş îşi dă încă odată măsura valorii. Inventează un vaccin împotriva holerei, boală care apăruse în rândurile soldaţilor români mobilizaţi pentru al doilea război balcanic.
Numele lui Victor Babeş este legat şi de vaccinul antirabic, inventat de Luis Pasteur, cu care colaborase în perioada în care studiase în Franţa. Preia, aşadar, vaccinul lui Pasteur şi îl introduce în România, drept pentru care în istoria medicinei autohtone este considerat primul rabiolog al ţării şi al doilea din lume, după Pasteur. Activitatea lui Babeş este una incredibil de vastă şi de prolífică. Identifică serul contra difteriei, face cercetări pentru a combate pelagra, tuberculoza, febra tifoidă şi lepra, scrie sute de lucrări ştiinţifice având ca tematică microbiología şi patología şi descoperă peste 50 de noi germeni.
Șanse la Nobel ”dacă nu venea la București”
Numeroşi oameni de ştiinţă sunt de părere că dacă Babeş nu venea la Bucureşti în 1887 şi îşi continua cercetările la Budapesta sau Viena, ar fi avut mari şanse să primească premiul Nobel pentru medicină, pentru care a şi fost nominalizat, de altfel, în 1924, de 13 medici români, între care Gerota, Obregia, Minovici, Marinescu, Juvara ş.a.m.d.
Preferatul juriului în 1924 a fost olandezul Willem Einthoven care a descoperit electrocardiograma. Realitatea e că Babeş a venit la Bucureşti pentru că era român, simţea româneşte, la fel ca tatăl său, şi voia să-şi ajute conaţionalii, ceea ce a şi făcut până în ultima clipă a vieţii.
Medicul Richard Constantinescu, istoric al medicinei româneşti, vede astfel povestea despre premiul Nobel pe care l-ar fi putut primi Babeş :” Îi dedicăm simpozioane, rostim discursuri în ținute festive, publicăm lucrări științifice despre descoperirile sale, comentăm frenetic pe rețelele de socializare despre nedreptatea care ni s-a făcut, furându-ni-se încă un „Nobel” nouă, românilor deosebiți, inventatori și descoperitori a mai tot ce există astăzi în lume, însă, nu ne punem în mod serios problema cunoașterii vieții și activității lui Babeș și a conservării eternității sale sociale”.
Refuză să predea în SUA şi moare hărţuit acasă
După război, Victor Babeş dă o nouă dovadă de ataşament faţă de ţara sa. Refuză un post de profesor în Statele Unite şi rămâne să predea la Universitatea Bucureşti. “Deja începuse să deranjeze”, explică Richard Constantinescu.
A fost acuzat că e germanofil pentru că studiase în Germania dar s-a uitat că fiul său, Mircea, a plecat voluntar pe front în primul război mondial declarând o vârstă mai mare ca să fie admis la recrutare. “Era un om închis, care petrecea mult timp în laborator şi scotea cărţi după cărţi. A fost în cele din urmă pensionat cu forţa şi cred că toată nebunia asta i-a grăbit sfârşitul. Pur şi simplu a fost dat afară din institutul pe care îl crease cu mâinile şi cu mintea sa. Inclusiv ideile arhitecturale i-au aparţinut. Era prea sus faţă de nivelul intelectual al savanţilor vremii. Deranja aura lui de mister, faptul că era permanent închis în laboratorul său ca într-un turn de fildeş”, spune Richard Constantinescu, care în curand va scoate o carte alcatuită din fotografii realizate în perioada activităţii ştiinţifice a lui Victor Babeş, intitulată “Bolnavii lui Babeş”.
Vorbele unui patriot român
În ciuda faptului că societatea nu l-a recompensat aşa cum ar fi meritat, Babeș scria: „Dacă venirea mea a schimbat ceva, este că știința medicală a devenit cunoscută, mai cu seamă grație descoperirilor noastre făcute pe terenul bacteriologiei, anatomiei patologice și medicinei experimentale, știința română a putut intra în concurență cu știința apuseană și în această știință internațională, România a putut să-și capete un loc de onoare”.
Franţa i-a recunoscut merítele poate mai mult decât România. A primit titlul de Cavaler al Legiunii de onoare şi a fost medaliat de 3 ori de Academia de Medicină a Franţei. Bulgaria i-a oferit Ordinul Național al Meritului Civil în grad de Comandor , Austria l-a recompensat cu Ordinul Coroana de Fier iar din partea României a fost medaliat cu Ordinul Steaua României, Coroana României şi Bene Merenti. Crâmpeie din viaţa lui Victor Babeş pot fi văzute în muzeul care îi poartă numele din strada Andrei Mureşanu 14A.
Victor Babeş a fost căsătorit cu Iosefina Thorma, cu care a avut un fiu, Mircea. A murit pe 19 octombrie 1926.
…viața mea reprezintă o muncă mare spre o țintă măreață: adevărul, progresul științei, alinarea suferințelor, ridicarea națiunii române și prosperitatea umanității. Victor Babeș, 1915
