O somitate medicala resimte pierderea unui pacient ca o dubla drama. Umana si deopotriva profesionala. Nici unui om nu-i e indiferenta disparitia unui semen. Pentru un medic, asta inseamna si o pata pe curriculum. Mai ales cand pacientul a fost o personalitate de rangul Patriarhului Teoctist. Este drama pe care o traieste profesorul Ionel Sinescu. Desi Colegiul Medicilor din Bucuresti nu i-a retinut vreun malpraxis, iar mii de alti oameni ii datoreaza viata. Detractorii sai (fireste, cel mai important fiind din breasla si nedezmintind celebra invidia medicorum, pizma medicilor) ii vor imputa perpetuu decesul capului BOR, mai ales ca, din respect si chiar supusenie, medicul n-a cutezat sa ceara pacientului un accept scris, iar spitalul a cedat insistentelor Patriarhiei, neefectuandu-se autopsia si eliberandu-se nelegal certificatul de deces. Dar acestea sunt deja istorie.
Decesul brusc al lui Teoctist a bulversat insa Sinodul si a dezlantuit patimi privind succesiunea, care ies tot mai evident la suprafata. Prin manevre de biliard, ba si prin intoxicari, au si inceput loviturile sub centura principalilor candidati.
Coincidenta naibii, bruscul interes al CNSAS pentru dosarele clericilor a agitat stupul mai rau ca un soarece furisat prin urdinis, prelatii mai varstnici fiind si cei mai circumspecti. Lasa impresia de posibile manevre oculte si tevatura legata de componenta Colegiului elector. Toate acestea se vor acutiza in urmatoarea luna, campania ierarhilor pentru functia suprema in BOR aducand cu o mizera campanie politica a mirenilor damboviteni.