Cum a devenit lockdown-ul brutal din Shanghai o povară pentru liderul Xi Jinping și un risc pentru economia chineză și cea globală

„Ridicați-vă! Cei care refuză să fie sclavi!”. Orice copil din China cunoaște aceste cuvinte, care fac parte din imnul național, un vers despre lupta împotriva asupririi, mitul fondator al Partidului Comunist.

De pe 18 aprilie însă, versul cu pricina nu a mai putut fi folosit ca hashtag pe platforma de mesagerie Weibo. Cenzorii au blocat această combinație de cuvinte, deoarece internauții foloseau imnul pentru a-și exprima furia față de restricțiile COVID.

China a ajuns, deci, în al treilea an de pandemie, să își cenzureze propriul imn național, observă Der Spiegel.

Omicron a împins guvernul chinez la măsuri disperate. Extrem de contagioasă, varianta virală reprezintă o problemă majoră pentru strategia „zero COVID” a Chinei, până acum una de succes.

Numărul de infectări din acest oraș a atins apogeul pe 16 aprilie, când au fost raportate 3.590 de cazuri simptomatice, și abia în ultimele zile a scăzut semnificativ, foarte încet deci, în ciuda faptului că aproape întregul oraș a fost închis de mai bine de patru săptămâni.

Recomandări

Cazul Ferma Dacilor. Un an de la focul devastator care a omorât opt oameni. Laboratorul de expertize criminalistice a identificat cauzele incendiului

Lockdown-ul draconic nu pune în pericol doar economia Chinei, ci și economia globală, scrie revista germană. De asemenea, îi determină pe mulți chinezi să vadă statul și pe liderii acestuia cu alți ochi.

„Ce ați mâncat astăzi?”. „Morcovi, ceapă, varză albă”

Shanghaiul de astăzi este un oraș neliniștit și furios. Bunăvoința cu care populația a sprijinit strategia „zero COVID” timp de doi ani a început să se evapore, în vreme ce locuitorii orașului, până de curând privilegiați, suferă brusc de foame, iar sute de mii de oameni sunt închiși în tabere de izolare, în condiții nedemne.

Pentru a avea o idee despre amploarea crizei, o singură întrebare este adesea suficientă: „Ce ați mâncat astăzi?”.

„Morcovi, ceapă, varză albă”, spune, spre exemplu, Wang Dan. Economista băncii Hang Seng din China este nevoită în prezent să se hrănească cu alimente furnizate de guvern.

Alexander Weng, fondatorul site-ului „Smartshanghai”, mănâncă de câteva zile cartofi prăjiți cu ouă prăjite. Frigiderul său arată ca și cum cineva ar fi jefuit o fermă de pui. Ouă, ouă și iar ouă – un efect al haosului care domnește în sistemul de livrări din oraș.

Între timp, consultanta germană Janine Jakob se descurcă cu salată de castraveți cu ton, „plus un pahar de vin fiert”. Ea spune că nu a avut altceva acasă.

Recomandări

Edith Alibec, despre ce înseamnă să fii actriță independentă: „M-am apucat să fac proiectul și am început să bat la uși”

Oricum, asta e cea mai mică problemă. Jakob trăiește într-o incertitudine totală din 3 aprilie. De zile întregi, ea nu a primit nicio informație de la autoritățile de sănătate publică. Aude, în schimb, megafonul paznicului, care răsună prin curte: „Vă rog să veniți pentru testare”.

De la fereastră, tânăra de 29 de ani își poate vedea vecinii adunați la coadă, la testare. Jakob nu are voie să iasă pe ușă – este blocată în apartamentul ei din centrul Shanghaiului, așteptând să fie admisă într-una dintre taberele de carantină.

26 martie a fost ziua care i-a schimbat viața. În acea seară, tânăra s-a întâlnit cu trei prieteni – un chinez, un taiwanez și un canadian -, la barul Abbey Road din fosta Concesiune Franceză. „Era plin”, spune ea. Chiar dacă autoritățile înregistraseră un număr tot mai mare de cazuri de Omicron în oraș în zilele precedente, Jakob nu era îngrijorată. Un lockdown în Shanghai? De neimaginat, și-a spus ea.

Dar două zile mai târziu, administrația a închis partea de est a orașului. Oficialii au spus că a fost doar o măsură de precauție și că totul se va redeschide cinci zile mai târziu. La 1 aprilie, cartierele din vest au fost, de asemenea, închise.

Recomandări

Ultimul mesaj al pilotului avionului prăbușit în Kazahstan indică un posibil atac. Principalii suspecți

Cam în acel moment, Jakob a început să simtă o durere în gât. A luat o aspirină. Câteva zile mai târziu, bărbați în costume de protecție au bătut la ușa ei și i-au oferit mai multe teste rapide. A aflat că este pozitivă. La fel și cei trei prieteni cu care se întâlnise la Abbey Road.

Tânăra și-a făcut valiza de mult timp și și-a plasat cele două pisici într-un centru de cazare pentru animale de companie. „Mi-am spus, haide, poți supraviețui celor două săptămâni de izolare”. Dar autoritățile par să fi uitat de ea. Tânăra a făcut acum nouă teste rapide la domiciliu și toate au fost negative.

Cu toate acestea, în Shanghai se consideră că ești vindecat doar dacă ai fost într-o tabără de izolare și ai două teste PCR negative. „Iar eu nu le primesc”, explică tânăra. Ea spune că vecinii ei au amenințat-o că vor chema poliția dacă se aventurează afară.

Mitul infailibilității Partidului Comunist

Ceea ce se întâmplă în Shanghai aduce aminte de Wuhan, locul de unde a început totul, orașul care a rămas izolat timp de 76 de zile. La acea vreme, virusul era nou și despre boala pe care o provoca se știau puține lucruri. Nu exista nici un vaccin și nici medicamente care să o poată trata eficient.

Până la ridicarea lockdown-ului, Wuhan a contabilizat oficial 50.008 persoane infectate și 2.572 de morți – deși unii critici au observat că cifrele reale ar fi, de fapt, mult mai mari.

Shanghai a raportat un număr mult mai mare de infecții, dar, oficial, doar 25 de persoane au murit din cauza COVID. Cei care prezintă simptome sunt spitalizați cu forța, iar restul sunt trimiși într-una dintre numeroasele tabere de izolare din oraș. Sau, la fel ca Janine Jakob, sunt uitați.

Epidemia din Wuhan a început la piața de fructe de mare Huanan. În Shanghai, punctul de plecare a fost Hotelul Huating, o clădire îmbătrânită, al cărei sistem de ventilație evacuează aerul în tunelul de metrou al stației Shanghai Indoor Stadium din apropiere.

Se pare că hotelul a găzduit călători din Hong Kong, care au fost carantinați. Abbey Road, barul la care s-au întâlnit Jakob și prietenii săi, se află la trei stații distanță, pe linia 1.

Aproximativ 40.000 de medici și asistente au fost transferați acum în Shanghai. Sarcina lor este de a reduce numărul cazurilor, dar mai ales de a păstra mitul infailibilității Partidului Comunist.

În ultimii doi ani, regimul le-a sugerat în mod repetat chinezilor că țara lor este singura din lume care are coronavirusul sub control. La televiziunea de stat apăreau dricurile din Bergamo. La știrile de seară, crainicii citeau ultimul bilanț al morților din Statele Unite. Peste tot erau tuse, febră și moarte, numai China ducea o existență lipsită de griji.

Timp de doi ani, China a rămas în mare parte liberă de coronavirus. Lockdown-uri dure erau impuse ocazional în unele orașe și ridicate după câteva săptămâni. Majoritatea populației sprijinea această politică.

În cazul Omicron, strategia a rămas la fel de dură, chiar dacă varianta este mai puțin mortală. Dar autoritățile s-au dovedit incapabile să repete succesul lor obișnuit. Iar această strategie, scrie Der Spiegel, a început să pară mai mult o ideologie.

Chiar și Zhong Nanshan, pneumologul în vârstă de 85 de ani care este autoritatea supremă în materie de coronavirus în China, a dat recent de înțeles acest lucru. La începutul lunii aprilie, Zhong a publicat un eseu în limba engleză în care afirma că China nu va putea susține strategia zero-COVID pe termen lung.

El a scris că țara trebuie să se redeschidă și să normalizeze dezvoltarea socială și economică. Cenzorii au șters articolul aproape imediat ce acesta a apărut în varianta chineză.

Motivul, scrie revista germană, este acela că autoritățile își bazează măsurile în primul rând pe considerente politice.

Până acum, milioane de oameni cu venituri medii sau mari din Shanghai au beneficiat de sistemul existent și au acceptat promisiunea partidului care spunea: „noi conducem, voi vă îmbogățiți”. Dar acum, când elita chineză se uită în frigiderele goale, acest contract social începe să se fisureze.

Rețelele sociale sunt pline de critici, la un nivel nemaiîntâlnit din primele zile pline de groază ale pandemiei.

„E un oraș atât de aglomerat – nu poți să îl închizi pur și simplu”

Jessica Yu, spre exemplu, conduce o agenție de publicitate în Shanghai. De trei săptămâni, ea este închisă în casă, împreună cu soțul, cei doi fii și mama ei. „Mama mea chiar avea de gând să rămână doar cinci zile și să ne ajute”, spune ea, citată de Der Spiegel. Adică atât cât ar fi trebuit să dureze lockdown-ul. „Este un oraș atât de aglomerat – nu poți să îl închizi pur și simplu. A fost o naivitate”, spune Yu.

Bineînțeles, și în trecut au existat reguli cu care ea nu a fost de acord, dar de obicei exista o cale de a le ocoli. Cu coronavirusul totul este diferit. Chiar și miliardara Kathy Xu Xin a fost nevoită să trimită un apel de ajutor din vila ei din cartierul Pudong din Shanghai, deoarece nu putea face rost de lapte.

„Nici noi nu aveam suficientă mâncare, de fapt aveam doar orez”, spune Yu. „Apoi, în urmă cu câteva zile, dintr-odată, au venit o mulțime de livrări. Acum, avem prea mult din toate”, spune ea. De aceea, acum mănâncă friptură de porc, în timp ce alții continuă să moară de foame.

Acum, spune Yu, orașul a devenit la fel de birocratic ca Beijingul. La începutul lunii aprilie, guvernul central a preluat controlul total. Lupta împotriva Omicron este condusă de vicepremierul Sun Chunlan.

Oriunde și-a făcut apariția în ultimii ani, drumurile au fost blocate, școlile închise și s-au ordonat teste în masă. Sunt un soi de personificare a lockdown-urilor.

Și totuși, autoritățile au avut la dispoziție mai mult de doi ani pentru a se pregăti. Faptul că liderii chinezi aderă în continuare la strategia „zero COVID” se datorează și faptului că ei nu au reușit să vaccineze pe toată lumea, în special persoanele vârstnice.

În jur de 130 de milioane de chinezi cu vârsta de peste 60 de ani nu au protecție vaccinală sau au o protecție vaccinală insuficientă. În Shanghai, puțin sub 38% dintre localnicii din această categorie de vârstă au primit trei doze de vaccin. În plus, din mândrie națională, China nu a aprobat încă niciunul dintre vaccinurile cu ARN dezvoltate în Occident. Și nici nu a introdus încă pe piață unul propriu.

La mijlocul lunii aprilie, autoritățile au anunțat o oarecare relaxare. Oficialii au spus că persoanele care locuiesc într-un complex de locuințe în care nu a fost raportat niciun caz pozitiv timp de 14 zile la rând pot să-și dezmorțească puțin picioarele prin cartier. Dar dacă se descoperă o singură infecție nouă, întregul cartier trebuie să fie din nou în carantină timp de două săptămâni.

Autoritățile au anunțat miercurea trecută că au eliberat milioane de locuitori din izolare. Dar libertatea lor de mișcare rămâne restricționată și poate fi luată complet din nou, în orice moment. În plus, scrie Der Spiegel, multe comitete de cartier, organisme împuternicite să aplice regulile, au ales pur și simplu să nu pună în aplicare relaxarea politicilor de izolare.

„Încrederea mea în această țară s-a evaporat complet”

Mulți chinezi din Shanghai se gândesc la emigrare, scrie și publicația Nikkei Asia. În urmă cu 15 ani, Coco Yu a renunțat la șansa de a deveni cetățean american și s-a mutat înapoi în China natală.

Acum, scriitoarea stabilită în Shanghai regretă profund această decizie. Yu se numără printre chinezii care se gândesc să se mute în străinătate, deoarece măsurile draconice le agravează temerile privind viitorul.

„Nimeni nu se aștepta ca Shanghaiul să sufere un dezastru de genul celui care a avut loc în alte orașe în ultimii doi ani, pentru că este vorba de Shanghai”, spune Yu pentru Nikkei Asia.

„Acum, tot ceea ce se întâmplă în acest oraș este dincolo de orice înțelegere. Iar încrederea mea în această țară s-a evaporat complet. Acum îmi dau seama că această țară ar putea reveni în orice moment la starea în care se afla acum 50 de ani”, adaugă ea.

Femeia trăiește în permanență cu teama că autoritățile ar putea da buzna în casa ei și i-ar putea ucide cele trei pisici – o măsură folosită anterior de unii angajați guvernamentali, aparent pentru a preveni răspândirea infecției după ce proprietarii de animale de companie au fost depistați pozitiv sau au fost în contact strâns cu cazuri confirmate.

Orașul a înregistrat o creștere a numărului de decese non-COVID, deoarece serviciile de urgență din spitale sunt adesea inaccesibile, în timp ce autoritățile au instalat garduri în complexele rezidențiale pentru a împiedica rezidenții să iasă.

Locuitorii au bătut în oale și tigăi, țipând după mâncare. Autoritățile locale, copleșite, s-au străduit să distribuie rații, în timp ce cetățenii furioși au criticat colapsul aproape total al orașului.

Ideea emigrării este vizibilă online. Platformele sociale înregistrează un salt important în numărul de căutări pe tema cuvântului „emigrare”. Postările legate de emigrare pe WeChat au crescut cu aproximativ 440%, atingând un vârf de 72 de milioane pe 15 aprilie.

O analiză Nikkei a Weibo, echivalentul puternic cenzurat al Twitter din China, a constatat că platforma a fost, de asemenea, inundată de căutări despre emigrare.

Economia orașului și a țării suferă masiv

Germanul Alexander Weng și soția sa, care locuiesc în Shanghai, s-au bucurat de doar patru ore de libertate, înainte ca unul dintre gardieni să fie depistat pozitiv. De atunci, au fost nevoiți să stea din nou acasă. „Complexul nostru de locuințe are 18 clădiri, fiecare dintre ele cu 20 de etaje – trebuie să fie 6.000 de persoane care locuiesc aici. Să ajungi la zero cazuri este aproape imposibil”, explică acesta.

Weng spune că, până acum câteva săptămâni, puțini oameni din Shanghai știau că aceste comitete de cartier există. Acum știe. Iar ele sunt iremediabil supraîncărcate și abia reușesc să țină pasul cu distribuirea alimentelor.

Rezidenții pot comanda mâncare pe aplicații. Dar alimentele sunt disponibile aproape numai pentru comenzi de grup, deoarece serviciile de livrare suprasolicitate preferă să livreze în cantități mari. „Soția mea a stat toată ziua la telefonul mobil. Există grupuri care cumpără mâncare pentru pisici, hârtie igienică sau ouă. Trebuie să comanzi totul separat. Și pentru întregul complex rezidențial”, spune el.

În urmă cu câteva zile, cineva a pus mâna pe 500 de croissante. După aceea au venit ouăle, iar Weng are acum cel puțin 100 de ouă în frigider. „Alternativa ar fi fost să nu avem deloc ouă”, spune el.

Mulți locuitori din Shanghai au contacte în străinătate și sunt pe deplin conștienți de faptul că strategia chineză nu este singurul mod posibil de a gestiona criza sanitară.

Locuitorii din Pudong au intrat în conflict cu ofițerii de poliție îmbrăcați în costume albe de protecție pentru că au refuzat să susțină o măsură ce prevedea ca mai multe clădiri din complexul lor de locuințe să fie rechiziționate pentru a fi folosite drept spații de carantină.

Clipuri cu astfel de incidente nu au fost postate doar pe Weibo și WeChat, unde cenzorii le pot depista și șterge rapid. Mulți locuitori din Shanghai folosesc, de asemenea, Twitter sau Facebook, pe care le pot accesa cu ajutorul unui VPN, o conexiune care le permite să ocolească cenzura.

La această furie se adaugă faptul că economia orașului și a țării suferă masiv. Economista Wang Dan, de exemplu, nu a mai fost la locul său de muncă de la Hang Seng Bank din districtul financiar din Shanghai de cinci săptămâni. De acasă, ea lucrează acum chiar mai mult decât ar fi făcut-o în mod normal.

Doar New York și Londra depășesc bursa de valori a orașului. Și aproximativ 800 de companii multinaționale își au sediile regionale în Shanghai.

Volkswagen și General Motors produc mașini acolo, Qualcomm și TSCM – semiconductori, Pegatron și Quanta produc componente pentru Apple. Toate aceste activități au fost înghețate de către autorități. Și, având în vedere că Shanghai este un centru pentru întreaga Chină, fabricile din alte părți ale țării s-au oprit și ele din cauza lipsei unor produse importante.

Blocajul va fi în cele din urmă ridicat, dar daunele aduse economiei vor persista. Aproape nimeni nu mai crede că creșterea economică de 5,5% anunțată de premierul Li Keqiang pentru 2022 mai este posibilă.

Ca și centru financiar, spune Wang Dan, Shanghaiul este „complet înghețat”. Bancherii blocați acasă se concentrează pe câteva tranzacții cu volume deosebit de mari. Noile listări pe piață au fost suspendate.

„Suntem în cădere liberă”

Problemele sunt la fel de grave în economia reală. Portul Shanghai rămâne deschis, dar sute de nave cu containere așteaptă pe mare să fie descărcate. Există o lipsă de șoferi de camion.

Potrivit unui sondaj realizat de Camera de Comerț Americană din Shanghai la sfârșitul lunii martie, 99% dintre companiile participante au declarat că afacerile lor au avut de suferit ca urmare a măsurilor de gestionare a coronavirusului.

„Suntem în cădere liberă”, a declarat Jörg Wuttke, președintele Camerei de Comerț a Uniunii Europene în China.

„Potențialul de creștere al Chinei este demolat de politica COVID”, spune și Jens Hildebrandt, director general al Camerei de Comerț Germane din Beijing.

Vineri, pe 15 aprilie, Ministerul Industriei din China a anunțat măsuri de relaxare pentru mai multe sectoare, dar este puțin probabil ca acestea să fie suficiente pentru a răspunde incertitudinii profunde din comunitatea de afaceri. În contextul tensiunilor geopolitice, companiile discutau deja strategiile lor pentru China, spune Hildebrandt. „Va fi greu pentru China să demonstreze că rămâne un loc atractiv pentru afaceri”, concluzionează el.

Mulți dintre străinii angajați de companiile internaționale și-au format deja o opinie. Potrivit unui sondaj online nereprezentativ, aproape jumătate dintre străinii din Shanghai se gândesc să părăsească China în următoarele 12 luni.

„Companiilor le va fi incredibil de dificil să înlocuiască oamenii, deoarece Shanghaiul a devenit complet neatractiv pentru moment”, spune Ralph Koppitz, un avocat care se află în China din 1997 și care oferă consultanță corporațiilor internaționale.

Jakob, care are propria companie ce oferă seminarii motivaționale, plănuia de fapt să rămână în China încă câțiva ani. Dar lockdown-ul a făcut-o să se răzgândească. Ea a analizat deja oportunități de muncă în Malaysia, Thailanda, Dubai și Vietnam. Ar dori să părăsească țara înainte de a împlini 30 de ani, în luna iulie.

Nu este prima dată când o campanie politică aduce suferință în China, scrie Der Spiegel. În timpul dezastruosului program de industrializare eșuat al lui Mao Zedong de la sfârșitul anilor 50, țăranii și-au topit plugurile pentru a face oțel în timpul „Marelui Salt Înainte”.

Recoltele au fost pierdute. La vremea respectivă, aparatul de propagandă a găsit alți vinovați: vrăbiuțele care ar fi mâncat semințele. Prin urmare, chinezilor li s-a cerut să eradicheze acești „șobolani ai aerului”. Și chinezii au făcut-o, cu așa de mult succes încât, puțin mai târziu, din cauza dezechilibrului ecologic, un val de insecte a devastat producția agricolă. A fost una dintre cauzele foametei care a ucis până la 45 de milioane de chinezi.

Urmărește-ne pe Google News