Cum se făceau laboratoarele la cea mai mare Politehnică din țară: „Ne arătau motoarele și echipamentele de bord ca pe niște piese de muzeu”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cu toate că Universitatea Politehnică din București (UPB) se laudă că ar fi investit 100 de milioane de euro în 80 de laboratoare, șapte ingineri absolvenți au povestit pentru Libertatea că ei și colegii lor de generație au ieșit cu diploma de inginer pe piața muncii fără să fi făcut experimente de bază într-un laborator echipat. Ce spune Mihnea Costoiu, rectorul universității care scoate 4.000 de ingineri pe an?
Cuprins:
- „Mare parte din informațiile învățate la facultate sunt inutile”
- „Noi nu am avut niciun laborator al facultății funcțional”
- „Ni se dicta despre imprimantele 3D în timp ce ele erau în jurul nostru. Nici măcar nu le-am atins”
- E nevoie de strunguri moderne și calculatoare „mai noi de 2005”
- „Am rămas cu multe goluri în cunoștințele importante pentru un inginer”
- „Era totul dezordonat și prăfuit, aveai senzația că te duci într-un muzeu dintr-o altă lume”
- „Este o universitate cu sute de laboratoare, iar tehnologia este foarte scumpă”
- „Angajatorii își doresc oameni adaptați la sistemele din prezent, destul de avansate”
„Ne arătau motoarele și echipamentele de bord (n.r. - pentru controlul zborului) ca pe niște piese de muzeu, iar experimentele le făceau profesorii, ca să nu stricăm noi ceva. Eram simpli spectatori”, își amintește Mihai Lehaci, care a absolvit Facultatea de Inginerie Aerospațială a Politehnicii în 2020.
Mihai a ales Ingineria Aerospațială pentru că se aștepta să învețe „chestii superfaine” despre spațiu, nave și avioane. „De mic m-au pasionat lucrurile tehnice, jucăriile mele rezistau două-trei zile intacte, după aceea eram curios cum funcționează și le dezasamblam, să văd ce e în interior”, spune el.
Pe măsură ce a trecut timpul, așteptările lui de la facultate au scăzut. Nici practica în companii, cu care s-a mândrit conducerea Politehnicii într-o conferință de presă de luna trecută, nu l-a ajutat. Unele firme dintre cele care au încheiat parteneriate cu universitatea îi ignoră pe studenți.
„Am fost dezamăgit de ce am făcut la practică, la fel ca foarte mulți alți colegi, din păcate”, povestește Mihai. „Am mers la început două zile, iar la final am mai mers o dată, să ne semneze hârtiile”. Explicația pe care au primit-o el și colegii de la compania respectivă a fost că n-aveau angajați care să se ocupe de pregătirea lor. „A fost o experiență săracă profesional și nu am învățat aproape nimic legat de domeniul pe care l-am studiat”, mai spune tânărul.
Ține minte că au existat discuții în instituție că o companie ar putea să trimită un angajat să-i învețe proiectare 3D pe studenți. A terminat specializarea Construcții aerospațiale și, consideră el, ar fi trebuit să știe cum să proiecteze piese. „Să înveți proiectare într-un semestru, cu o oră și 30 de minute pe săptămână, este ca și cum ai mânca o oală de ciorbă în 30 de secunde”, explică Mihai despre locul pe care l-au ocupat în orar niște competențe importante.
După ce a încheiat programul de licență, Mihai a urmat un masterat în Germania, a renunțat între timp la ideea de a lucra ca inginer, iar în prezent se pregătește să devină pilot de linie.
„Mare parte din informațiile învățate la facultate sunt inutile”
Printre cei din generația lui Mihai, de la aceeași facultate, se numără și Liviu. „Mereu am avut dorința de a gândi, proiecta și realiza obiecte ce mă pot ajuta pe mine sau pe alții”, spune el. De asta, s-a orientat spre Politehnică.
Spre deosebire de colegul lui, a avut un stagiu de practică intermediat de Politehnică într-o companie care l-a și angajat. Și a fost o experiență total diferită de cea din școală, mai explică Liviu. „Mare parte din informațiile învățate la facultate sunt inutile, mai mult am învățat prin prisma proiectelor studențești și pe cont propriu”, povestește el. Nici în laboratoarele facultății „cu tehnologie de acum 30 de ani” nu și-a dezvoltat abilitățile.
Tehnologie nouă se găsește în mare parte la centrele de cercetare Precis și Campus, din cadrul Politehnicii, unde sunt laboratoare destinate cercetării facultative, nu și orelor de practică.
„Noi nu am avut niciun laborator al facultății funcțional”
Andrei a absolvit, de asemenea, Facultatea de Inginerie Aerospațială, dar în 2022. El a preferat să vorbească cu prenumele schimbat, îngrijorat că declarația i-ar putea afecta parcursul profesional. Asemenea colegilor lui mai mari, și lui i-a lăsat un gust amar mediul academic. De pe la 7 ani l-a interesat aviația și așa a început să ia parte la competiții organizate de cluburi de aeromodelism. La fel ca Mihai a vrut să descopere cum se proiectează „bucăți de avioane”.
Când s-a angajat la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială „Elie Carafoli” a luat „calculul structural de la zero”, povestește el, pentru că primise prea puține informații despre asta la cursuri, deși era materie de bază.
Ce trebuie să se schimbe cât mai repede în facultatea lui? Starea laboratoarelor: „Noi nu am avut niciun laborator al facultății funcțional”, subliniază Andrei.
„Ni se dicta despre imprimantele 3D în timp ce ele erau în jurul nostru. Nici măcar nu le-am atins”
Ioana Iacob și-a luat licența la Facultatea de Inginerie Mecanică și Mecatronică anul trecut. Din interes pentru științele exacte și ca să lucreze într-o zonă mai creativă, s-a specializat în design industrial - implică, între altele, proiectarea unor piese de mobilier sau electronice.
În facultate a învățat un singur lucru, spune ea: cum să lucreze într-un program de modelare 3D, ceea ce a ajutat-o să se angajeze în domeniul studiat. Dar profesorii care și-au dat interesul au fost puțini comparativ cu cei indiferenți la nevoile studenților, explică Ioana.
„Am avut și un laborator de printare 3D, unde ni se dicta despre imprimantele 3D, în timp ce ele erau în jurul nostru”, își mai amintește tânăra. „Nici măcar nu le-am atins”.
E nevoie de strunguri moderne și calculatoare „mai noi de 2005”
Când a sosit perioada practicii, Bogdan, care a vrut să își protejeze identitatea, n-a prins un loc în companiile partenere ale Politehnicii și a fost obligat să se descurce pe cont propriu. A observat că pe lista Facultății de Inginerie Mecanică și Mecatronică, unde urma cursurile de licență, au avut prioritate la internshipuri studenții din afara Bucureștiului.
Tânărul s-a specializat în mecatronică și robotică. Acum, la două luni după absolvire, Bogdan se gândește că facultatea i-a oferit „niște baze teoretice”, dar integrarea pe piața muncii a depins mai degrabă de munca individuală.
S-a angajat în IT, alt domeniu decât cel studiat, și i-ar plăcea să avanseze spre management. „A fost nevoie de mult studiu pe cont propriu”, recunoaște el. „Facultatea nu trebuie să te pregătească 100%, nici nu are cum, dar ar putea avea o abordare mai modernă asupra pregătirii studenților”.
Ce schimbări ar vedea pentru viitorii studenți la Mecatronică: cursuri cu informații de actualitate și laboratoare mai bine dotate. Multe au „aparatură foarte veche sau inexistentă”, explică el. Ar fi avut nevoie, de pildă, de strunguri și roboți moderni, dar și de laptopuri sau calculatoare „mai noi de 2005”.
„Am rămas cu multe goluri în cunoștințele importante pentru un inginer”
„Laboratoarele din primul an folosesc aceleași aparate precum cele pe care au lucrat și bunicii noștri, fără exagerare. Se și mândresc (n.r. - profesorii) cu vechimea lor”, spune Ștefana Duță, care a terminat, de curând, Facultatea de Inginerie Medicală, una dintre facultățile care vor avea laboratoare noi. Ștefana însă nu va mai putea să se bucure de ele.
Acum patru ani, după liceu, a căutat altă universitate decât Medicina, unde să se axeze pe chimie și biologie, discipline la care se pricepea în liceu. „Încă de când eram mică mi s-a părut că titlul de inginer este impunător. Sunt o persoană practică și am căutat ceva de viitor”, spune ea. Așa că s-a înscris la Politehnică. Spre deosebire de mulți colegi de-ai ei, mediul academic n-a descurajat-o; își dorește să predea în universitate la un moment dat.
„Consider că au existat câteva proiecte utile și că am învățat să mă descurc să caut informații”, spune tânăra. „Dar am rămas cu multe goluri în cunoștințele importante pentru un inginer. Multe dintre materiile din primii doi ani au fost făcute superficial”.
Diploma de inginer însă, recunoaște ea, n-ar fi avut cum s-o obțină altfel decât trecând prin această facultate. Documentul de absolvire, mai spune Ștefana, îi „deschide multe căi”. A ajutat-o, de pildă, să se angajeze într-o firmă de cercetare și inovare în domeniul ei.
„Era totul dezordonat și prăfuit, aveai senzația că te duci într-un muzeu dintr-o altă lume”
Inovarea a lipsit din Facultatea de Inginerie în Limbi Străine, unde Miruna a absolvit, în acest an, inginerie economică în domeniul mecanic, în germană. Tânăra a ales să vorbească despre experiența ei sub anonimat. Orele practice au însemnat să descopere cum funcționează mașinării „de pe vremea lui Ceaușescu”.
„La termodinamică ne duceau să vedem motoare vechi de la nu știu ce fel de mașini. Erau funcționale, dar mi se părea o atmosferă depresivă”, spune absolventa. „Era totul dezordonat și prăfuit, aveai senzația că te duci într-un muzeu dintr-o altă lume”.
„Este o universitate cu sute de laboratoare, iar tehnologia este foarte scumpă”
Cele 15 facultăți ale Universității Politehnica din București scot aproape 4.000 de licențiați anual. Adică are 19% din numărul total al absolvenților de licență și master din toată țara, în domenii precum tehnologia informației și comunicațiilor, inginerie, construcții și prelucrare.
„Universitatea a ținut pasul cu tehnologia. În laboratoare și în centre de cercetare s-au investit peste 100 de milioane de euro în ultimii cinci ani”, a declarat la o conferință de presă din iulie Cristian Doicin, decanul Facultății de Inginerie Industrială și Robotică, despre cele 80 de laboratoare pe care le-ar fi amenajat Politehnica.
„Noi am făcut investiții în multe laboratoare, dar nu în toate. E un proces continuu”, a explicat ulterior rectorul Mihnea Costoiu, pentru Libertatea. „Este o universitate cu sute de laboratoare, iar tehnologia este foarte scumpă”.
Unele laboratoare au fost modernizate prin parteneriate cu diverse companii private și prin proiecte europene, mai spune Costoiu. De la Banca Europeană de Investiții, de exemplu, au obținut 50 de milioane de euro și cu aceștia se vor construi și dota trei facultăți ale Politehnicii: Inginerie Medicală, Inginerie Aerospațială și Inginerie Chimică și care se vor muta din „clădirile vechi” din Polizu lângă rectorat. „În această toamnă va începe licitația. Investițiile în echipamente vor fi de 15 milioane de euro”, subliniază Costoiu.
În ce privește nemulțumirile studenților că materia din facultate ar fi „inutilă”, Mihnea Costoiu amintește că în mare parte cunoștințele de bază au rămas aceleași. „E o solicitare pe care o avem pentru cadrele didactice: să își aducă la zi cursurile cu metode de predare noi. Dar nu reușesc toți să facă acest lucru”, spune rectorul.
Iar informații că studenții n-ar fi lăsați să folosească echipamentele nu au ajuns în biroul său, adaugă Costoiu. „Pentru unele echipamente este nevoie de o pregătire anterioară, pentru că sunt mai complicate. În cazul unora se poate face instruirea în timpul cursurilor, în cazul altora, nu există suficient timp”, încheie rectorul Politehnicii.
Libertatea a solicitat un punct de vedere și de la decanii facultăților menționate în articol - Inginerie Medicală, Aerospațială, Mecatronică și Inginerie în Limbi Străine -, însă aceștia nu au răspuns până la publicarea materialului.
„Angajatorii își doresc oameni adaptați la sistemele din prezent, destul de avansate”
Până la punerea în practică a investițiilor din universitate, piața muncii rămâne nemiloasă. Ana Călugăru, directoare de comunicare la eJobs, platformă cu locuri de muncă, confirmă, din feedback-ul angajatorilor, că inginerii proaspăt absolvenți sunt neadaptați la cerințele din companii.
„Situația se regăsește și la alte specializări”, spune aceasta. „Dar când vine vorba de poziții tehnice, cum sunt cele de ingineri, realitatea e cu atât mai dură, pentru că angajatorii își doresc, dincolo de niște cunoștințe teoretice, să vadă oameni care pot să lucreze în echipă și adaptați la sistemele din prezent, în multe cazuri destul de avansate și cu care unii studenți nu au intrat în contact niciodată”.
O soluție ar fi, mai spune ea, ca stagiile de practică din timpul studiilor să se desfășoare cu seriozitate, astfel încât studenții să înțeleagă dinamica firmelor. De obicei, „ei se așteaptă să fie pregătiți la locul de muncă, ceea ce se și întâmplă, pentru că angajatorii n-au altă variantă”, precizează Ana Călugăru.
Pe plaforma eJobs există, în vara acestui an, 2.300 de joburi pentru ingineri, dintre care 1.142 dedicate începătorilor. Companiile caută în special ingineri IT - salariile celor fără experiență pornesc și de la 4.000 de lei net.
