Deservit de Istorie

“In slujba regelui Angliei”, cel mai recent film al veteranului ceh Jiri Menzel, este ecranizarea romanului omonim scris de Bohumil Hrabal (de fapt, titlul corect este “L-am servit pe regele Angliei”) si e povestea lui Jan Dite – un degetel de om, care ajunge in varful ierarhiei de chelneri ca si cum s-ar fi strecurat prin palnia norocului. Iute ca un soricel, descurcaret, amoral, nu-l intereseaza decat sa serveasca bine, asteptand sa fie servit, si el, cu noroc in continuare – pe principiul: ce pui, aia primesti. Dar vremurile (anii 30) sunt complicate, iar palnia istoriei functioneaza dupa alte principii. Dite (jucat, la tinerete, de un formidabil actor bulgar: Ivan Barnev) habar n-are ce se intampla in jurul sau (mica republica ceha e invadata de nazisti) sau nu-i pasa, ocupat fiind sa parvina; stie sa profite de orice oportunitate, iar faptul ca soarta ii scoate in cale o nemtoaica, pe Liza (Julia Jentsch), care-i devine sotie, nu poate decat sa-l ajute in cariera. Din pacate pentru el, fericirea nu dureaza si, dupa nazisti, Cehoslovacia e ocupata de comunisti – care nu stiu de gluma: Dite e bagat la parnaie, de unde iese dupa multi ani mai batran, dar mai intelept (si mai anost: Dite e jucat de un alt actor…). Filmul lui Menzel are un fel de naivitate isteata, care-l face accesibil oricui: iata – pare a spune el – o fabula despre “micul om sub vremi” si despre cum pana si roata norocului se poate opri, atunci cand istoria ii pune bete. Dar povestea dureaza prea mult (doua ore!), iar morala (pe care o vezi venind de la o posta) e inutil de laborioasa. Momentele cele mai bune sunt plasate in trecut, cand Menzel cocheteaza cu tipul de comedie care l-a inspirat (Chaplin, Lubitsch…); pentru spectatorul care cunoaste modelele sale insa, comedia lui Menzel ramane fatalmente “second-best” si are, prin comparatie, un aer crispat si usor vulgar (ca un parvenit imbracandu-se pentru prima oara cu un costum de marca), iar celui care n-a auzit de Chaplin sau Lubitsch acest tip de comedie i se va parea batranicios. Pe scurt: un film “delicios” si cam trecut – ca o frisca ramasa de la o nunta consumata de mult…

Alex Leo  Serban
Critic de film

Urmărește-ne pe Google News