In Romania, sarbatoarea indragostitilor e in mod traditional cea de Dragobete, in ziua de 24 februarie. Pastrat mai ales in zonele rurale, obiceiul reprezinta si startul revenirii la viata dupa iarna a naturii, dar si inceputul muncilor agricole. Sarbatoare cu radacini de dinainte de crestinism, Dragobetele isi are originea in legenda unei divinitati. Intruchipat ca un barbat chipes si foarte iubaret, ce oficia din ceruri, ca un fel de nas cosmic, ‘nunta’ tuturor animalelor. El era si un zeu al bunei-dispozitii, de aceea, de ziua lui se faceau petreceri in cursul carora se infiripau viitoarele cupluri. Credinta populara spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot restul anului. Tot acum, indragostitii se logodesc simbolic, pentru un an, iar fetele si baietii se fac ‘frati de sange’. Tinerele nemaritate pastreaza viorele si tamaioasa pe care le pun la icoane si le folosesc la diverse farmece de dragoste. In unele zone, se aduna apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi, aceasta avand, se spune, proprietatea de a le face pe fete mai frumoase si mai dragastoase. La miezul zilei, ele incep sa coboare in fuga spre sat, iar fiecare baiat urmareste fata care ii place. Daca o prinde, iar ea il accepta, cei doi se saruta lung, in vazul tuturor, consfintindu-se astfel o logodna simbolica. De asemenea, femeile mature obisnuiesc sa atinga un barbat din alt sat, pentru a fi mai dragastoase, si nici un animal sau pasare nu se sacrifica in ziua de Dragobete.