Europa vrea să copieze canalul Suez și să creeze o nouă rută maritimă: va duce la Marea Neagră și fiecare trecere va fi taxată

Canalul Istanbul, o prioritate strategică

Investiția de 20 de miliarde de lire sterline, aproximativ 25,4 miliarde de dolari, urmărește stabilirea unei rute comerciale cu taxă care să lege Marea Neagră de Marea Marmara, având potențialul de a remodela fluxurile comerciale globale.

Pe fondul crizei din Strâmtoarea Ormuz, Canalul Istanbul devine o prioritate strategică. Noua cale navigabilă, paralelă cu Bosforul, va permite tranzitul a 160 de nave pe zi, oferind Europei o alternativă de tip Suez. Astfel, Turcia va putea încasa taxe de tranzit, replicând modelul economic de succes al Egiptului sau al statului Panama, relatează Africa Business Insider.

Lucrările ar urma să se încheie în 2027

Potrivit publicației Express, costul proiectului este estimat la 20 de miliarde de lire sterline, dintre care 12 miliarde sunt alocate construcției canalului, iar 8 miliarde dezvoltării zonelor adiacente. Lucrările sunt programate pentru finalizare în 2027. În 2021, președintele Recep Tayyip Erdogan a descris proiectul ca fiind unul transformator pentru economia Turciei:

„Astăzi deschidem o nouă pagină în istoria dezvoltării Turciei. Vedem Canalul Istanbul ca pe un proiect care va salva viitorul orașului, asigurând siguranța vieții și a proprietăților de pe malurile Bosforului și a cetățenilor din jurul acestuia”.

Succesul Canalului Suez motivează noi ambiții

Acest proiect replică modelul de succes al Canalului Suez, activ de importanță strategică ce reprezintă un pilon al veniturilor în valută pentru guvernul de la Cairo.

Conform publicației Arab News, în intervalul 1 ianuarie – 8 februarie 2026, încasările au însumat 449 de milioane de dolari, devansând rezultatul de 368 de milioane de dolari din anul precedent.

Cu un total de 40 de miliarde de dolari generați în perioada 2019-2024, canalul își menține statutul de principal generator de rezerve valutare pentru Egipt.

Veniturile Canalului Suez sunt pe o pantă ascendentă, fiind estimate la 8-10 miliarde de dolari în următorii doi ani, conform autorităților, și la aproape 12 miliarde de dolari până în 2030, conform FMI. Acest model profitabil stimulează interesul global pentru canalele artificiale, singurele rute maritime unde tranzitul poate fi taxat legal, spre deosebire de strâmtorile naturale libere.

Distincția dintre canale și strâmtori

Conform Convenției Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării (UNCLOS), navele au dreptul de „trecere în tranzit” prin strâmtorile folosite pentru navigația internațională.

Țările riverane acestor strâmtori nu pot solicita plată pentru trecere, deși sunt permise taxe limitate pentru servicii specifice.

Totuși, Egiptul și Panama percep taxe de tranzit deoarece Canalul Suez și Canalul Panama sunt căi navigabile artificiale. Rutele naturale, cum ar fi Bosforul și Strâmtoarea Ormuz, nu pot impune, în general, taxe de tranzit.

Propunerea Turciei de a construi un canal artificial paralel cu Bosforul ar permite Ankarei să introducă taxe structurate fără a încălca dreptul internațional.

Iranul testează regulile maritime

Cu toate acestea, legalitatea taxării navelor în căile navigabile strategice este pusă la încercare, ca parte a revendicărilor Iranului în disputa sa cu Washingtonul.

Potrivit agenției Reuters, Iranul solicită ca orice aranjament de pace durabil cu SUA și Israel să includă prevederi care să îi confere dreptul de a taxa traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz, sfidând normele juridice internaționale actuale.

Mai mult, autoritățile iraniene au luat în calcul tarife ce pot ajunge la două milioane de dolari pentru fiecare vas, fapt ce ridică alarme privind o escaladare a costurilor de transport pe rutele energetice și comerciale mondiale.

Firma de consultanță Kpler estimează că Iranul și Omanul ar putea câștiga anual până la 8 miliarde de dolari din taxarea Strâmtorii Ormuz.

Totuși, ONU avertizează că măsura încalcă legislația internațională și creează un precedent periculos. Reacția Washingtonului a fost imediată, președintele Donald Trump somând Iranul să renunțe la orice plan de a introduce taxe de tranzit.

Sub presiunea schimbării rutelor

Noile coridoare cu taxă apar într-un context de instabilitate economică globală, unde conflictul dintre SUA și Iran perturbă transportul maritim și impune o reconfigurare a rutelor comerciale internaționale.

Reconfigurarea rutelor maritime a provocat o escaladare a timpilor de livrare, a costurilor de transport și a primelor de asigurare pe axa comercială Africa-Europa, prelungind cu 10-15 zile rutele Asia-Europa, notează Atlas Institute.

Pe acest fundal, Turcia accelerează proiectul Canalului Istanbul ca alternativă la Strâmtoarea Ormuz, în timp ce Marocul și Spania reevaluează potențialul Strâmtorii Gibraltar. Aceste inițiative marchează o cursă globală pentru controlul și taxarea punctelor maritime strategice.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE