Florin Cîțu, propus ministru de Finanțe, a fost implicat în atacul speculativ asupra leului din 2008. BNR speră să colaboreze bine cu acesta
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Florin Cîțu, propus de PNL pentru Ministerul Finanțelor Publice în Guvernul Orban, a fost trezorierul ING Bank în timpul atacului speculativ asupra leului, din toamna anului 2008. În acel moment, mai multe bănci românești au crescut dobânzile, alături de ING participând și Bancpost și Unicredit.
Cuprins:
Băncile românești au acționat atunci în numele unor clienți internaționali, respectiv giganți bancari precum JP Morgan, Morgan Stanley și Barclays.
Băncile respective au ”pariat” împotriva leului și ar fi câștigat bani dacă leul ar fi scăzut puternic față de euro. BNR a dejucat planurile, însă aceasta a dus la creșterea dobânzilor pentru românii cu credite în lei.
Între timp, Bancpost a fost cumpărată de Banca Transilvania.
Florin Cîțu a fost concediat de la ING în anul 2011. Atunci, el a lăsat să se înțeleagă că decizia ar putea avea legătură cu episodul din 2008, despre care spunea că nu a fost un atac speculativ.
Din 2016, Cîțu este senator PNL, el fiind membru în Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital. După căderea Guvernului Dăncilă prin moțiune de cenzură, PNL l-a propus pe Florin Cîțu în funcția de ministru al Finanțelor Publice în Guvernul Orban.
Criza financiară din 2008
În septembrie 2008, banca americană de investiții Lehman Brothers și-a cerut falimentul, moment declanșator pentru criza financiară internațională.
Criza a ajuns și la băncile europene, care au început să aibă același gen de probleme precum cele din Statele Unite ale Americii.
În acest context, o serie de bănci internaționale au început să parieze împotriva leului. România era o țară cu deficite mari, care trăia pe datorie, iar acest lucru a facilitat activitatea speculatorilor.
Banca Națională a României (BNR) a intervenit atunci și a retras leii de pe piață, respingând atacul. Leul se tranzacționa la acel moment cu 3,6 - 3,7 lei pentru un euro, iar speculatorii voiau să ajungă la peste 4 lei pentru un euro.
Respingerea atacului a dus însă la creșterea dobânzilor la lei. În anumite zile, băncile care aveau nevoie de lei dădeau dobânzi de 62%.
Totuși, aceste dobânzi erau mult mai mari decât cele indicate de către indicele ROBOR, cel care măsoară media dobânzilor cu care băncile se împrumută între ele.
Atacul, investigat de Consiliul Concurenței
Consiliul Concurenței a început atunci o investigație, dar a închis-o în anul 2013, considerând că nu sunt suficiente dovezi pentru a amenda băncile.
A amendat, însă, Raiffeisen cu 14 milioane de lei, pentru furnizarea de date inexacte și BRD cu 19 milioane de lei, pentru interzicerea unei inspecții a Consiliului Concurenței.
Ulterior, instanțele din România au redus amenda BRD la 100.000 de lei, iar cea pentru Raiffeisen a fost scăzută la 8 milioane de lei.
Ce au făcut băncile
În octombrie 2008, mai mulți trezorieri din băncile românești au scris altor bancheri.
Primul dintre aceste emailuri a fost trimis de Unicredit, care cerea dobânzi ”reale”, adică mai mari, atunci când se calculează indicele ROBOR.
Unele au crescut dobânzile, însă altele au cotat diferit, susținând că au bani suficienți.
Astfel, 5 bănci au decis majorarea cotațiilor pentru depozitele plasate (ING, Bancpost, RBS, Unicredit, Eximbank). Pe de altă parte, alte 4 bănci (BCR, BRD, RZB și Banca Transilvania) și-au redus cotațiile, iar 1 bancă (CEC) și-a păstrat poziția constantă.Raportul Consiliului Concurenței:
BNR a intervenit și a cerut băncilor să coteze un ROBOR cât mai mic. Cel mai mare nivel al indicelui ROBOR la 3 luni a fost de 49,81%, consemnat în data de 20 octombrie 2008.
Ulterior, BNR a ”recomandat” ca nivelul la care era cotat ROBOR să fie unul cu 25% peste cel al facilității de creditare oferite de banca centrală.
După recomandare, ROBOR a ajuns practic plafonat la nivelul 17,81%, adică 25% peste nivelul de 14,25% al dobânzii Lombard (facilitatea de creditare a BNR la acel moment – n.r.).
Rând pe rând, băncile s-au conformat, afișând dobânzi mai mici atunci când se calcula ROBOR.
Excepțiile au fost ING și CEC, care fie nu au cotat, fie au cotat peste 20%, în vreme ce RBS cota 15,75% în data de 31 octombrie 2008, sub nivelul ”recomandat”, mai arată Consiliul Concurenței.
Doar că acest nivel nu reflecta tranzacțiile din piață.
Ce a făcut ING
Raportul Consiliului Concurenței arată și ce a făcut exact ING Bank.
”Fără excepție, ING a atras disponibilități bănești de la ceilalți participanți, la dobânzi medii ce au depășit semnificativ propriile cotații afișate în pagina ROBID/ROBOR, punctul culminant atingându-se în data de 21.10.2008, când cotația a fost la 14,25%, iar media tranzacțiilor a ajuns la 62%”, se arată în document.
Situația s-a menținut și în privința depozitelor plasate, ING plasând cele mai mari dobânzi de pe piața interbancară, situate cu mult peste propriile cotații ROBOR, maximul atins fiind de 200% în data de 22 octombrie 2008.
”Trebuie precizat că au existat și 4 zile când nu s-au încheiat tranzacții, dar și una în care nu s-au afișat cotații în pagina ROBID/ROBOR”, se menționează în raport.
Altfel spus, ING oferea dobânzi extrem de mari pentru a se împrumuta lei.
În privința ING, se poate concluziona că propriile cotații ROBID/ROBOR nu sunt reprezentative pentru nivelul real al pieței, tranzacțiile reale efectuându-se la dobânzi care nu au nicio legătură cu indicii ROBID/ROBOR, situate mult peste nivelul acestora. Raportul Consiliului Concurenței:
De ce nu s-au dat amenzi
Cu toate acestea, Consiliul Concurenței nu a acordat sancțiuni din mai multe considerente.
În primul rând, pentru că piața interbancară este caracterizată de o transparență ridicată, ceea ce face ca băncile să poată să își anticipeze mișcările.
De asemenea, email-ul trimis de Unicredit pentru creșterea dobânzilor a fost interpretat ca fiind în sensul realizării unor cotații reale ale ROBOR, în contextul în care nivelul afișat era considerat unul ”fals”, fiind mult sub nivelul tranzacțiilor reale ce aveau loc.
În mod concret, au fost constatate majorări substanțiale ale cotațiilor individuale ale Bacpost, ING, Eximbank, în contrast cu cele ale BCR, BRD, RZB (Raiffeisen – n.r.), Banca Transilvania, în ziua imediat următoare propunerii transmise de către Unicredit, dar acestea pot fi rezultatul realităților economice tensionate din piața monetară interbancară românească. Raportul Consiliului Concurenței:
Raportul a fost verificat de Comisia Europeană, care, la rândul său, nu a găsit date pe baza cărora să fie amendate băncile.
Plecări din sistemul bancar
Totuși, după evenimentele din 2008, au avut loc și o serie de plecări în sistemul bancar.
Lucian Isar, care era vicepreședinte în Bancpost și responsabil cu trezoreria, a părăsit banca, acesta fiind sancționat de BNR.
Ulterior, în 2014, Isar a ajuns la Banca Comercială Feroviară, de la care a fost îndepărtat în 2015. Acesta a dat ulterior banca în judecată.
Bogdan Mihoc, trezorierul-șef al Unicredit, a plecat din instituția bancară italiană.
Florin Cîțu a fost concediat de ING în anul 2011.
”Am fost înștiințat ieri că sunt concediat. Nu știu dacă acest lucru are legătură cu episodul celebru din 2008 (atacul asupra leului – n.r.), dar nu cred că acesta este motivul. Am decis să acționez banca în judecată și sper să câștig”, declara atunci Cîțu, pentru Hotnews.
Acesta nu a fost sancționat însă de banca națională, ING nefiind supravegheată de BNR direct, ci de Banca Națională a Olandei. Acest lucru se întâmplă deoarece ING nu este considerată bancă românească, ci filială a ING Olanda.
BNR speră să colaboreze bine cu Cîțu
În cazul în care Guvernul Orban va fi învestit, Cîțu trebuie să coopereze cu BNR.
Atâta vreme cât nu există nicio sancțiune împotriva domnului Florin Cîțu, nu e nimic de comentat pe acest subiect. Sperăm să colaborăm bine, cum o facem de altfel cu orice guvern pe care îl dă Parlamentul, cu atât mai mult cu un ministru de Finanțe, care știe bine ce poate și ce nu poate face politica monetară.Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al BNR, pentru Libertatea:
Atât fostul lider PSD Liviu Dragnea, cât și Darius Vâlcov, fost consilier al premierului Viorica Dăncilă, au acuzat în mai multe rânduri BNR, atât pentru majorarea inflației, cât și pentru creșterea dobânzilor din ultimii ani.
Ce prevede legislația
Potrivit legii privind statutul BNR, ”Banca Naţională a României colaborează cu Ministerul Finanţelor Publice în vederea stabilirii indicatorilor macroeconomici în baza cărora se va elabora proiectul anual de buget”.
De asemenea, BNR ţine în evidenţele sale contul curent general al Trezoreriei Statului, deschis pe numele Ministerului Finanţelor.
Legea mai stabilește că la ședințele Consiliului de Administrație al BNR poate participa și ministrul Finanțelor, plus un secretar de stat, dar fără să aibă drept de vot.
În funcție de deciziile BNR, Ministerul Finanțelor se poate împrumuta mai scump sau mai ieftin în lei de pe piața internă.
Spre exemplu, dacă BNR majorează dobânda-cheie, atunci dobânzile la lei ar crește, ceea ce ar duce la creșterea dobânzilor cu care se împrumută statul. Acest lucru ar pune presiune pe finanțele țării, cu atât mai mult cu cât România este sub riscul de a depăși deficitul de 3% din PIB în 2019.
De asemenea, legea finanțelor publice menționează că Ministerul colaborează cu BNR în privința angajamentelor financiare externe și a reglementărilor.
Libertatea l-a contactat pe Florin Cîțu pentru a-și exprima poziția. Până acum, acesta nu a răspuns.
