Asta inseamna ca experienta sa este dublata de o responsabilitate care, se pare, il covarseste, iar uneori il depaseste. Asa cum s-a intamplat la seminarul ,,Mass-media si Justitia,,, unde, luandu-l gura pe dinainte, a afirmat ca, daca recunoaste ca exista magistrati corupti, ,,in mass-media exista oameni care savarsesc fapte de coruptie, exista articole comandate si cumparate, sunt atacati pe nedrept magistratii care se implica serios in lupta anticoruptie,,. Daca dl Amarie ar fi parlamentar, as fi zis ca asertiunea sa, fara acoperire, fara argumente faptice, e o ,,declaratie politica,,. Dar dl Amarie e procuror si e obligat sa opereze cu fapte concrete si cu nume, nu-i este ingaduit sa improaste cu noroi o intreaga breasla, presa, despre care si perceptia publica, si aceea a unor organisme internationale demonstreaza ca duce un real si greu razboi cu marii corupti, care-i cam scapa dlui Amarie. Daca d-sa stie si poate proba coruptia unor gazetari, e dator sa-i numeasca si sa-i trimita in judecata, ajutand breasla sa scape de ei. Daca nu are cazuri, sa taca. Sau sa se limiteze, deocamdata, la cazurile de magistrati corupti, nominalizati, de altfel, de insusi ministrul justitiei si de procurorul general al Romaniei si anchetati sau chiar trimisi in judecata ca atare.