Limba rusă în școli, între nostalgie și utilitate. „Rușii sunt lângă noi, e bine să le cunoaștem limba”

Virginia Duțu, profesoară de rusă și engleză la Liceul Teoretic Decebal din București, intră cu spatele drept în clasa elevilor de-a XI-a, unde-i și dirigintă. Este ultima lor oră de rusă din acest an, așa că vor face o recapitulare. Profesoara le spune niște cuvinte în rusă. Liniște. Continuă în română: „Nu reacționați”. Găsește o nouă formulă de salut, „добрый день!” (Dobrý den, adică Bună ziua!), iar adolescenții îi răspund la fel, în cor. Au doar o oră pe săptămână și au ales acest opțional la începutul anului școlar; profesoara le-a predat alfabetul și lecțiile de bază în mare parte online. 

După ce încheie prezența și închide catalogul, Virginia Duțu îi întreabă pe cei 25 de elevi ce zi a săptămânii e astăzi. „Понедельник” (Ponedelnik, Luni) se încumetă Robert, un elev din prima bancă, să răspundă. Băiatul cu tricou roșu își duce mâna la frunte din când în când. 

„Știe cineva data?”, întreabă profesoara mai departe. Numără cu elevii în rusă de la 1 la 14 și notează pe tablă data și ziua: luni, 14 iunie 2021. Un mic steag al Rusiei și o coală plastifiată cu alfabetul chirilic separă jumătățile de tablă. 

Recomandări

Candidatul turmentat: noi cu cine votăm?

Profesoara Duțu stă în picioare, ușor aplecată deasupra catedrei, unde își ține laptopul. Proiectează puțin mai sus de tablă câteva teme ale elevilor, numai care i-au plăcut. Uneori, zice din obișnuință cuvinte precum „so” în engleză, limba străină pe care s-a axat după Revoluție. „Bravo, Gabriel, foarte frumos ai scris!”, îl laudă pe colegul de bancă al lui Robert. „Haideți să vedem cum ne descurcăm la citit și tradus”, continuă, și-apoi le împarte foi cu exerciții. 

Manualul de-a V-a, tipărit în 2003, o nemulțumește pe profesoară. Pe acesta îl folosește în prezent la ore, căci resursele sunt puține. În viitor, ar vrea să-l înlocuiască cu unul de-a IX-a. 

Reintroducerea în programa școlară

Limba rusă i-a făcut cu ochiul Virginiei Duțu într-a V-a, când diriginta sa, de matematică, a îndrumat-o să ia ore de rusă, să vadă dacă-i place. Într-adevăr, a atras-o, iar după liceu a studiat-o la facultate alături de engleză. Între 84 și 89, a predat ambele limbi la Curtea de Argeș și, după Revoluție, a venit la Liceul Decebal din București. 1998 a fost ultimul an de lucru înaintea concediului de maternitate, iar în 2000, când a revenit în învățământ, se renunțase la această limbă străină în liceul ei.

Recomandări

Cercetătorul Adrian Constantin, laureat cu „Nobelul Austriei”, despre praful saharian: „Un fenomen vechi. Sunt studii care arată că exista și în urmă cu o mie de ani”

După mai bine de un deceniu, profesoara a vrut să readucă în programa școlară a liceului orele de rusă și a propus un opțional. A fost aprobat în 2014. Până acum, a cerut acordul tuturor părinților ca să participe copiii lor la aceste ore, mai spune Virginia Duțu. Unor părinți nu le surâde limba rusă, dar au acceptat provocarea, în cazul acestei clase de-a XI-a, crede ea, a cântărit și faptul că e dirigintă. Anul trecut a predat la două clase. 

„Suntem vreo doi nostalgici care o predăm în București. Nu neapărat nostalgici, dar am studiat-o cu plăcere în facultate, am avut niște profesori extraordinari”. Iar acum ar vrea să o dea mai departe, specialiștii în rusă să nu fie doar lipoveni, ci și români.  

Despre asocierea cu regimul comunist și cu politica externă a Rusiei lui Putin, profesoara spune că e regretabilă. „Noi ne mulțumim cu studierea limbii ruse, în speranța că formăm viitori specialiști, de care avem mare nevoie”, spune ea. „Cultura rusă chiar merită efortul. În plus, rușii sunt lângă noi, e bine să le cunoaștem limba”. 

Din prima promoție de elevi care a studiat rusa la „Decebal”, două fete au participat la olimpiada națională. Apoi, trei. Concursul s-a desfășurat înainte de pandemie, pentru toate categoriile, de la începători la C2, cel mai înalt nivel, atins, de obicei, de cei originari din Republica Moldova.  

Recomandări

Ionela Maria Ciolan, cercetătoare în politica de securitate a UE: „Europa nu mai este sigură. Trebuie să ne pregătim pentru o eră de competiție geopolitică acerbă”

Unii elevi care prind baza în liceu se specializează la facultate în rusă și o altă limbă străină și, după licență, cei fluenți pot munci pentru firme rusești din România sau ca traducători. „Într-o țară bine ancorată în NATO și UE, cu o retorică ostilă Moscovei la nivel înalt, investițiile rusești pătrund cu greu, însă o fac mai ales prin firme intermediare europene”, scria Europa Liberă în 2019. „Investitorii ruși au planuri în România care s-ar ridica la peste 600 de milioane de dolari. Ele se adaugă marilor investiții prezente deja”.

Gramatica, mai solicitantă decât vocabularul 

La ora de rusă de pe 14 iunie, elevii citesc un text cu efort, pronunță greșit literele, iar Virginia Duțu intervine ca să-i corecteze, în timp ce se plimbă printre mese cu mâinile la spate. Și își îndeamnă elevii să fie activi: „Cine ne ajută mai departe? Curaj! Haide, Anastasia”. Cu mâinile împreunate, o elevă din a treia bancă prinde încredere. „Cărțile sunt frumoase. Satul are biserică, farmacie, poștă”. Cu ochii la tablă, adolescenții notează cuvintele necunoscute și terminațiile verbelor.   

Alexandra, o elevă cu șuvițe verzi, crede că studiul limbii ruse și la facultate ar putea fi o opțiune, însă până acum nu s-a gândit serios la asta. „Diferența dintre literele noastre și ale lor e mare”, spune eleva, „dar cu puțină atenție se învață, nu e ca la caracterele chinezești”, pe care a încercat să le rețină în timpul liber. În viitorul apropiat i-ar plăcea să citească poezii simple în rusă, ca să înțeleagă mai bine specificul limbii. În acest prim an, a observat că e nevoie să scrie literele de mână clar, ca să le diferențieze, pentru că unele sunt similare. 

Colegii ei, Robert și Gabriel, apreciază muzicalitatea limbii. „E un mod nou de a numi lucrurile”, explică Robert. El crede că e util să învețe rusă, pentru că îl apropie oarecum „de rădăcini, de originea slavă”. Se descurcă la vocabular, însă gramatica i se pare mai complicată. 

Aproximativ 650 de elevi studiază rusă 

Limba rusă a fost introdusă în școlile din România în 1945, iar trei ani mai târziu a devenit obligatorie începând cu clasa a IV-a, arată Raportul final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Și obligatorie a rămas până prin 1965, dar și ulterior s-a predat intens. După 1989, interesul pentru această limbă a scăzut vizibil. 

În 2020-2021, au învățat-o 650 de elevi din țară în școli generale și licee. În 12 licee de stat și private, rusa a fost prima limbă aleasă, potrivit datelor Ministerului Educației. Iar în 44, limba a doua sau a treia, studiată de 471 de elevi. Peste 100 dintre ei sunt de la Colegiul Economic Virgil Madgearu și Liceul Teoretic Decebal din București. 

Puțini se decid pentru rusă în învățământul superior. În 2017, de pildă, la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București erau 55 de locuri la taxă și buget din 1.308, iar în 2021, 48 din 1.301. Adică nici 4 procente din total.

Inevitabil, cei mai mulți oameni, în special din țările care au fost sub influența Uniunii Sovietice, asociază rusa cu trecutul comunist și cu politica expansionistă și agresivă a Rusiei de astăzi. „Vladimir Putin a semnat un decret prin care a luat fiinţă Fundaţia Lumea Rusă, finanţată din fonduri guvernamentale şi implicată în deschiderea a peste 80 de centre culturale în diverse ţări”, nota Adevărul în 2014. „Astfel de centre au fost deschise, în 2009 şi în 2011, la Bucureşti şi la Cluj, în cadrul Academiei de Studii Economice şi a Universităţii Babeş-Bolyai. Cele două centre, care se ocupă cu organizarea unor cursuri de predare a limbii ruse gratuit pentru începători şi cu diverse evenimente de promovare a culturii ruseşti, au stârnit controverse”.

Literatura rusă contemporană, populară în România

Pe Mădălina Diță, 29 de ani, a interesat-o rusa încă din liceu – atunci a făcut doar engleză și franceză -, pentru că era „fascinată de cultura și literatura” rușilor. Își dorea să citească în original cărțile lor și, după facultate, și-a „împlinit visul”. Până a ajuns așa departe, pe lângă gramatică, și fonetica i-a dat bătăi de cap. O învață deja de vreo opt ani; a început la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București și a continuat la Moscova. 

Acum, colaborează cu un centru de limbi străine și ține cursuri individuale de rusă, dar și de  română, pentru vorbitorii de rusă. „După licență am avut diverse colaborări pe termen scurt ca traducător liber profesionist, anul acesta intenționez să devin și traducător autorizat, cu toate că m-ar interesa mai mult traducerile literare”. 

S-a lovit de aceleași piedici ca profesorii care vor să predea rusa în preuniversitar: sunt puține manuale și cărți de rusă pe piață. Dar de ceva vreme are acces la tot mai multe resurse online. 

Lipsește și expunerea la această limbă, crede tânăra, din cauză că literatura și cultura rusă nu prea au fost mediatizate. Dar i se pare că în special literatura rusă contemporană „se bucură de popularitate în România”. În ultimii ani, s-au tradus volumele unor autori precum Ludmila Ulițkaia și Evgheni Vodolazkin. 

În ce privește controversele din jurul acestei limbi, ea spune că este de așteptat să fie asociată de români cu perioada comunistă sau cu situații politice actuale. „Am impresia că oamenii tind să asocieze cu ceea ce cunosc mai bine sau cu ceea ce întâlnesc sau aud mai des”. 

Articolul integral, pe Școala 9. 

Urmărește-ne pe Google News