Mohammad Mohaddessin, opozant-cheie al regimului din Iran: „E nevoie de sute de mii de soldați pentru a ocupa Iranul” EXCLUSIV

Născut în 1955, Mohammad Mohaddessin, fiul unui mare ayatollah din Qom, a fost student la Universitatea Tehnică Sharif din Teheran. S-a alăturat Organizației Mujahedinilor Populari din Iran (PMOI/MEK) în 1973. Mohammad Mohaddessin este de peste cinci decenii un oponent al dictaturii din Iran. Poliția secretă a șahului, SAVAK, l-a arestat în 1975 pentru activitățile sale și l-a condamnat la 15 ani de închisoare. A fost torturat și a rămas în închisoare timp de patru ani, până în ultimele zile ale șahului, în 1979. De atunci, a fost unul dintre cei mai înalți oficiali politici ai mișcării.

După ce dictatura religioasă a lui Khomeini și-a început regimul de teroare și execuții în anii 80, Mohaddessin, ca și alți disidenți, a fost forțat să se exileze, stabilindu-se la Paris. 

„Avem o strategie foarte clară și puternică pentru a răsturna regimul”

– Libertatea: Ați declarat recent că războiul pe care SUA și Israel îl duc împotriva Republicii Islamice Iran nu va duce la înlăturarea conducerii clericale a țării. Cum ar putea fi învins regimul iranian fără implicarea SUA și a Israelului? 
– Mohammad Mohaddessin: E o întrebare foarte bună. Realitatea este că un guvern precum regimul iranian, într-o țară foarte mare precum Iranul, este extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil, de răsturnat prin bombardamente efectuate de o țară străină.
Desigur, bombardamentele din partea Statelor Unite sau a oricărei alte țări, precum și sancțiunile, duc la slăbirea regimului. Dar acestea nu pot răsturna regimul. Pentru a răsturna regimul ai nevoie de soldați, de forțe pe teren.

Dacă Statele Unite, de exemplu, vor să răstoarne regimul, este nevoie de soldați pe teren, așa cum au făcut în Irak în 2003. Însă în acest context politic din Iran, din Statele Unite și din lume, este imposibil ca Statele Unite să trimită soldați, trupe pe teren pentru a răsturna regimul de la Teheran. Avem o strategie foarte clară și puternică pentru a răsturna regimul. Această strategie are doi piloni, se bazează pe două elemente fundamentale. În primul rând, revolta publică, revolta poporului. Și în al doilea rând, mișcarea de rezistență organizată, unitățile de rezistență din interiorul Iranului.

Societatea iraniană este o societate foarte, foarte nemulțumită și explozivă. Inflația a ajuns la 75 la sută conform cifrelor oficiale, cel mai ridicat nivel de inflație de la cel de-Al Doilea Război Mondial. Iar șomajul este undeva la 25 la sută.
Poporul iranian vrea libertate, vrea democrație. Așadar, revolta populară este foarte importantă și foarte probabilă.

– De ce credeți că este imposibil ca trupele americane să ajungă la Teheran? 
– Americanii pot trimite o echipă de comando la Teheran într-o operațiune specifică, așa cum au făcut foarte recent, în centrul Iranului pentru a salva acel pilot.
Dar nu pot ocupa Teheranul. Dacă vor să ocupe Teheranul, trebuie să trimită trupe terestre de la granițe până la Teheran. Teheranul este departe de granițele vestice ale Iranului, la 500 – 600 de kilometri, și departe de granițele estice ale Iranului, la 800 – 900 de kilometri de acestea, la o distanță și mai mare de granițele sudice și la câteva sute de kilometri de granițele nordice. 

Așadar, este imposibil să ocupi Iranul cu câteva mii de soldați. E nevoie de sute de mii de soldați pentru a putea elibera Teheranul sau pentru a ocupa Iranul, o țară cu o populație de peste 92 de milioane de locuitori. Suprafața Iranului este de trei ori mai mare decât cea a Franței, de șase ori mai mare decât cea a Regatului Unit. Ar trebui să țineți cont și de faptul că poporul iranian este un popor foarte patriotic. Ei nu sunt în favoarea ocupării țării lor. Desigur, le place și cer ca alte țări, țări străine, Statele Unite sau țările europene, să îi sprijine, dar nu vor ca țara lor să fie ocupată. 

Aveți experiența Irakului. Ocuparea Irakului a avut multe consecințe negative. Chiar acum, președintele Trump, președintele Biden, președintele Obama, toți acești președinți ai Statelor Unite, după ocuparea Irakului, invazia Irakului, toți au criticat ocuparea Irakului și au spus că a fost o experiență foarte proastă, un moment foarte nefast în istoria Statelor Unite și cu consecințe negative, consecințe dezastruoase în regiune. Și chiar acum noi, toată lumea suferă în Orientul Mijlociu și dincolo de Orientul Mijlociu din cauza consecințelor acelei invazii a Irakului.

– Cum estimați durata războiului din Iran? 
– Desigur, este foarte dificil să spunem ce se va întâmpla, deoarece, din păcate, acesta este un război în care nu avem niciun rol. Și există atât de multe interese implicate în acest război încât este dificil să spunem ce se va întâmpla. Dar cred că nu poate fi un război de lungă durată. Nu poate dura multe luni sau un an. Dar ceea ce este foarte important este că acest regim, regimul iranian, are un calcul foarte simplu în privința războiului. Ei spun că Statele Unite nu pot răsturna regimul prin bombardamente. Sunt foarte siguri de asta. În al doilea rând, ei cred că, dacă acceptă condițiile Statelor Unite, sau cel puțin o bună parte din condițiile Statelor Unite – Statele Unite le-au oferit un plan de 15 articole -, acest lucru va duce la un anumit haos în interiorul regimului și la slăbirea acestuia din interior. Și deschide calea către o revoltă populară foarte puternică. Liderii regimului se tem de acest scenariu. 

De asemenea, sunt supuși unei presiuni mari din cauza războiului. De exemplu, dacă renunță la ambițiile lor nucleare, mâine oamenii din interiorul regimului – nu doar poporul iranian, care nu este în favoarea problemei nucleare, ci chiar și cei din interiorul regimului – vor spune liderilor regimului: de ce am cheltuit atâția bani? De ce am suferit din cauza acestui proiect timp de 30 de ani? De ce am plătit un astfel de preț? Așa că haosul va începe în interiorul regimului.

Acesta este motivul pentru care regimul iranian nu este pregătit să accepte încetarea focului decât dacă nu mai poate lansa rachete. Atât timp cât au rachete și pot lansa rachete, vor continua.

„Liderii UE trebuie să spună clar că nu pot tolera acest regim brutal din Iran și acest război”

– Ar trebui Uniunea Europeană să se implice în soluționarea războiului din Iran? 
– Ar trebui să se implice și poate să se implice. Întrebarea este cum se pot implica țările europene în acest sens, pe ce cale, sub ce formă se pot implica.
În opinia noastră, Uniunea Europeană, țările europene importante precum Franța, Italia, Germania, Regatul Unit, pot juca un rol foarte bun și pozitiv. Rolul lor principal este acela de a cere încetarea focului și, în același timp, schimbarea regimului în Iran. Răspunsul Uniunii Europene trebuie să conțină două elemente: suntem în favoarea păcii și în favoarea schimbării regimului în Iran.
Liderii UE trebuie să spună clar că nu pot tolera acest regim brutal și acest război. Dar dacă spun doar că războiul trebuie să înceteze, asta este ceea ce dorește regimul iranian. Trebuie recunoscut, de asemenea, dreptul poporului iranian de a schimba regimul. Noi vrem pace și libertate.

– Sunteți un oponent de-o viață al dictaturii din Iran și ați stat patru ani în închisoare. Care au fost momentele cele mai grele din închisoare? 
– Am fost condamnat la 15 ani de închisoare, dar în timpul revoltei împotriva Șahului, când regimul Șahului se prăbușea, toți prizonierii politici, inclusiv eu, am fost eliberați. Am stat în închisoare aproximativ patru ani. Situația din închisorile iraniene în timpul regimului șahului, regimul anterior, era exact ceea ce este acum în Iran, sub acest regim. Multă tortură, multă presiune. Mulți oameni au fost uciși în timpul regimului Șahului, fiind executați fără niciun fel de proces echitabil. 

Eu am fost torturat timp de multe luni. Și era o expresie foarte cunoscută în limbajul torționarilor din regimul șahului: „Aici, în orice închisoare, nimeni nu conduce, nici Dumnezeu, nici prim-ministrul, nici nimeni altcineva. Principalul conducător sunt eu însumi, torționarul, anchetatorul și Șahul. Aceștia sunt conducătorii acestui loc în care ai fost torturat”. Pentru mine și pentru mulți alți prizonieri politici, unele dintre cele mai groaznice amintiri au fost când trebuia să-ți iei rămas bun de la acei prieteni, acei prizonieri condamnați la moarte, care părăseau închisoarea pentru a fi trimiși la locul execuției. 

Desigur, atunci când te torturează este ceva teribil, mai ales când te lovesc la picioare, aceasta era cea mai grea și dureroasă tortură. Torționarii numărau fiecare lovitură, iar la fiecare lovitură trebuia să te hotărăști să reziști. Experiența mea, când o compar cu experiența multor altora din acel regim sau din acest regim, a fost mult, mult mai ușoară decât a multora care au fost uciși sub tortură. Dar, cu toate acestea, acesta este prețul libertății, acesta este prețul demnității, acesta este prețul valorii tale. Trebuie să plătești. Dacă nu este nimeni care să plătească acest preț, situația nu se va schimba. 

Vrem ca poporul nostru să aibă această oportunitate de a-și alege guvernul și sistemul. Aceasta nu este doar o platformă politică pentru noi. Este în viziunea noastră, în ideologia noastră, ca ființe umane, ca oameni care urmează un islam democratic. În credința noastră, a conduce țara fără poporul țării înseamnă dictatură.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro