Mutat acum un an la Buzău, un croat își spune părerea despre România. Ce l-a încântat, ce îi displace: „Pentru mine e greu de înțeles asta”

La capătul unei experiențe multiple, în diverse țări de pe două continente, Dinko Trebotic, 32 de ani, a sosit în ianuarie 2022 în România, la Buzău. Avea referințe pozitive de la alți conaționali care au impresionat în Liga 1. După Croația, Ungaria, Israel, Norvegia, Belarus, Bosnia și Spania, mijlocașul este la al doilea sezon cu buzoienii, alături de care speră să promoveze în primul eșalon. Într-un interviu acordat Libertatea, a povestit cum a decurs viața lui printre români și ce a observat la cei alături de care își duce traiul zi de zi.

Libertatea: Dinko, ești de un an în România, după experiențe multiple în diverse țări. Cum te-ai acomodat aici, comparativ cu ceea ce ai trăit în alte părți?
Dinko Trebotic: În primul rând, vă spun cu mâna pe inimă că îmi place țara voastră și mi-a fost simplu să mă acomodez în România. De ce? Păi, viața din România e destul de apropiată precum cea din Croația. Buzăul nu e un oraș mare, am mai vizitat Brașov, Iași, București, locuri frumoase. Mie îmi place la Buzău, deși sufăr că familia locuiește la Zagreb.

– Când spui român, ce-ți vine primul lucru în minte?
– (se gândește câteva secunde) Sunt umani. Adică sunteți umani.

– Poți detalia?
– Adică oameni buni, la asta mă refer. Mie îmi plac mult românii. N-am avut nicio idee negativă atunci când am ales să vin să lucrez în țara voastră. Între mine și români este o conexiune foarte bună. Când a sosit oferta din România pentru mine, am discutat cu mai mulți croați care au evoluat în România. Am vorbit cu Antun Palic, cu Ante Puljic, cu macedoneanul Mirko Ivanovski, buni amici, toți mi-au zis: „Vino, nu te păcălești! E bine”.

„La cafea, la pub, să simtă viața”

– Ce-ai mai sesizat la românii cu care ai intrat în interacțiune la Buzău?
– Repet, nu sunt foarte diferiți de croați, ca mod de a interacționa. Ce-am sesizat? Nu prea vorbesc toți bine limba engleză, dar se străduiesc să ajute!

– Ai putea să faci o comparație între ceea ce ai găsit în România și ceea ce ai trăit tu în Ungaria, Israel, Norvegia, Belarus, Bosnia sau Spania?
– Peste tot au fost experiențe interesante, am văzut culturi multiple, am trăit viața de zi cu zi cu niște oameni cu care nu credeam că voi interacționa când eram copil. Dar peste tot a fost frumos, fiecare țară a avut ceva aparte. Am fost norocos să nu parcurg probleme pe undeva. Ce au românii special? Mi se par foarte relaxați, foarte, foarte relaxați.

– Adică?
– Adică le place să stea să povestească, să interacționeze cu alți oameni, sunt prietenoși, le place să stea la cafea, la pub, să simtă viața, să se bucure de ea. De aceea zic că viața din România e apropiată de cea din Croația. În Norvegia, oamenii sunt prietenoși, drăguți, dar nu ca în Balcani. În Belarus, de exemplu, toți sunt acasă, sau unde-or fi, imediat după antrenament. Adică nu erau interesați să interacționeze, să creeze prietenii. Eu nu critic, doar explic cum sunt unele situații.

Drumurile noastre toate

– Ce probleme ai sesizat în România?
– Autostrăzile, de fapt, lipsa lor. E dificil să înțeleg de ce nu sunt. O mare problemă, care vă afectează și pe voi, în interior și în exterior. Noi facem și drumuri de 10-12 ore pentru un meci. Uriaș! Pierzi enorm de mult timp. Ar fi foarte bine dacă s-ar face mai multe autostrăzi, pentru că nu știu câți oameni își permit să meargă, de exemplu, cu avionul, pe distanțe lungi.

– În rest, alte probleme?
– Chiar nu. Peste tot sunt plusuri și minusuri, nu există o țară perfectă. Apreciez România, dar chestia cu drumurile trebuie îmbunătățită.

„Zagrebul aduce cu Bucureștiul, la prețuri”

– Croația cum se descurcă cu trecerea la moneda euro?
– Nu e bine deloc, momentan. Oamenii sunt confunzi, e o problemă pentru toți croații. Și situația se va perpetua în primele luni din 2023. Până la urmă, oamenii trebuie să se adapteze, n-au ce face. Prețurile au tot crescut în ultimele 3-4 luni, există o stare de încordare. Până pe 15 ianuarie s-a putut cumpăra cu kuna, moneda națională, apoi rămâne doar euro. Eu dacă sunt de acord? Hmm, momentan, repet, e o stare de confuzie, normal, nu-mi convine că s-au mărit toate prețurile. Vom vedea ce va fi, aștept să mai treacă o perioadă ca să putem să ne facem o părere dacă e bine, dacă e rău.

– Poți face o comparație între prețurile din România și cele din Croația?
– Dacă e să comparăm Buzăul cu Zagrebul, la cheltuielile de zi cu zi, la o ieșire la cafea, la restaurante și magazine, aici e mai ieftin decât în capitala Croației. (râde) E foarte bine de trăit la Buzău! Dacă e să facem o comparație, Zagrebul, la prețurile vieții de zi cu zi, aduce cu Bucureștiul.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro