Povestea „haiducului” Vasile Blidaru, partizanul anticomunist trădat de soția unui camarad. „Agenta a luat măsuri de a șterge urmele acțiunii”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Vasile Blidaru, zis și „haiducul din Țara Codrului”, a rămas în istoria luptei anticomuniste drept ultimul partizan care a căzut sub gloanțele Securității.
Cuprins:
Ridicat de acasă de comuniști în 1949
S-a ascuns timp de 9 ani, fiind trădat, în final, de soția unui fost camarad de haiducie, Traian Rogoz, arestat încă din anul 1950. Blidaru a fost arestat, și el, în 1949, dar a reușit să scape și să se refugieze în munți.
După instaurarea comunismului în România, Vasile Blidaru a intrat în conflict cu noua putere locală, devenind astfel dușman al regimului. În dimineața zilei de 16 august 1949, Blidaru avea să fie ridicat de acasă împreună cu alte persoane.
Legați cu mâinile la spate, arestații urmau să fie duși spre Huța, cătun al satului Băița de sub Codru, pe atunci parte din raionul Cehu Silvaniei. Pe drum, bărbatul avea să reușească să se elibereze și să fugă de sub escortă.
Soția, interogată și agresată
Securiștii l-au căutat folosind resurse impresionante, dar nu l-au mai găsit. În toată perioada cât s-a ascuns, soția acestuia a fost arestată de mai multe ori, fiind interogată și agresată de milițieni.
Securitatea bănuia că femeia se întâlnea pe ascuns cu soțul său, dar aceasta nu a cedat deloc, chiar dacă a fost despărțită de copii, bunurile i-au fost confiscate, iar casa în care locuia a fost demolată.
Cu oamenii Securității pe urmele sale, haiducul a reușit să scape de fiecare dată. În plus, s-a răzbunat pe cei care l-au dat pe mâna securiștilor.
Patru dintre acuzatorii săi au fost uciși cu focuri de armă. Relatările oamenilor locurilor susțin că, în 1951, Blidaru ar fi trecut granița în Iugoslavia și a ajuns până în Italia, unde s-ar fi instruit în lupta de gherilă. Nu există însă dovezi clare care să indice plecarea acestuia din țară și revenirea în munții din nordul țării.
Cert este că partizanul deținea cunoștințe bune în domeniul militar și chiar a reușit să își confecționeze și arme. Blidaru a luptat timp de un an în Al Doilea Război Mondial.
Agenta „Cristea Maria”
În octombrie 1956, comuniștii făceau un pas important în operațiunea de urmărire a partizanului prin recrutarea soției unui fost camarad, arestat în 1949 și condamnat la 10 ani de închisoare. Blidaru avea încredere în aceasta și o vizita uneori pe ascuns.
„Este căsătorită cu T. R. (Traian Rogoz - n.r.), în prezent condamnat la 10 ani de închisoare pentru participarea în banda «Săpunaru-Blidaru» (...). Se bucură în același timp de încrederea elementelor de sprijin ale soțului, cât și ale banditului Blidaru Vasile”, s-a scris în referatul pentru propunerea de recrutare a acesteia, desecretizat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).
Femeia avea atunci 37 de ani și a primit numele de cod „Cristea Maria”. A semnat un angajament prin care se obliga să furnizeze informații și să contribuie la „prinderea banditului Blidaru Vasile, fugar, pentru a reabilita și pune în libertate pe soțul meu T. R., care în prezent se află arestat, ca astfel să-și poată întreține familia, și pentru a-mi recâștiga averea ce mi-a fost confiscată”.
În 1957 avea loc o primă tentativă a Securității de a-l captura sau lichida pe Vasile Blidaru, acasă la agenta „Cristea Maria”. „În mai 1957 am instalat la locuința agentei «TO» (tehnică operativă, n.r.) de semnalizare fără fir [pe] care am ținut-o până la 4 sept. 1957, în care perioadă banditul nu a vizitat-o pe agentă”, susțineau securiștii, potrivit documentului de la CNSAS.
Vin cu morfină, pentru capturarea „banditului”
Anul următor, Blidaru va pica în capcana întinsă de Securitate. „Pe baza materialelor informative din care a rezultat că banditul a început din nou s-o viziteze pe agentă, am luat măsuri, la data de 6 martie 1958 instalând t.o. de semnalizare la locuința agentei, organizând o grupă operativă la o distanță de 400 de metri de agentă, la două elemente periclitate de bandit pe care intenționa să le împuște. Legenda lansată asupra prezenței grupului a fost că apără viața celor două elemente”, se menționează în raportul Securității Regiunii Baia Mare, înaintat lui Gheorghe Pintilie, ministru adjunct de interne.
Femeia a avut și momente de ezitare, dar avea să fie readusă în „misiune” de către ofițerii de Securitate: „Constatând acest lucru, am continuat munca de atragere a agentei, făcând mai dese întâlniri, la care a participat efectiv și conducerea regiunii. În urma muncii persistente depuse cu agenta, am constatat că este hotărâtă să ne sprijine în capturarea banditului”.
Cele două părți au pus la punct un plan, pe care femeia trebuia să îl respecte pentru ca acțiunea de prindere a „banditului” să aibă succes.
„Agenta a fost temeinic instruită asupra comportării, atitudinii și tacticii pe care trebuie să le aibă față de bandit, să-l determine să intre în casă pentru a-l reține cât mai mult timp după darea semnalului, cu scopul ca grupul operativ să poată încercui în bune condițiuni locuința, având în vedere poziția topografică a terenului care era favorabilă banditului, casa fiind la circa 10 metri de masivul păduros al codrului. (…)
Agenta a fost determinată a-l atrage în casă. Pentru a fi capturat viu banditul, s-au dat agentei două sticle cu vin preparat, conținând fiecare sticlă 0,05 grame de morfină, ca în momentul vizitei agenta să-l trateze și să-l adoarmă pe bandit”, se mai susținea în raportul citat.
Crimă „acoperită” pentru protejarea „agentei”
Blidaru avea să meargă acasă la „agenta” Securității în seara zilei de 23 mai 1958. „Agenta l-a invitat pe bandit în casă, reținându-l circa 45 de minute. În casă au purtat discuții, banditul destăinuindu-i planurile de viitor și la momentul prielnic, agenta a dat semnalul. Agenta i-a propus banditului să consume «vin», însă banditul a refuzat, spunându-i că are de rezolvat unele probleme la Odești”, se mai susține în informarea Securității.
La puțin timp după ce femeia a semnalizat că Vasile Blidaru se află în casă, un grup de patru lucrători ai Securității au încercuit locuința.
„În momentul în care banditul a ieșit pe prispa casei, l-a observat pe unul din ofițerii noștri din grupul de capturare, care era postat la capătul casei și avea misiunea să observe persoana ce iese din casă și să dea semnalul de acțiune. Banditul a deschis focul asupra agentului nostru fără să-l rănească. În acel moment, unul din ofițerii noștri din grupul de capturare a deschis foc la picioarele banditului și simultan au deschis și ceilalți 3 ofițeri. Astfel, banditul a căzut mortal. Acțiunea s-a desfășurat pe timp de ploaie”, astfel este descrisă uciderea haiducului.
Femeia nu dorea să se știe în sat că a ajutat la prinderea lui Blidaru, astfel încât a cerut Securității să acopere crima.
„Concomitent s-au luat măsuri de acoperire a acțiunii la agentă, prin tragerea de rafale automate în masivul codrului. Acoperirea am făcut-o la dorința agentei, care nu vrea să fie deconspirată față de cetățeni. Agenta a luat măsuri de a șterge urmele acțiunii”, se mai susținea în raportul înaintat „organelor” din București.
Haiducul Blidaru avea asupra sa o pușcă Z.B., un pistol pe care l-a confecționat singur, circa 50 de cartușe, un ceas de buzunar și suma de 274 de lei.
După împușcarea lui Vasile Blidaru, Securitatea a arestat alte opt persoane care, de-a lungul timpului, l-au ajutat să se ascundă și să supraviețuiască.
Agenta „Cristea Maria” a fost recompensată cu suma de 5.000 de lei, iar soțul său a fost eliberat din închisoare. Traian Rogoz mai avea de executat doar 59 de zile din pedeapsa de 10 ani.
Trupul lui Vasile Blidaru a fost transportat la Cehu Silvaniei, după care a fost îngropat într-un loc care a rămas necunoscut. Membrii familiei acestuia au fost urmăriți și persecutați permanent de către Securitatea comunistă.
Ttyy 29.03.2025, 14:00
Presupunem ca nu mai traieste nici agenta nici sotul. Corect? Ar fi intresante cateva imagini din prezent, cu locul casei lui si casa agentei, sau a urmasilor.
DeDaia 29.03.2025, 15:21
Asta urmează sa se întâmple dacă naziștii legionari ajung la putere.
gheorghe_2 29.03.2025, 16:42
Cred că autorul nu înțelege câteva aspecte esențiale ale represiunii din perioada regimului comunist. Ce citesc sus este povestea trădării unui erou anticomunist, de ingrata nevastă a unui prieten al respectivului. În primul rând, trebuie înțeles că femeia respectivă nu a avut de ales. Bărbatul era în pușcărie, ea era aruncată din casă, Securitatea știa că este vizitată de Blidaru, deci putea oricând să o închidă. Bărbatul ei nu urma să fie eliberat după câteva zeci de zile, când expira termenul, pentru că regimul nu ținea cont de prostiile astea. După ce-i expira termenul de detenție, obligatoriu, având în vedere periculozitatea lui, urma să fie închis în colonie de muncă, cât timp voia Securitatea să-l țină acolo. În consecință, așa-zisa trădătoare este tot o victimă, dar ea este înfierată acum, fiind și identificată foarte precis. Pe de altă parte, nu văd nimic referitor la identitatea ofițerilor de Securitate care au lucrat în dosar. Ei își făceau doar datoria, nu?