MENIU CAUTĂ
, de Cristina Radu

Peste 10 câini ajung zilnic în adăposturile ASPA, cei mai mulți din cauza abandonului. Mesajul iubitorilor de animale: ”Adoptă, nu cumpăra!”

Distribuie

Aproximativ 900 de câini sunt acum în cele trei adăposturi ale Autorității pentru Supravegherea și Protecția Animalelor, din Bragadiru, Pallady și Mihăilești. Sunt căței crescuți pe stradă sau abandonați de proprii lor stăpâni. Unii oameni chiar și-au lăsat de bunăvoie cățeii în brațele hingherilor, pe semnătură.

  • 10 – 15 câini sunt ridicați zilnic de pe străzile Capitalei de către cei de la ASPA, iar cei mai mulți sunt pui.
  • ASPA atrage atenția că nu se mai fac eutanasieri de mulți ani și că tot ce contează este binele animalului, însă acest lucru este posibil doar atât timp cât oamenii adoptă pentru ca locurile în adăposturi să rămână libere, iar centrele să nu ajungă la capacitate maximă.
  • 108 căței au fost adoptați în cele două weekenduri din campania „Adoptă bucurie” derulată de ASPA.

Ochi triști. Zeci și sute de priviri triste și ochi umezi. Asta vezi prima dată când intri în adăpostul de câini din Bragadiru, deținut de ASPA. Nu știi la care padoc să te oprești prima dată și ce câine să mângâi mai întâi.

Când simt o prezență nouă, cățeii se înghesuie la garduri, latră, fac o adevărată hărmălaie. Nu te ceartă și nu te latră pentru că i-ai deranjat, ci te cheamă la ei să-i mângâi, să-i alinți și să te joci cu ei. Se urcă unii peste alții și se împing unii pe alții din fața ta ca să se bucure mai mult de atingerea ta, dornici fiind de dragoste. Și când te privesc, parcă îți cer să-i iei acasă.

Suflete abandonate

Aproximativ 900 de câini se află în centrele ASPA din Bragadiru, Pallady și Mihăilești. În fiecare zi sunt ridicați de pe străzile Bucureștiului în jur de 10-15 câini. Cei mai mulți dintre ei sunt abandonați de proprii stăpâni, alții sunt fugiți din curțile oamenilor sau ajunși pe străzile Capitalei din localitățile limitrofe. Sunt cazuri în care sunt găsiți pui lăsați într-o cutie. Așa explică ASPA prezența constantă a câinilor în adăposturi.

Deși se fac adopții, ele sunt puține, iar numărul câinilor luați acasă este  mai mic în raport cu numărul celor abandonați. Posesorii de animale de multe ori nu-și castrează patrupezii. Câinii fac pui, pe care oamenii nu-i pot crește din diverse motive, așa că aleg să-i abandoneze pe stradă.

Cei mai norocoși – dacă se poate spune așa – care supraviețuiesc frigului sau accidentelor de mașină, sunt luați de oamenii de la ASPA, ori, cum li se spune în limbaj tradițional, de hingheri. Sunt hrăniți, îngrijiți dacă au vreo rană, curățați de purici, apoi duși într-un padoc, alături de ceilalți patrupezi.

De aceea ASPA și medicii care lucrează acolo atrag atenția inclusiv asupra acestui lucru: sterilizarea câinelui. Nu doar că împiedică înmulțirea necontrolată a animalelor, dar este și mai sănătos pentru ele și previne abandonul.

În urma campaniei din luna decembrie derulată de ASPA, aproape 3.000 de animale de companie au fost sterilizate gratuit – 2.053 de pisici și 699 de câini, potrivit datelor instituției.

Există însă și altfel de cazuri. Chiar mult mai nefericite.

Bichonul pus de stăpân în brațele hingherilor

Zilele trecute a ajuns la adăpostul din Bragadiru un bichon. Ne-am putea gândi că, fiind de rasă, un câine sau un alt animal este mult mai dorit de oameni, poate pe principiul că e o mai mare mândrie să plimbi în lesă prin parc un câine cu pedigree.

Însă câinele cu blăniță albă și cu dermatită pe spate a fost dat de bunăvoie hingherilor chiar de persoana care a avut grijă de el un an de zile. Pe semnătură dată pe propria răspundere!

Acum, câinele este speriat, nu știe ce s-a întâmplat și cum a ajuns din căminul călduros într-un spațiu necunoscut și plin de străini. Dermatita provocată de mușcăturile de purici – pentru că așa a ajuns la ASPA – i-a fost tratată de medicul veterinar de la Bragadiru. Urmează să mai treacă o perioadă pentru a se liniști, iar apoi va fi dat spre adopție.

Fata care s-a dus să dea mâncare câinilor din adăpost și a plecat cu un prieten

Patrisia are un câine, pe Vicki, și doi motani. În urmă cu câteva săptămâni, a semnat un contract de donație cu ASPA, , așa cum se procedează, pentru o cantitate mare de mâncare pe care a împărțit-o ea însăși cățeilor într-un adăpost al primăriei.

Și nu a plecat de acolo cu mâna goală. A adoptat-o pe Gogoșica, o cățelușă mică, neagră și foarte jucăușă. Acum, Gogoșica este la nepotul Patrisiei. Cel mic este complet îndrăgostit de cățelușă, iar sentimentul este reciproc. Îi însoțește pe el și pe mama lui la școală, așteaptă cuminte afară pentru ca mama să-l ducă pe cel mic până în clasă și face la fel și după orele de curs. În preajma băiețelului este ca un titirez, nu stă nicio clipă.

Modul în care s-a schimbat cățelușa este impresionant, spune Patrisia, arătându-mi filmări cu Gogoșica și nepotul său. Și așa este. Nu mai are aceiași ochi triști pe care îi avea când a luat-o din adăpost, nu mai stă cu coada între picioare când un om se apropie de ea, blana îi lucește și nu se sfiește să-și arate fericirea.

Patrisia este o mare iubitoare de animale încă de când era foarte mică. A crescut în prezența lor, iar dragostea față de ele nu s-a diminuat cu timpul. Dimpotrivă, continuă să fie un militant pentru drepturile animalelor și le ajută în ce fel poate.

Când nu se ocupă de contabilitatea unei firme, petrece timpul cu Vicki și cei doi motani. Când nu este cu ei, se ceartă cu vecinii care nu vor să coboare în fața blocului ca să deschidă capota sub care a rămas blocată o pisicuță.

„Am luat toate apartamentele din bloc la rând, la toate cele șase scări. Am bătut la ușa fiecăruia să întreb a cui e mașina. Până la urmă am dat de posesoarea mașinii, i-am zis despre ce e vorba, am rugat-o să coboare cu mine și mi-a zis că am înnebunit-o cu pisica. Apoi mi-a închis ușa în nas. Am bătut din nou și am bătut încontinuu. Păi ce, credea că scapă așa ușor?! Până la urmă a venit cu mine, a deschis capota mașinii, dar pisica, speriată fiind, a fugit, nu am mai putut să o țin”, povestește Patrisia o întâmplare.

De ce ai nevoie pentru a adopta un câine. Mulți se sperie de actele cerute

Pentru a adopta un câine din adăposturile ASPA, o persoană are nevoie de buletin, de un extras de cont doar pentru a dovedi existența unui cont bancar și o copie a contractului casei. Or, pentru cei care stau în chirie, procură de la notar din care să reiasă acceptul proprietarului de a primi câinele în casă.

Cei mai mulți se sperie, însă, de ideea de a veni la o instituție cu contractul casei, neînțelegând că așa prevede legea.

Reprezentanții ASPA subliniază că singurul lucru pe care îl doresc ei este să vadă că noul stăpân al animalului are un spațiu de locuit, deci are unde să ia câinele.

„Se sperie, deși nu înțeleg de ce. Până la urmă, dacă îți dorești să iei un cățel acasă, chiar îți dorești să ai grijă de el, să-l iubești, să îi oferi o casă, o faci, nu te mai gândești că ce face ASPA cu contractul meu. Nu face ASPA nimic cu contractul, vrea doar să vadă că ai unde sta și să aibă cumva siguranța că nu va ajunge din nou pe stradă”, explică Patrisia.

Femeia propune și varianta pe care ea însăși a pus-o în practică. Pe Gogoșica a luat-o pentru nepotul său, trecând-o pe numele ei, ca proprietar. Apoi a mers la veterinar și a trecut câinele pe numele cumnatei ei.

Procedura aceasta se numește transfer de adopție.

„E simplu și durează câteva minute”, dă asigurări Patrisia. „Dacă îți este mai ușor, stai în chirie sau chiar nu poți aduce contractul casei, poți să rogi și un prieten să adopte câinele pe numele lui, apoi mergeți împreună la un cabinet veterinar și imediat faci transferul de adopție”.

Apelul unui iubitor de animale: „Adoptă, nu cumpăra!”

Patrisia speră că ASPA nu va mai avea pentru ce să muncească, dar afirmă asta în ideea că oamenii ar trebui să conștientizeze problema abandonului animalelor și importanța adopției lor din centre. Face apel la oameni să adopte cu bucurie, în loc să cumpere un câine de pe internet:

„Să adopte, să ia acasă un suflet, să-i ofere dragoste, pentru că asta e tot ce își doresc ei. Câinele nu e un obiect, nu poți să te porți cu el ca și cu un obiect. E un suflet care are nevoie de o familie”.

Citește mai multe despre caine pe Libertatea.

Comentarii