REPORTAJ. Tineri voluntari la un festival de film despre sănătate mintală: „Înveți să empatizezi mai mult, să nu marginalizezi“
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O zi la Festivalul de film Romanian Mental Health (RMHFFEST) din Iași începe prin proiecții de filme și se termină cu o petrecere. La fiecare locație ești întâmpinat de zeci de voluntari, tineri și tinere cu ecusoane la gât și multă energie. Am vrut să vedem ce înseamnă voluntariatul pentru ei, dar și cum se raportează la tematica festivalului. Anul acesta, festivalul de film dedicat sănătății mintale s-a desfășurat între 4 și 7 mai.
Cuprins:
Liste printate, legitimații la gât, îmbrățișări între proiecții, pași grăbiți de la o locație la alta, responsabilitate. Așa se vede din exterior un decupaj a ceea ce înseamnă să fii voluntar la acest festival de film, ajuns la a doua ediție. I-am întrebat pe tineri ce înseamnă voluntariatul și din interior.
„Pe lângă toate treburile pe care le avem în fiecare zi, responsabilitățile, problemele, certurile, trebuie să ne gândim că suntem oameni și, cumva, fiecare are la un moment dat nevoie de ajutor, și trebuie să fim mai empatici cu noi, să-i ascultăm pe cei din jur, să ne dăm seama dacă au nevoie de ceva anume“, spune Tudor, un tânăr student la Jurnalism și voluntar la festival.
Prietena lui, „o maestră în voluntariat”, așa cum o descrie el, e cea care i-a semnalat că se caută oameni pentru festival. „Anul trecut, la Romanian Mental Health Festival a fost primul meu voluntariat și mi-au plăcut foarte mult oamenii și conceptul în sine.“
De asta a revenit și anul ăsta, spune de la intrarea Teatrului Luceafărul, acolo unde se proiectează o parte dintre filme. Aici, tânărul are responsabilitatea de a ghida spectatorii la locurile lor.
Mai atenți la cei din jur
Legat de tematica festivalului, până anul trecut, nu era foarte conectat la subiect. Mai urmărea uneori diferite filmulețe pe YouTube. Acum, după două ediții de festival și voluntariat, spune că a învățat să fie mai atent la cei din jur și mai prezent.
Despre ce i-a adus voluntariatul în cadrul festivalului, Tudor rezumă așa: „Oameni faini, filme foarte bune, poți cunoaște și regizorii, poți să le pui întrebări, poți să le împărtășești anumite impresii.“
Cot la cot cu el stă la intrarea de la Luceafărul și Teodora. Studentă la Psihologie, a aflat de festival de pe grupul de Messenger al facultății. I s-a părut interesantă combinația dintre filme și mental health: „Am vrut să văd cum se poate aborda o tematică, cum se poate întemeia o discuție pe baza unui film și nu numai într-un grup micuț“. De aceea, și ea s-a înscris pe lista voluntarilor încă de la prima ediție.
„Anul trecut au venit mai multe persoane după începerea filmului și de multe ori s-a întâmplat să-i duc de mânuță spre locurile libere, pentru că, obișnuindu-mă cu întunericul, vedeam. Asta a fost, sincer, cea mai challenging experiență“, explică studenta.
Beneficiile voluntariatului
Spune că ar recomanda oricui să facă voluntariat, din mai multe motive – te ajută să-ți dezvolți abilitățile de comunicare, te învață să te descurci, ieși din zona de confort, ai atribuții, poți ajunge să călătorești în alte orașe sau țări și te și distrezi.
Beneficiile descrise de voluntari sunt menționate și în mai multe <a href="https://link.springer.com/article/10.1007/s10902-020-00242-8">studii recente</a>: oamenii care fac voluntariat se bucură și de o îmbunătățire a sănătății lor mintale.
Anul acesta, Teodora s-a ocupat de întâmpinarea spectatorilor. Uneori asta a însemnat să-și întâmpine și apropiații. „Este important pentru noi, ca voluntari, să vedem că prietenii sau familia susțin ceea ce facem. Sunt foarte fericită când văd o față cunoscută sau semicunoscută“, spune tânăra zâmbind.
Nevoia de a fi ascultat
Bianca este studentă în anul doi la Resurse Umane. Până în a treia zi a festivalului, a încercat să facă câte puțin din fiecare: a întâmpinat oamenii care au venit la evenimente și i-a îndrumat către colegele care se ocupau de listele participanților, a fost și ea la liste, iar la una dintre proiecții, s-a asigurat să fie trase cortinele, să nu fie lumină, ca filmul să se vadă bine.
În schimb, în privința prietenilor crede că cel mai important este să ridici cortina, să-i ajuți să se deschidă: „Am prieteni cu părinți plecați în străinătate sau cu un singur părinte. De obicei, încerc să-i ascult și poate să le ofer și un sfat atunci când au nevoie. De obicei, au nevoie doar să fie ascultați de cineva față de care să se deschidă, ca să nu țină în ei tot ce trăiesc.“
55 de voluntari
În cifre, voluntariatul la RMHFFEST înseamnă 55 de voluntari împărțiți pe patru categorii de activități: comunicare, evenimente, invitați și tehnic. Înscrierile s-au făcut prin completarea unui formular online.
Echipa este coordonată de două tinere, Izabela, 20 de ani, și Iasmina, 23 de ani, care au fost la rândul lor voluntare anul trecut, la prima ediție a festivalului.
Izabela, studentă la Psihologie, a aflat de festival anul trecut, de pe un grup de la facultate. „Sună super fain, hai să vedem ce se întâmplă“, și-a spus. S-a întâmplat că a fost plăcut surprinsă, ceea ce a făcut-o să revină și anul ăsta.
Prima experiență ca voluntară a avut-o în liceu. De atunci, a continuat la diverse evenimente din Iași, la Crucea Roșie, dar a făcut și voluntariate la nivel internațional.
- În România, Legea privind reglementarea activităţii de voluntariat prevede că poate fi recunoscută ca experiență profesională dacă este efectuată în domeniul studiilor urmate. La nivel mondial, 5 decembrie este Ziua Internațională a voluntarilor.
Necesitatea verificării informațiilor
Legat de tema festivalului și spațiul pe care îl ocupă aceasta în viața ei de zi cu zi, Izabela spune că „fiind la facultatea de Psiho, clar se vorbește în jurul meu foarte mult despre de toate. Și înainte, vorbeam în liceu cu prietenii.“
Crede că astăzi, discuțiile legate de sănătatea mintală sunt mai prezente și datorită rețelelor de socializare. „Nu pot să zic că e foarte bine, cred că ar trebui să fim mai atenți la sursele de informare și de unde ne luăm sfaturi, idei, informații în general“, punctează ea.
Dar atrage atenția că și în discuțiile purtate față în față apar frecvent prejudecățile.
La mine în familie se discută, dar cu foarte multe prejudecăți și cu foarte multe preconcepții. Cea mai clasică – te duci la psihoterapeut, ai o problemă gravă, ceva e greșit cu tine și ieși din sfera normalității, ceea ce nu este adevărat.
Colega ei de festival, Iasmina, este absolventă de Litere. Și ea a aflat de eveniment de la prima ediție, cea de anul trecut, când a fost, de asemenea, voluntară. „Mi s-a părut așa faină toată organizarea și, mai ales, Raluca, și Teodora, Dan (inițiatorii festivalului – n.r.) – ca oameni și ca fondatori și organizatori, cred că de asta am vrut să mă alătur și anul ăsta.“
A auzit de festival de la organizatorii unui alt festival care are loc în Iași, FILIT. „Mi s-a părut că dacă oamenii ăștia care au făcut FILIT-ul distribuie mai departe Romanian Mental Health, înseamnă că sigur e ceva super fain, sau cel puțin la fel de fain ca FILIT, și ca organizare, și ca oameni.“
Cât despre sănătatea mintală, crede că „și familia, și prietenii contribuie foarte mult la partea asta de mental health“.
O lecție importantă: empatia
Tibi, 19 ani, student la Drept, este și el un voluntar cu experiență. Acum, simte că poate aplica în voluntariat ce învață la facultate.
„Voluntariatul m-a dezvoltat destul de mult având în vedere că din clasa a 9-a fac chestia asta. Am descoperit foarte multe tipuri de persoane, cum să relaționez cu ele, cum să mă comport. Nu aveam răbdare deloc înainte. M-a ajutat să mă dezvolt și pe plan fizic, pentru că am cărat și tot așa, și pe plan psihic foarte mult.“
Legat de tema festivalului, spune că a ajuns să se intereseze în urma unor experiențe din viața personală. „După niște despărțiri, au fost momente în care nu prea mai aveam chef să fac nimic, nu prea mai găseam sens să ies din casă. Cam atunci a fost primul meu contact cu tema asta. Nu știu dacă a fost neapărat o problemă mintală, dar așa am considerat-o eu la momentul respectiv”.
Cum a depășit problemele? „Cu ajutorul alor mei și cu socializare foarte multă am reușit. De asta am și vrut să vin la acest festival – am vrut să văd și un pic mai din spate. Fiindcă toată lumea are niște percepții asupra acestor probleme”, explică Tibi.
La ediția de anul ăsta a festivalului, până acum a văzut trei filme: „De ce eu? – despre presiunea din partea oamenilor politici, Words on bathroom walls, despre schizofrenie, Les Chatouille, despre abuzul sexual“, le descrie el, pe scurt.
Din filmele pe care le-am văzut, înveți să empatizezi mai mult, înveți să înțelegi, să nu marginalizezi – ceea ce majoritatea face și mi se pare foarte urât.
