Rebecca avea 6 ani când tatăl ei a așezat-o la pian, instrument pe care l-a transformat într-o baghetă de dirijor peste 18 ani, timp în care a terminat liceul și facultatea de muzică cu 10 pe linie și a obținut 50 de premii. A ajuns la concluzia că femeile nu pot, deocamdată, să facă o carieră în acest domeniu, din cauza prejudecăților, spune ea și a revenit la pian. De când a început pandemia, ține lecții online.

La 30 de ani și emigrată de trei ani în Anglia, profesoara îi învață muzică atât pe copii, cât și pe șoferi de autobuz sau milionari. Cum supravietuiește un artist în pandemie, a povestit Rebecca Mihai pentru Libertatea.

O româncă din Anglia e profesoară de pian online în pandemie. “Ca să nu fie static și plictisitor, le cer elevilor să cânte legați la ochi”

Reporter: Cum se derulează viața ta acum?
Rebecca Mihai: Online. Am și vorbit oamenilor la un moment dat despre asta, în story-urile de pe Instagram, și am dat câteva tipsuri pentru businessuri mici. De când m-am stabilit în UK, am mutat cântatul pe YouTube și m-am focusat pe predat la o școală mică de pian.

Iar acum, în perioada asta sinistră, am norocul de a-mi ține lecțiile pe Skype, Zoom sau Facetime. Însă pentru artiștii care doar cântă îmi imaginez că trebuie să fie extrem de greu…

– Și funcționează bine școala online?
– Da, totul în online poate funcționa foarte bine, dacă ai o strategie puternică și internet bun. Pentru că totul se poate transforma ușor dintr-un act artistic în unul foarte static și inexpresiv. A trebuit să găsesc soluții care să alimenteze procesul creativ și să mențină studentul activ. De exemplu le cer să cânte legați la ochi sau să interpreteze piesele invers, de la coadă la cap.

De la 3 ani la peste 60

– Cum sunt elevii tăi, mă refer la vârstă și profesie?
– Cel mai mic a fost un băiețel supersimpatic și inteligent, de 3 ani și jumătate, iar cel mai mare are peste 60. Iar acesta din urmă cântă extrem de bine! Sigur, sunt chiar câțiva de vârste apropiate care tind către performanță. De exemplu, un elev de-ai mei are 62 de ani și a început lecțiile de pian acum 3 ani. Lucrăm deja exerciții tehnice demne de admitere la facultate.

Un alt domn, de asemenea trecut de prima tinerețe, este foarte avansat! El a cântat când era mic, după care s-a îndepărtat de instrument aproape 50 de ani. A încercat singur, dar evident s-a împotmolit. Atunci a apelat la mine. Era plin de hibe și trac intens, iar boala de care suferă adulții este rapiditatea. Răbdarea este o calitate pe care, curios, o au copiii, însă adulții nu. A fost greu să-l potolesc. Studiază trei ore zilnic și este foarte pasionat. De meserie este contabil, dar cred că putea fi un pianist foarte bun, lejer. Dintre cei aproape o sută de elevi, pot să-ți zic că meseriile sunt de la șofer de autobuz la aeroport până la milionar în bitcoin.

Prejudecățile care au ținut departe o blondă de bagheta de dirijor

– De ce ai renunțat la bagheta de dirijor?
– Am pus bagheta în lada cu amintiri. Din nefericire, femeile nu sunt susținute în acest rol. În facultate am întâlnit numai impedimente și uși închise. Am învățat de la trei maeștri, fiind singura fată din grupă. Cu fiecare schimbare, pașii mei au fost judecați aspru. Conservatorul se numește așa, pentru că trebuie să ai un stil “conservator” în atitudine, gândire și aspect. Din păcate, la aspect am rămas repetentă, pentru că arăt foarte diferit față de cum ar trebui să arate un dirijor. Și atunci judecățile au fost ironice. Știi cum este: când îți apare o blondă în față, ești tentat să o pui sub semnul întrebării. 

– Se mențin astfel de prejudecăți?
– Da, mai mult, trebuie să treacă de cinci ori mai multe teste decât un bărbat, pentru a o scoate de acolo. Am vrut doar să obțin masterul în glorie și am terminat cu 10. În acest timp, am dirijat câteva concerte și chiar m-am aventurat timid într-un concurs. Premiul I nu s-a acordat, dar l-am înșfăcat eu pe al doilea. Colegii mei, toți bărbați, cu vârste cuprinse între 20 și plus 50, nu au fost prea fericiți de chestiunea asta. După care mi-am luat rămas bun de la visul pe care m-am forțat să-l cultiv 6 ani și m-am reîntors la prima mea dragoste: pianul. Nu poți să te dezici de prima iubire. Mereu îți suflă în ceafă.

Compoziția ascunsă

– Dacă e complicat ca dirijor, ai încercat să compui muzică?
– E complicat doar pentru că încă nu există egalitate reală între sexe în unele domenii. Avem femei dirijor, dar nu cred că vor ajunge prea ușor în galeria greilor. De exemplu, să intre în istorie cot la cot Abbado sau Furtwängler. O apreciez și mă regăsesc în Alondra de la Parra, pentru a pomeni totuși o femeie.

Nu compun muzică, pentru că am impresia că am un handicap în sensul ăsta. Singura mea creație muzicală proprie e ascunsă acasă, în orașul natal, Bacău. E undeva pe o casetă veche, pe când aveam vreo 7 ani. Într-o după-amiază, am pus mâna pe reportofonul tatălui meu (mulți ani prim-clarinetist în Orchestra Mihail Jora) și m-am înregistrat cântând la pian și din voce. Un izvor de creație care trebuie să rămână ascuns bine de tot.

Nu vreau să compun.  Cred că e rolul celor cu adevărat înzestrați. Mi s-a propus la un moment dat să cânt și cu vocea. Sunt extrem de ambițioasă de fel, însă joc foarte fair-play. Dacă știu și simt că nu voi excela în direcția respectivă, nu intru în joc. Mi se pare nedrept față de cei cu  adevărat talentați.

Viitorul, departe de România

– Care e visul tău legat de muzică?
– După 24 de ani de cântat, nu prea mai ai visuri mărețe, despre care cineva să scrie cărți.  Visul meu, momentan, este să nu fac artrită prea curând, să pot cânta pentru totdeauna și să pot împărtăși oamenilor viziunea mea muzicală. Poate e un semn de bătrânețe prematură, dar trăiesc satisfacții incomensurabile când văd rezultatele studenților mei. Pur și simplu îmi tremură inima de plăcere și de bucurie.

– Vei reveni vreodată în țară?
– Nu cred. Poate în tranzit, dar următorul pas este să plec spre Emirate. Acolo găsesc tot ce simțămintele mele au nevoie: viață socială activă, servicii ireproșabile, oportunități de profesor și afaceri, apoi e și vremea. Toate acestea îmi lipsesc aici, în zona asta idilică, dar e totuși Anglia și un orășel provincial.

Citeşte şi:

Viața în orașul șeicilor în vremea coronavirusului: recunoaștere facială sau scanare de retină, ca să poți să ieși din casă trei ore

Cum și-a asigurat Merkel renumele de lider global, în criza COVID. “Succesul ei e un mesaj pentru Europa: Sănătatea cetățenilor e mai presus de planurile politice”

FOTO „Vi se pare atât de incitant?” » Sexy-avocata din Cluj, declarații incendiare: „Experimentez și alte activități”
PARTENERI - GSP.RO
FOTO „Vi se pare atât de incitant?” » Sexy-avocata din Cluj, declarații incendiare: „Experimentez și alte activități”
Ce se întâmplă cu fix 72 de ore înainte să mori. Primul semn care apare, oamenii de știință au făcut descoperirea
Playtech.ro
Ce se întâmplă cu fix 72 de ore înainte să mori. Primul semn care apare, oamenii de știință au făcut descoperirea
Ultimul mesaj lăsat de poliţistul de 26 de ani care s-a sinucis după o ceartă cu iubita
Observatornews.ro
Ultimul mesaj lăsat de poliţistul de 26 de ani care s-a sinucis după o ceartă cu iubita
Horoscop 27 noiembrie 2021. Berbecii sunt înclinați spre decizii care nu le fac cinste, doar ei pot evita acest lucru
HOROSCOP
Horoscop 27 noiembrie 2021. Berbecii sunt înclinați spre decizii care nu le fac cinste, doar ei pot evita acest lucru
Mișcarea neașteptată făcută de Revolut. Mulți români vor fi surprinși. Ce s-a întâmplat
Știrileprotv.ro
Mișcarea neașteptată făcută de Revolut. Mulți români vor fi surprinși. Ce s-a întâmplat
EXCLUSIV | Detalii mai puţin ştiute despre Miss Universe România. Carmina dărâmă prejudecăţile
Telekomsport
EXCLUSIV | Detalii mai puţin ştiute despre Miss Universe România. Carmina dărâmă prejudecăţile
Imagination de la Foreo - masca de față pe care ți-o personalizezi... pe masa din bucătărie
PUBLICITATE
Imagination de la Foreo - masca de față pe care ți-o personalizezi... pe masa din bucătărie