Românii care au ajuns cu Duster-ul de la Satu Mare la Oimiakon, cel mai friguros loc de pe Pământ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Românii Attila și Kinga Bertici au ajuns joi dimineață în Oimiakon, din regiunea siberiană Iakuția, cel mai friguros loc de pe planetă, la capătul unei expediții care a pornit de la Satu Mare anul trecut, la volanul unui Duster, arată PresaSM. Drumul de 11.500 de kilometri a fost o aventură extremă, cu peripeții și temperaturi de -50 de grade, la care mașina a fost aproape ”să se rupă”.
Attila și Kinga Bertici au devenit primii sătmăreni care au ajuns în cea mai friguroasă localitate de pe planetă.
Cei doi au pornit din Satu Mare pe 12 decembrie, la bordul unei Dacii Duster nemodificate, iar aventura lor prin condițiile extreme din Siberia a fost amplu documentată pe Facebook și prin intermediul vlog-urilor de pe canalul de Youtube, arată sursa citată.
“DRAGILOR!! AM REUȘIT! DUPĂ 11 500 KILOMETRI AM AJUNS LA POLUL FRIGULUI LA OYMYAKON, SIBERIA. In plină iarnă, un singur echipaj cu mașină românească: Dacia! #NEO. Vă iubim!!”, este mesajul postat joi de Attila și Kinga Bertici pe Facebook.
Erau -47 de grade când au ajuns cu Duster-ul, au stat 3 ore și l-au întâlnit pe primarul localității de 590 de locuitori, a spus Attila Bertici pentru HotNews.
Drumul de 11.500 km a fost o aventură: li s-au furat actele și card-urile, iar ultimii 200 km au fost extrem de grei din cauză că au ajuns și în zone cu -50 de grade, zone unde nicio mașină nu are cum să funcționeze normal. Cei doi încep vineri drumul de întoarcere la Satu Mare, tot cu mașina.
Bertici spune că nu era cam nimeni pe ulițele înzăpezite, dar au vizitat un mic muzeu și au primit o diplomă de la primarul care le-a spus că, de-a lungul anilor, au venit turiști din 70 de țări.
El a explicat și că se simte diferența dintre -40 și -50 de grade.
”Foarte tare se simte diferența. Nici noi nu am crezut. Este incredibil de frig la -50. Am luat bagajele din mașina fără mănuși, ca să pot să închid ușa, am mers 10 metri până în casa unde suntem cazați și am crezut că mi se rupe mâna de frig”.
De la Iakuțk au mers 1.000 km pe ”Drumul Oaselor” (Kolymskaya trassa) o șosea de 2.000 km construită între 1932 și 1953 mai ales cu deținuți din Gulag și cu uriașe pierderi de vieți. Drumul pornește de la Nijni Bestiah, de lângă Iakuțk și se termină la Magadan, oraș la Marea Ohotsk. Oimiakon (Oymyakon) este la 100 km de drumul principal.
Cei doi sătmăreni au traversat de trei ori râuri înghețate (de două ori Lena și o dată Aldan), pe o distanță totală de peste 50 km. Chiar și GPS-ul (aplicația rusă Yandex) a indicat traseul de pe râu, iar autoritățile au pus pe gheață marcaje rutiere, traversarea pe râu fiind esențială pentru locuitorii din regiune și fiind posibilă cam 5 luni/an (decembrie - aprilie).
Iarna aceasta a fost anormal de caldă și în Siberia, iar la Iakuțk cei doi români se plimbau la -26 de grade, într-un oraș unde -45 este ceva normal.
Trebuie precizat că expediția nu este sponsorizată în vreun fel de Automobile Dacia. Soții Bertici au cumpărat mașina în leasing de la dealerul Dacia din Satu Mare și vor să o folosească cel puțin cinci ani.
Sătmărenii au postat și un experiment realizat la -50 de grade, temperatură la care apa fierbinte aruncată se transformă instantaneu în zăpadă.
În ultimii 200 km spre Oimiakon temperaturile extrem de scăzute, de până la -50 de grade, au făcut ca mașina, împinsă dincolo de limitele tehnice, să se comporte ciudat.
Attila Bertici a explicat într-o postare din 8 ianuarie
”Dragilor, azi am învins imposibilul și doar cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns in Tomtor (lângă Oymyakon). In primii 200 de kilometri nu am întâmpinat probleme, afară erau -30 de grade.
După ce am trecut munții, am părăsit drumul principal care merge la Magadan și după ce am luat-o la dreapta spre Oymyakon, au început problemele. Când am intrat in depresiune a început ”filmul” nostru pe care nu-l vom uita niciodată! Am deja peste 2 milioane de kilometri conduși, acești ultimi 200 de kilometri au fost cei mai grei din viața mea.
Noi ne uitam la temperaturile din Tomtor care indicau -42 am zis, ok, no problem. Însă in depresiune am întâmpinat -50 de grade (confirmat ulterior și de localnici din Tomtor).
Mașina a început să se comporte foarte ciudat sub -43 de grade. Semnal la telefon nu aveam deloc, la -47 mașina pur și simplu a vrut să se ridice in aer ca un elicopter. Numai frrrrr, drrrrr zgomote fâșâitoare, nu am știut ce se întâmplă, am prins un deal unde temperatura a fost de -40 totul a redevenit normal.
După care iar -48 și mașina iar a vrut să se rupă! \uD83D\uDE1E La jumătatea drumului a trebuit sa luăm o decizie: continuăm sau ne întoarcem. Cu mașini nu ne-am întâlnit pe drum, dacă se oprea mașina era dezastru pentru noi. Am luat decizia de a continua drumul nostru și cu rugăciuni la bunul Dumnezeu am ajuns in TomTor epuizați la maxim. NEO este un erou s-a chinuit dar nu ne-a lăsat pe drum”.
Ironic, Oymyakon se traduce ”apa care nu îngheață”
Orășelul este locul în care s-au înregistrat cele mai scăzute temperaturi din emisfera nordică și cea mai geroasă localitate de pe Pământ. Un lucru de care cei aproximativ 500 de locuitori ai așezării sunt atât de mândri încât au pus un șablon cu minima extremă de -71,2 grade Celsius pe tabla de intrare în oraș.
În mod ironic, denumirea „Oymyakon” se traduce în „apă care nu îngheață” și asta pentru că, la începutul anilor 1900, singurii care răzbeau până în această zonă erau păstorii turmelor de ren care își adăpau animalele la izvorul termal de aici.
Rezidenții s-au adaptat condițiilor extreme. Lemnul și cărbunele fac legea aici, asigurând încălzirea, iar mașinile trebuie să aibă mereu motorul pornit, altfel nu se mai urnesc din loc. Nici vorbă de agricultură în permafrostul Siberiei, așa că meniul zilei constă în cea mai mare parte în carne de ren. Locuitorii sunt pescari, crescători și vânători, iar unicul magazin este singura sursă de aprovizionare.
Iar gerul nu este singurul lucru cu care locuitorii trebuie să se lupte. Durata unei zile variază de la 3 ore, în luna decembrie, la 21 de ore, pe parcursul verii. Dar chiar dacă iernile sunt deosebit de geroase, pe timpul verii au fost înregistrate chiar și maxime de 30 de grade.
