Siameza, abandonata de mama?

“Eu nu am ce sa mai discut cu aceasta femeie”, spune revoltat seful echipei de chi-rurgi care a realizat separarea.
Cazul siamezelor nascute la Iasi este departe de a fi considerat incheiat. Chiar daca operatia de separare a fost o reusita de exceptie, fiind prima de acest gen realizata in Romania, situatia siamezei ramase in viata capata proportii dramatice: ea pare sa fi fost abandonata de cea care a nascut-o, Ioana-Maria aflandu-se acum exclusiv in grija personalului medical. Momentul pulseaza la cote maxime, iar pe holurile Spitalului de Urgenta “Sf. Maria”, si nu numai, se traieste intens: bucurie, satisfactie, multumire, speranta, nedumerire, revolta, indignare si din nou speranta. “Unde e mama?”, pare sa fie intrebarea de pe buzele tuturor.
Pana una-alta, important este faptul ca Ioana-Maria traieste. Medicii ieseni, o mana de oameni, cu suflete poleite in pulbere din diamante de cea mai inalta puritate, incearca, cu increderea pe care numai disperarea ti-o poate oferi, sa faca o minune, sa invinga acolo unde natura a dat gres si sa dovedeasca din plin ca sintagma “destinul si-l mai face si omul” este cat se poate de adevarata.
“Interventia a fost un real succes si a durat cinci ore. Oricum, fetita prezinta tot felul de malformatii asociate si va mai fi nevoie si de alte interventii corectoare. Spre exemplu, piciorusele sunt undeva la 180 de grade, aparatul reproducator este anormal pozitionat, acelasi lucru se intampla si cu o parte din cel digestiv – ei bine, acestea vor fi corectate pe viitor si daca totul va decurge bine se poate spune ca fetita va avea o viata relativ normala”, explica profesorul Gabriel Aprodu, seful echipei de chirurgi ce a realizat operatia de separare.
“Relativ normala”. Ce inseamna ca vei avea o viata relativ normala? Ciudata intrebare, in conditiile in care, cu dictionarul explicativ in mana, realizezi ca fraza are un inteles de neinteles, o intrebare care se vrea mai degraba o sentinta artificial imblanzita intr-un proces in care, de fapt, instanta suprema pare sa nu tina cont de ceea ce este drept si moral si ca totul se judeca nedrept, dupa legi inca necunoscute noua, oamenilor. “Inseamna ca va trebui sa se autodepaseasca, in primul rand la nivel intelectual; nu va putea munci fizic, pentru ca organismul nu o va ajuta”, incearca o posibila explicatie prof. Aprodu.
Pentru Ioana-Maria urmeaza acum o perioada critica, o perioada in care viata ei, ciudat, nu atarna nici macar de un fir de ata, linia dintre viata si moarte fiind atat de stravezie incat nimeni – medici, asistente, oameni simpli – nu indrazneste sa se joace de-a proorocul si sa faca o profetie. Pur si simplu, nimeni nu stie ce va urma.
Pe etajul trei al Spitalului Clinic de Urgenta “Sfanta Maria”, in spatiul amenajat pentru nou-nascuti, se umbla in varful degetelor. “Incarcerata” intr-o colivie de sticla, ce se poate transforma insa in orice secunda in sicriu, strajuita sinistru de aparate medicale ce ranjesc macabru in linistea calda in care micuta parca pluteste, Ioana-Maria da semne clare cum ca timida ei calatorie prin aceasta lume este doar la inceput. “Am vazut lumina pe Pamant si am venit si eu sa vad ce mai faceti”, pare sa spuna micuta. Respira puternic si regulat, intr-un ritm care nu face decat sa-ti alunge sentimentul de neputinta care te cuprinde prin toti porii in momentul in care o privesti. Firele si tuburile ce ii strapung, ca niste sulite diforme, trupul plapand sunt primul semn cum ca, desi situatia e critica, mai exista inca speranta.
Speranta alimentata si de vorbele blande ale “paznicului” spiritual al spitalului. “Botezul este pasaportul ei catre Imparatia lui Dumnezeu”, explica preotul Cristian Florin Cristea, cel care s-a ingrijit ca drumul Ioanei sa fie marginit de lumina. “Nu se stie daca traieste pana maine, orice se poate intampla. Imediat ce a fost adusa aici am botezat-o, in regim de urgenta. Am stropit-o si am uns-o cu Sfantul Mir si i-am facut o mica slujba. Nasa de botez i-a fost o infirmiera, pentru ca nimeni din familie nu era aici, nici macar mama ei. Si e tare pacat…”
Paradoxal, situatia este complicata intr-un mod inexplicabil tocmai de cea care ar fi trebuit
sa-i fie aproape, de cea care i-a dat viata. Liliana Alexa este mama Ioanei si a disparut imediat ce a fost externata, cadrele medicale de la Spitalul de Urgenta “Sf. Maria” declarandu-se socate si revoltate de faptul ca micuta a fost pur si simplu abandonata.
In incercarea de a lamuri misterul si de a lua legatura cu mama, reporterii Libertatii au verificat nu mai putin de patru adrese, folosite de Liliana Alexa pentru a beneficia de ajutorul social oferit de stat, insa toate s-au dovedit false. Adresa de pe strada Alexandru cel Bun (cea folosita la internare, in noaptea in care femeia a nascut) o alta de pe strada Egalitatii, o alta dintr-un ghetou de la marginea Iasiului, o alta din satul Hlincea, comuna Ciurea, toate s-au dovedit false. Liliana Alexa pare sa fi intrat in pamant.
“Liliana Alexa a avut pana acum trei dosare pentru a primi ajutor social, insa de fiecare data cand am efectuat ancheta pe teren am constatat ca datele oferite de ea nu corespundeau realitatii. Asa ca am fost nevoiti sa sistam ajutorul social. Acum, sa si vrem si nu stim unde sa o gasim”, ni s-a spus de la Serviciul “Asistenta Sociala” al primariei Iasi.
“Nu am auzit sa fi trecut macar o singura data pe aici, nu stim ce sa mai credem”, spune preotul Cristea. “Chiar daca va veni la spital vreodata, eu nu am ce sa mai discut cu aceasta femeie. Nu asa se poarta o mama”, spune indignat profesorul Aprodu.
“Este posibil sa se fi speriat de mediatizarea intensa de care s-a bucurat acest caz, insa acest lucru nu explica in nici un fel comportamentul ei”, este de parere si profesorul Marin Burlea, directorul spitalului.

Urmărește-ne pe Google News