Sonata in si Senior

“Luni dimineata” e primul film al lui Otar Iosseliani distribuit pe ecrane la noi. Lucrul trebuie salutat, fiind vorba de cel mai recent titlu al maestrului georgiano-francez, prezentat la Berlin acum cativa ani.

Lumea lui Iosseliani nu poate fi povestita, fiind – in intregime – o constructie poetica. Nu va inchipuiti insa ceturi si salcii plangatoare, eventual cai albi pe campii, pentru ca Iosseliani are gust. Filmele sale par partile unui infinit concert pentru clavecin si pantomima: sonate discrete, la antipodul cinematografului strident si vulgar care ne-a invadat ecranele. Pentru a savura cum se cuvine un Iosseliani e nevoie de ceva rabdare, de mult umor si, cum spuneam, de gust. “Luni dimineata” e calatoria lui Ulise prin lumea de acum. O evadare din rutina cotidiana, cu papucii lasati si gasiti exact in acelasi loc la intoarcerea din uzina etc. La un moment dat, personajul isi lasa papuci si familie si pleaca. Pasii il poarta prin Venetia, locul catorva din cele mai frumoase scene ale filmului  – cum ar fi, de pilda, cea in care apare regizorul insusi in rolul unui marchiz meloman, megaloman si scartan. Iosseliani reuseste sa scoata mici momente de magie din clavecin. O prestidigitatie in care exista, desigur, lectia marelui Tati (desenul scenelor construite impecabil, ca niste mutari precise pe o tabla de sah); si tot de la Tati, probabil, ii vine lui Iosseliani gustul pentru umorul cu care-si povesteste scenele.

Sa ne bucuram, asadar, de sansa care se ofera cinefililor (cati vor mai fi ramas…) pentru a recupera macar un film din opera – nu foarte vasta – a acestui mare cineast contemporan. Nu e niciodata prea tarziu.

Alex Leo Serban – critic de film

Urmărește-ne pe Google News