Sute de cupluri din România care nu doreau o „nuntă cu preot” au apelat la ceremoniile umaniste: „A fost o muncă de convingere cu părinții”

Pe 7 mai anul acesta, Whisky, un labrador jucăuș, a fost cavaler de onoare la nunta stăpânilor săi. A trebuit să care la zgardă verighetele, așa cum vezi în filmele americane. 

Doar că scena se întâmpla pe o terasă din zona Timpuri Noi din București, la amurg. În jur de 90 de invitați au venit să sărbătorească căsătoria Georgianei Huiban cu Alexandru Luchian Constantinescu, dar și să-și satisfacă o curiozitate: habar nu aveau ce e aia o ceremonie umanistă.

„Nu știam prea multe despre asta nici noi, dar știam cu siguranță că nu vrem o ceremonie religioasă. Am lucrat cu un wedding planner și ne-a spus că există alternativa asta, există o asociație de umaniști care fac ceremonii personalizate. Ne-a atras varianta fiindcă e ceva pentru noi, despre noi”, povestesc cei doi, umăr în umăr, din apartamentul lor din Bruxelles, via Meet.

Recomandări

Pacienții unui spital din Prahova, pe cale să fie externați forțat: „96% sunt imobilizați, mulți dintre ei nu au casă sau familie”

„A fost o muncă de convingere cu părinții”

S-au cunoscut la Bruxelles, unde Alex lucra în domeniul IT și Georgiana era masterandă, prin niște prieteni români. Ambii lucrează la instituții europene care au coagulat un fel de familie românească în capitala Belgiei. Cererea în căsătorie a venit în 2019. „Vorbeam de ceva vreme că dacă ar fi să ne căsătorim, va fi pe 8 mai 2020, această dată perfectă, rotundă, dar care evident nu s-a mai întâmplat”, povestește Georgiana.

Cununia civilă au făcut-o în ianuarie 2020, iar petrecerea au amânat-o de trei ori din cauza pandemiei. Știau că nu vor să meargă și la preot, așa cum procedează majoritatea, dar nici nu voiau să treacă direct la „masă și dans”. „E ciudat să treci la petrecere fără momentul ăsta simbolic.”

Doar că invitații nu prea înțelegeau cu „ce se mănâncă”. „A fost o muncă de convingere cu părinții”, râde Alex. „Ai mei nu sunt religioși însă când le-am spus că nu facem ceremonie religioasă, nu înțelegeau. Am avut oameni care nu au venit la nuntă pentru că n-am avut partea religioasă, au luat-o în derâdere”, îl completează și Georgiana. „Unii merg la biserică doar de dragul părinților”, mai spune tânăra. 

Recomandări

Dumitru Dragomir și Ioan Bendei așteaptă „fluierul prescripției” în dosarul mitei de 3 milioane de euro de la RCS&RDS. Avocatul Tudorel Toader: „Fapta era prescrisă cu 5 ani înainte de trimiterea în judecată”

Până la urmă a fost un eveniment pe inima tuturor. „Am râs, am plâns. Ne-a plăcut și procesul, fiindcă înainte ni s-au pus niște întrebări după care s-a făcut discursul inițial: cine suntem ca oameni, ce ne place unul la altul, de ce ne căsătorim. Adică a fost povestea noastră”, spune Georgiana. Fiindcă au venit la nuntă și prieteni de-ai lor din Bruxelles care nu vorbesc româna, a fost important să aibă traducere în engleză. Așa că a fost o ceremonie bilingvă româno-engleză. Asta nu s-ar fi putut la biserică.

Pe lângă filmule, fotografii și amintiri încă vii, celor doi le-a mai rămas un suvenir. „Ne-am scris o scrisoare unul altuia pe care să o citim în caz că ne certăm, care stă acum într-un borcan”, spune Georgiana. „Probabil o să spargem borcanul mai repede, că suntem foarte curioși”, glumește Alex, pe care soția lui îl dojenește și azi că a purtat ochelari de soare ca să nu se vadă că și el a plâns, cuprins de emoția momentului.

Recomandări

Guvernul Bolojan a decis să taie sporurile pentru condiții vătămătoare de muncă a sute de mii de bugetari. Sindicatul Europol a reacționat dur

„Dar n-o să fie și cununie religioasă? Nu!”

Nuca, patrupedul familiei, a fost și vedeta nunții Alexandrei Galben. Cățelul a avut chiar și o fustiță de voal alb, la fel ca rochia miresei. Apoi, Alexandra a intrat de brațul tatălui ei, ca în filmele americane, pe melodia de la Beatles „Yellow Submarine” („Submarinul galben”), să fie în aceeași nuanță cu numele lor de familie. Apoi, Nuca a fost pentru câteva minute și cameraman: a avut o cameră GoPro pe spate și a filmat picioarele, în mare parte, ale invitaților. A fost și protagonist în discursul oficiantului. Mirii au fost puși să se gândească la cel mai emoționant moment din viața lor de cuplu: „În urmă cu vreo trei ani, ne-am dus la munte la o cabană, la poalele Parângului, într-o zonă destul de pustie și acolo am găsit doi căței. Pe unul l-am păstrat noi pe celălalt l-am dat către adopție unei cunoștințe.”

Toată această punere în scenă în care povestea iubirii lor a fost în prim plan n-ar fi fost posibilă dacă nu aflau că există ceremonii umaniste și în România.

„Noi suntem oarecum agnostici, nu avem nicio tangență cu biserica. Nici ai mei nu sunt persoane foarte religioase. Părinții lui Bogdan merg la biserică, dar de el nu pot să zic că s-a lipit religia foarte mult”, își justifică cei doi alegerea de a nu avea o ceremonie cu preot.

„Cu anumite rude puțin mai în vârstă a fost mai dificilă conversația pentru că mereu venea întrebarea: dar n-o să fie și cununie religioasă? Nu. În general oamenii au fost curioși, chiar și rudele mai în vârstă au fost până la urmă impresionate”, mai spune Alexandra care a trecut în calendar ziua de 21 mai 2022 ca cea mai specială din viața ei de până acum.

Oficianți sau maeștri de ceremonii

De zece ani, sute de alte cupluri din România au ales să-și sărbătorească legământul în acest fel. Și bună parte dintre ei au avut cununia oficiată de o femeie, de Monica Belițoiu. Ea este de altfel și cea care a adus tipul acesta de ceremonie umanistă în România.

„Când eu și soțul meu am decis să ne căsătorim în 2012, cum niciunul dintre noi nu suntem religioși, am căutat alternative fiindcă nu voiam să facem nuntă la biserică. Atunci am văzut că există ceremonii umaniste în mai multe țări”, își amintește Monica.

Amândoi erau membri în Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR), care are ca scop promovarea umanismului secular, așa cum îi zice numele, dar și popularizarea științei. Au luat legătura cu o organizație din Scoția care a făcut un training pentru patru dintre ei să poată deveni oficianți sau celebranți. „Sunt oameni care ne zic și maeștri de ceremonii”, spune Monica.

Indiferent de nume, ei sunt cei care ajută cuplurile nereligioase sau care poate sunt de religii diferite la care nu vor să renunțe, să aibă un eveniment altfel, croit pe personalitatea lor. Le dă o serie de întrebări înainte pe baza cărora face discursul. Apoi mirii sunt ajutați să-și scrie jurămintele pe care le citesc la ceremonie. Părinții pot și ei să țină un discurs. Un tată a recitat chiar o poezie, de pildă. 

Nuntă în vârf de munte sau la malul mării

După doi ani de pandemie, anul ăsta a explodat numărul cererilor. Ei le pot oficia în orice zi din săptămână. Se face un contract cu mirii, singura condiție e să fie majori, iar prețurile pentru oficiere încep de la 2.000 de lei plus transport. Fiindcă uneori trebuie să ajungă în locuri neconvenționale. „În general sunt multe nunți de genul garden party cu ceremonia în grădini, în locații care sunt la marginea pădurii, sunt foarte multe pe lângă București, Brașov, Cluj. Am avut și pe malul mării, în Mamaia, Vama Veche, cred că în toate stațiunile de pe litoralul românesc. A fost și o situație cu o nuntă undeva în vârf de munte la o cabană. Ne deplasăm unde doresc mirii”, spune Monica.

„Am refuzat o cerere pentru că voiau un bărbat care să se îmbrace în preot”

De obicei oamenilor nu le pasă că o femeie este oficianta ceremoniei, dar sunt și unii mai conservatori. „La început a fost o situație în care spuneau că șochează destul familia că nu merg la biserică, să nu-i șocheze și cu o femeie oficiant. Dar în ultima perioadă nu mai e o problemă, doar întreabă dacă persoana care oficiază s-ar potrivi pe stilul lor. Am avut și o cerere pe care am refuzat-o pentru că voiau un bărbat care să se îmbrace în preot, voiau să imite o ceremonie de la biserică și nu e rolul nostru să facem asta”, mai spune Monica.

Dar în general, cererile, oricât de neobișnuite, sunt drăguțe și realizabile. „Am avut ceremonie Harry Potter sau Star Wars. La ceremonia Harry Potter inelele au venit într-o cutiuță făcută din carte și mirele a avut un fular în una dintre culorile caselor din poveste. A fost și un cuplu care a vrut să facă ceremonia pe 31 decembrie, în Bran, ca să înceapă anul împreună. A fost drăguț, cu zăpadă”, își amintește Monica.

„O situație foarte drăguță a fost fix înainte de pandemie, în martie 2020, cu un cuplu care împlinea 50 de ani de căsătorie. Nepoții au vrut să le facă acest cadou și toată colaborarea noastră pentru scrierea ceremoniei a fost cu nepoții, strănepoții și copiii dânșilor. Le-a plăcut mult”, povestește Monica.

În viața de zi cu zi, Monica este responsabilă de comunicare și proiecte de știință la ASUR, dar să fie oficiant îi place în mod deosebit fiindcă e îndrăgostită incurabil de nunți.

„Îmi place să văd oamenii fericiți, mă emoționez odată cu ei. Am avut recent o ceremonie undeva în Transilvania, mirele era din Irlanda și m-a rugat să citesc o poezie, era scurtă, dar foarte emoționantă. Spre sfârșit mi-a tremurat vocea cu toate că vorbesc în public de foarte mulți ani. Pentru mine e o bucurie!”

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro