VIDEO | Primii doi politicieni PSD-ist și „cioloist” care nu se disprețuiesc! Tatăl e pesedist din 1990 și primar în Roșiori, fiul a aderat la partidul lui Cioloș. Amândoi cred că „problema României sunt liderii incompetenți!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Libertatea a găsit primii politicieni PSD-ist și „cioloist” care dezbat pasional, dar cu argumente diferențele dintre ei.Publicăm astăzi un interviu inedit, în paralel, cu doi bărbați care împart același sânge, dar nu și preferințele politice: unul e cu partidul lui Dragnea, celălalt, cu cel al lui Cioloș.Primul, „ăl bătrân”, lucrează într-un oraș cu 24.000 de locuitori, într-o clădire inaugurată în 1920, cu podele și scări de lemn, care scârțâie sub mochetele prinse cu agrafe de fier.Celălalt, „mânzul”, lucrează în centrul Bucureștiului, într-un birou unde totul miroase a nou, cu grinzi decorative și scaune ergonomice. Sunt tată și fiu și, din decembrie anul trecut, sunt și adversari politici.
de Maria Andrieș
Valerică Gheorghe Cârciumaru, 62 de ani, de profesie economist, a intrat în politică imediat după 1990, ca membru al PSD, pe atunci Frontul Salvării Naționale. A fost manager al Spitalului de Pneumoftiziologie din Roșiorii de Vede.
În 2016, a câștigat detașat alegerile pentru funcția de primar al orașului. „Am făcut multe campanii de mână cu doamna Dăncilă, care e născută aici, în Roșiori”, spune veteranul social-democrat.
Fiul rătăcitor
Edilul din Teleorman are doi copii, o fată și un băiat. Băiatul are 36 de ani, se numește Iulian, a studiat Științe Economice la ASE, apoi la Copenhagen Business School și IMD Business School din Lausanne. Printre altele, Iulian Cârciumaru a lucrat ca analist de afaceri la A.T. Kearney și ca manager la Price Waterhouse Coopers. De asemenea, este co-fondator al V7 Capital și Benefit Seven.
La sfârșitul anului trecut, Cârciumaru jr., care locuiește și lucrează în București, a decis să intre și el în politică, dar nu la PSD, ci la PLUS, formațiunea condusă de Dacian Cioloș.
Decizia n-a fost pe placul tatălui, „sunt multe riscuri în politică, îți riști mai ales libertatea. Mereu stau cu frică, să nu comit o ilegalitate, cu nesiguranța asta legislativă, cu practica neunitară, din justiție. Nu doream asta pentru fiul meu”.
Telecomanda dintre noi
O altă nemulțumire a tatălui: postările anti-PSD de pe Facebook ale fiului i-au atras părintelui mustrări din partea colegilor de partid.
Faptul că au ales direcții diferite în politică nu a afectat însă bunele relații din familie. Tatăl e mândru de reușitele profesionale ale fiului său, fiul își admiră tatăl, deși încearcă să-l convingă să schimbe postul TV.
Cârciumaru-tatăl se uită la Antena 3. Și la Realitatea, și la România TV, dar „mai mult la Antena 3”.
Cârciumaru-fiul se uită la Digi24 și pe site-urile de știri. Pentru a afla mai multe despre relația complicată dintre generații, Libertatea a discutat separat cu cei doi politicieni din familia Cârciumaru.
Le-am pus aceleași întrebări: de la stil de viață la concepții despre rolul politicii. Răspunsurile lor, puse alături, scot la lumină nu doar deosebirile, ci și ceea ce ține la un loc marea familie numită România.
Care sunt cele mai importante trei lucruri în viață?
Tatăl: Principalul lucru, pentru mine, e familia. Pun foarte mult preț pe caracterul oamenilor. În al treilea rând, legat de caracter, sunt importante seriozitatea și demnitatea.
Fiul: Familia. Oamenii de care mă înconjor, oamenii cu care lucrez. Munca mea, profesia. Și comunitatea în sens extins.
Care sunt valorile dumneavoastră?
Tatăl: Corectitudinea.
Fiul: Integritatea, dorința de a munci pentru rezultate.
Ce visați să deveniți când erați copil?
Tatăl: În nici un caz ce sunt acum. În copilărie, am avut obstacole destul de mari. Nici studii superioare n-am crezut că o să fac. Prin muncă, am progresat ușor. Am căpătat convingerea că prin muncă și prin ambiție poți să progresezi în viață. Am ajuns mai sus decât visam când eram copil.
Fiul: Avându-l pe tatăl meu foarte implicat în antreprenoriat local și în viața politică a comunității, m-a interesat partea economico-antreprenorială. Poate și eu îmi doream, ca toți copiii, să devin polițist, pompier, medic. Dar când am început cu adevărat să conștientizez ce înseamnă o meserie, s-a conturat și ideea implicării în antreprenoriat. E și ceea ce am ajuns să fac. Și iată că și viața politică începe să se contureze.
Cum vă petreceți timpul liber?
Tatăl: Sunt adeptul mișcării. Fac sport când pot, dimineața, înainte de a veni la program, merg la stadion. În weekend, joc tenis. Și cam atât. Citesc presa, cărți citesc doar când plec într-o vacanță de mai multe zile. Cel mai mult timp mi-l ocupă activitatea de aici, 12-13 ore în medie pe zi.
Fiul: Citesc foarte mult, fac sport, de două ori pe săptămână, petrec timp cu familia. În puținul timp liber, mai ales în cursul săptămânii, încerc să ajung acasă, să petrec măcar o oră cu fetița mea, care are doar un an și patru luni. Îmi place să fac expediții la munte.
„Pentru mine, politica a fost o alegere, am considerat că e calea care poate avea cel mai mare impact în a schimba lucrurile în modul cum îmi doresc să le văd întâmplându-se în România” - Fiul „Din ce în ce mai mult, disprețuiesc ce se vede pe scena politică. Clasa politică de acum e mult inferioară clasei politice din anii ’90 și 2000” - Tatăl
Unde mergeți în vacanțe?
Tatăl: Merg unde îmi pregătesc copiii. Și fata, și băiatul se ocupă, ei fac rezervări la hotel, iau biletele de avion. Ultima oară, am fost weekend-ul trecut în Italia, la Bari.
Fiul: Îmi plac locurile istorice. Îmi place ca în fiecare vacanță să extrag ceva și din punct de vedere cultural. Ultima dată am fost toamna trecută în Toscana și câteva zile la Florența, unde am stat în principal prin muzee. Renașterea e o perioadă de care sunt pasionat. Abia apoi am fost la mare.
Mâncarea preferată?
Tatăl: Mănânc diversificat. Spre deosebire de ceilalți membri ai familiei, care sunt toți vegetarieni, n-am reușit să le urmez exemplul, mănânc și carne. Carnea trebuie să existe în meniu, e greu să stau două-trei zile fără.
Fiul: Sunt un pic gurmand. Sunt vegetarian de vreo zece ani. Ciorba de fasole, asta e preferata mea.
Cum beți cafeaua?
Tatăl: În ultimul timp, o cafea mică, dimineața. Fără zahăr. Și numai una. Rar mai beau a doua cafea.
Fiul: Cu lapte.
Ce mașină conduceți?
Tatăl: De un an și ceva, o mașină Mazda. Am procurat-o și cu sprijinul fiului meu, mi-a achitat jumătate din contravaloarea avansului. Iar restul plătim în leasing.
Fiul: O trotinetă electrică prin București, cel mai des. Când am nevoie să ies din București, am o mașină a firmei pe care o conduc, un BMW X4 sau o Mazda CX3.
De ce ați intrat în politică?
Tatăl: Din convingerea că e bine să te implici. La momentul când am intrat în politică, în 1990, așa credeam. Convingerea că trebuie să fii activ o am și acum. Din păcate, cu trecerea timpului, a face politică este un mare risc. Și o asumare a unei activități neplăcute. Sper ca, în timp, lucrurile să se sucească. Acum, nu mai am încotro.
Fiul: Din frustrare. Pentru ce s-a întâmplat cu precădere în ultimii doi ani. E timpul să începem să facem lucruri concrete, să schimbăm situația care ne nemulțumește.
„Dintr-un spirit de egoism, mi-aș îndemna copiii să nu mai facă politică. Pentru că nu știu dacă se merită să-ți pui în pericol libertatea” - Tatăl „Cred că s-au acumulat foarte multe lucruri negative, și în viața politică, și în viața socială. Cred că ține de fiecare din noi să facem atât cât putem să schimbăm lucrurile” - Fiul
Cea mai mare problemă a României?
Tatăl: Sigur, problemele României sunt foarte multe. La ora actuală, mă deranjează foarte mult starea clasei politice de la noi. Clasa politică a suferit o degradare. Am avut oameni politici, nu mă refer doar la PSD, ci și la celelalte politici, dar cred că a existat un plan să avem o clasă politică la nivel de Liga a III-a. Să fim prost reprezentați în afară. Cred în influențele din afară foarte mult. Nu suntem foarte solizi în dialogul cu aceia care pretind foarte multe de la noi. Ei pretind să nu se amestece politicul în Justiție, dar numesc politic procurorul european.
Fiul: Sunt două principale. Criza morală și de integritate prin care trec liderii noștri, respectiv corupția. Și criza de competență, la nivelul liderilor noștri. Care e cea mai gravă? Sunt destul de corelate. Dacă am avea niște oameni foarte competenți, la vârful societății, cred că și corupția ar fi la un nivel mai jos. Când ai un nivel de competență suficient de ridicat, să-ți poți realiza viața în mediul privat, tentațiile corupției nu sunt la fel de mari. Tind să cred că dintre cele două, cea mai gravă e, de fapt, criza de competență pe care o vedem la vârful țării, pentru că de acolo pleacă în cascadă toate problemele care ne afectează viața de zi cu zi.
Ce ați schimba la România?
Tatăl: Mi-aș dori foarte mult o maturizare a oamenilor politici. Când văd disputele astea politice, când unul de la Putere zice ceva, celălalt din Opoziție automat zice că nu e bine... Nu se poate așa. Această nesocotire a interesului țării, din considerente politice, ne face din ce în ce mai mici. Se pare că ne depărtăm foarte mult de sentimentul de patriotism, pe care-l aveau politicienii care au realizat Marea Unire.
Fiul: Liderii. Calitatea liderilor. De aici pleacă foarte, foarte multe probleme pe care le avem.
Care este cel mai mare defect al dumneavoastră?
Tatăl: Mi-aș dori să am o capacitate de muncă dublă, triplă. Am dorința de a face mult. Muncesc, dar poate n-am suficientă ordine, am o permanentă nemulțumire că nu merg cu viteza cu care mi-aș dori. E foarte multă birocrație. Nu reușesc să deleg atribuțiile în mod eficient, să scap de lucrurile mărunte, să-mi fac timp pentru cele importante. Defecte, sigur, mai sunt și altele.
Fiul: Nu prea am răbdare. Sunt un om foarte exigent, am așteptări mari de la oameni, în primul rând de la cei cu care lucrez. Nu prea am răbdare cu oamenii.
Care este cea mai mare calitate a fiului/tatălui dumneavoastră?
Tatăl: El are multe calități. Are succes profesional, a avut reușite și în perioada de formare, la studii. E inteligent și destul de curajos. Îi place să se implice. Poate prea mult. Mai mult decât mi-aș fi dorit eu în ultimul timp.
Fiul: Capacitatea de a munci. De când mă știu, de mic, de când am început să-mi cunosc tatăl, ăsta e lucrul care a rămas cu mine: capacitatea lui extraordinară de a munci și ambiția pe care o are să realizeze lucruri. Atât cât poate și cât simte el că trebuie să facă. Muncește foarte mult.
