multe medalii la concursuri de gastronomie. in prezent patron de restaurant, el povesteste, mandru, ca i-a servit pe vremuri la masa pe presedintele Libiei, Moammar Gaddafi si pe Yasser Arafat.
La varsta de 19 ani, era deja unul dintre ospatarii favoriti al fostului ministru al Fortelor Armate Romane, Ioan Coman si chiar al presedintelui de atunci, Nicolae Ceausescu. in anul 1982 a participat la un concurs de gastronomie la Praga, in Cehoslovacia, concurs la care au venit reprezentanti din 24 de tari cu renume in arta culinara. Romanul Mihai Coanda s-a intors atunci in tara cu nu mai putin de 5 medalii, dintre care 3 din aur. Pentru reusita sa, a fost numit „cel mai tanar sef de unitate din Bucuresti”.
Castiga foarte bine, avea si chef de munca, asa ca dupa Revolutie si-a deschis propria afacere. si-a dorit dintotdeauna sa aiba lucruri de valoare, iar colectia de vinuri a lui Ceausescu nu l-a lasat indiferent.
„Am participat in anul 1990 la o licitatie sustinuta de intreprinderea ICRA (comert cu ridicata), licitatie ce viza „vinurile personale ale lui Ceausescu”, vinuri foarte vechi si rare. Am reusit sa cumpar o mare parte din aceasta colectie. 64 de sticle de vin, dintre care cea mai veche este din anul 1929. Pretul unei astfel de sticle cu vin depaseste 1.000 de dolari. Unele sticle de vin au fost primite de Ceausescu din partea altor sefi de state. Le pastrez intr-o crama la o temperatura adecvata, astfel incat vinul sa nu-si piarda calitatile pe care le are”, ne spune plin de mandrie Mihai Coanda.
Cele 64 de sticle de vin l-au costat o micuta avere. „Am dat pe ele contravaloarea a trei autoturisme Dacia, adica vreo 250.000 de lei”, isi aminteste Coanda. Banii nu erau insa o problema. El castiga foarte bine chiar si inainte de Revolutie.
„Am lucrat inca de la varsta de 16 ani, ca picol si mai apoi ca ospatar. Am servit la mese de protocol de gradul 0, mese la care luau parte cei mai importanti oameni ai vremii. Pe atunci lucram la Restaurantul Bulevard si castigam multi bani, chiar foarte multi pentru acea vreme. Ajunsesem sa castig pana la 5.000 de lei pe zi in conditiile in care un salariu bun era in jur de 1.000 de lei pe luna. I-am servit la masa pe presedintele Libiei, Gaddafi Moammar, pe presedintele Palestinei, Yasser Arafat si chiar pe conducatorii Tratatului de la Varsovia”, povesteste Coanda.
Pentru ca tot lucra de atatia ani in domeniu, dupa Revolutie si-a deschis un restaurant. Mihai Coanda este de altfel unul din primii privatizati pe Legea 54/1990, cu privire la autorizarea comertului din Bucuresti. „inca din anul 1987 voiam sa am un restaurant numai al meu, dar asa ceva pe atunci nu era posibil. Imediat dupa Revolutie am reusit sa-mi indeplinesc visul. Pentru ca aveam in spate o experienta vasta in domeniul restaurantelor, nu mi-a fost greu sa pornesc aceasta afacere. in mai putin de 3 luni, am reusit sa-mi iau toate autorizatiile necesare. Banii nu erau o problema, aveam pusi deoparte destui. Nici nu mai stiu cat m-au costat atunci toate actele, aproximativ 4.000-5.000 de lei”, isi aminteste paronul. in prezent, mai are o singura dorinta: sa infieze un copil care sa duca mai departe afacerea familiei Coanda.