Adrian Titieni vorbește deschis despre viața personală și profesională de după divorț: "Mergem înainte, avem copii de crescut!"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Adrian Titieni a vrut să devină economist, dar a fost întors din drum de o profesoară, care a insistat să dea la Teatru și căreia celebrul actor îi este recunoscător și în ziua de azi. Nu simte că muncește, întrucât îi place ceea ce face. De la anul îl vom vedea pe micul ecran în serialul “Vlad”, difuzat la PRO TV. A jucat și într-un proiect pentru HBO, alături de fosta soție, demonstrând că divorțul nu l-a împiedicat să își facă meseria ca un profesionist, indiferent de circumstanțe.
Libertatea: Experiența și notorietatea dumneavoastră au fost de ajuns sau ați trecut printr-un casting pentru rolul pe care îl aveți în serialul “Vlad”?
Adrian Titieni: Orice producție are o dimensiune particulară, trebuie să te potrivești cu ceilalți membri, castingul devine cumva obligatoriu. Prezența ta trebuie să fie întruchiparea reprezentării pe care scenaristul, regizorul o au despre personajul respectiv. Așa că... da! Am fost la casting, merg la castinguri și înteleg, atunci când nu iau un rol, că asta înseamnă că nu a fost ecuația potrivită. Acum este o situație fericită, fac parte din următorul sezon din serialul “Vlad”.
Dacă ați da timpul înapoi, ați opta tot pentru meseria de actor? Ce v-a atras la ea și cine v-a inspirat în momentul în care ați făcut această alegere?
După atât timp, trăgând o linie și întorcându-mă în trecut, această profesie mi-a oferit enorm de multe lucruri extraordinare, multe lucruri la care nu mă așteptam. Consider profesia făcând parte, cu un accent foarte puternic, din ceea ce se numește viața omului. Cu alte cuvinte, profesia – respectiv viața mi-a oferit mai multe lucruri decât cele la care mă așteptam. N-am termen de comparație dacă aș fi făcut altceva, cum ar fi fost.. n-aș putea să vă răspund cu sinceritate daca aș lua-o de la capăt. Ideea este că am optat bine, corect și sunt mulțumit de alegerea mea. Sigur că pe lângă actorie sunt profesor aproape de o viață întreagă. Doar că actoria nu a fost prima mea opțiune. La 19 ani voiam să mă fac economist și o fostă doamnă profesor a insistat să dau la Teatru, a insistat atât de mult, încât a devenit o prioritate și o motivație pentru mine și am făcut acest pas. Acum îi mulțumesc și o să-i mulțumesc toată viața pentru că, poate, aș fi fost împăcat să fiu economist, dar sunt absolut convins că undeva în interiorul meu aș fi regretat enorm că n-am încercat o carieră în domeniul artistic.
Obișnuiți să vizionați filmele în care jucați? Sunteti critic în ceea ce vă privește?
Sigur că eu vă răspund, dar important este ca lumea să mă și creadă atunci când spun că sunt foarte critic în ceea ce mă privește. Marea mea provocare este să fac din fiecare personaj al meu un personaj credibil. Dacă nu e credibil eu sunt nemulțumit, iar lipsa de credibilitate este aproape ca în viață: dacă frazarea nu e bună, vocea nu e adecvată, atitudinea nu e justă... atunci nu e bine. Încerc de fiecare dată să mă înșurubez în această dimensiune a autenticului pentru că altfel profesia noastră nu are rost. Oamenii au nevoie să vadă o oglindă a ceea ce trăiesc, a propriei lor personalități și tu trebuie să fii instrumentul prin care omul să se regăsească, să înțeleagă.
Bineînțeles că sunt momente în care sunt de acord cu ceea ce am făcut, cu ce s-a întâmplat la filmări sau pe scenă și astea mă duc mai departe.. altfel ar exista renunțare.
Copiii au jucat în filme, dar au optat pentru alte meserii. V-a părut rău? Unii consideră că actoria este o meserie dificilă. Dvs. ce sacrificii ați făcut pentru ea?
Copiii au jucat în filme și chiar vă rog să mă credeți că n-am mijlocit în nici un fel prezența lor în aceste pelicule. Cea mai bună dovadă este că au trăit cu doi actori în casă și s-au dus pe drumurile lor: băiatul vrea să se facă scenarist, iar fata s-a hotărât să fie medic. Nu i-am influențat deloc, pentru că eu consider că este foarte important ce meserie îți alegi în viață. Așa cum spuneam, îți ocupă enorm de mult timp și dacă nu faci ceea ce te reprezintă și-ți dă încredere înseamnă că n-ai îmbrăcat cămașa fericitului, înseamnă că timpul trece greu, că faci sacrificii. Eu sper ca ei doi să-și fi găsit profesii adecvate și potrivite, pentru că eu n-am simțit niciodată că fac sacrificii pentru a mea. Dimpotrivă, viața a venit cu oferte mult peste așteptările mele, n-am visat niciodată că o să ajung la Cannes, n-am visat că o să văd lumea din perspectiva actoriei, că o să am parteneri de calibrul pe care l-au avut partenerii mei.
Cum v-au afectat schimbările pe plan personal? Mă refer la divorțul din urmă cu un an și jumătate.
Orice fel de schimbare produce fracturi, anomalii, tulburări. Nu știu cum m-au afectat aceste schimbări, cert este că supraviețuiesc. Mergem înainte, avem priorități, copii de crescut - chiar dacă sunt oameni maturi, tot avem grija lor.
În ce relații ați rămas cu fosta soție? Ați mai putea juca împreună pe o scenă de teatru sau într-un film?
Supraviețuiesc. Funcționăm în aceeași Universitate, suntem amândoi profesori. Chiar am jucat într-un serial la HBO și am fost pe set cu fosta soție. Nu trebuie să ții cont de backgroundul relației când ești profesionist. În principiu, suntem profesioniști.
