Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.
Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.
Dragă Adela,
Mă simt foarte tristă, simt că am făcut cele mai mari greşeli în viaţa mea. Sunt o mămică tânăra de doar 19 ani şi am deja 2 copii. Mi-am lăsat studiile, am lăsat tot să vin lângă bărbatul pe care atunci îl iubeam enorm de mult.
Totul a fost frumos în primul an, în al doilea an a apărut deja primul nostru copil, un băieţel, l-am născut în România pentru că aici unde locuim în străinătate nu am avut asigurare. După naşterea copilului simţeam că aveam nevoie de mai multă iubire din partea soţului, dar nu am primit-o!
De dimineaţă până seară târziu lucra la casa pe care o renovează pentru „părinţii lui” şi când termina nu venea lângă noi, pleca la prieteni, parcă căuta să plece, cert e că în fiecare seară nu era lângă mine. Şi având depresia de după naştere am început să-l înjur după ce pleca şi îl blestemam şi plângeam.
În România mi-a murit toată dragostea ce i-o purtăm, când am ajuns aici parcă el aştepta să vadă de la mine dragoste, dar, nu a mai văzut-o! El a observat indiferenţa mea şi mi-a atras atenţia, mi-a zis că dacă continui să fiu în felul acesta o să se distrugă tot între noi, dar nu am mai putut să fiu aceeaşi persoană, nu a mai văzut iubire din partea mea.
Şi au urmat între noi şi lucruri mai rele din cauza surorii lui, pe care a adus-o aici la lucru, şi din cauza căreia ne-am certat foarte rău şi ne-am adresat cele mai urâte cuvinte posibile.
După plecarea ei totul a revenit la normal, nu ne-am mai certat, dar nici nu ne-am mai iubit. I-am cerut să nu o mai aducă aici pe sora lui, că ne distruge relaţia, dar nu a fost de acord.
Problema cea mai mare şi care mă deranjează şi mă face nefericită sunt părinţii lui! Noi îi întreţinem pe părinţii lui cu bani, lucrul ăsta nu m-a deranjat deloc până nu am avut copii, dacă erau bătrâni şi bolnavi mai înţelegeam şi eu că au nevoie de ajutor, dar sunt încă în putere şi sunt puturoşi, nu se gândesc că până acum a mers să le trimită bani că nu a avut familie, dar acum că are familie ar trebui să le fie ruşine că sunt nişte întreţinuţi.
Mă deranjează că face economie la toate cu noi, dar cu părinţii lui nu, eu îmi doresc o maşină de spălat nouă pentru că eu am una primită şi veche care nu spală hainele, în schimb mama lui a primit-o acum 2 ani, cadou de ziua ei, cea mai scumpă mașină de spălat. Eu, în schimb, de ziua mea primesc, eventual, nişte flori. Îţi spun toate aceste lucruri să înţelegi cât de importantă sunt eu pentru el.
Chiria noastră a devenit foarte strâmtă cu doi copii, dar nu vrea să ne luăm una mai mare pentru că e prea scumpă şi trebuie să băgăm bani în casă părinţiilor lui, să le facem lor lux. Sunt mai importanţi părinţii lui şi surorile lui ca familia pe care o avem. Anul acesta a apărut cel de-al doilea copil, o fetiţă. Sunt o mamă tânăra cu doi copii şi nu ştiu ce să fac, nu ştiu dacă îmi mai iubesc soţul şi nu ştiu dacă aş putea trăi toată viaţa întreținându-i pe părinţii lui. Când aud că trebuie să le trimită bani îmi bate inima cu putere şi brusc mă întristez ca şi în seară asta.
Te rog ajută-mă cu un sfat!
Adela răspunde:
Draga mea,
În situaţia în care eşti, ai nevoie de foarte multă putere. Faptul că ai doi copii de care trebuie să ai grijă te obligă să rămâi atârnată de această situaţie. Într-o lume ideală, tu ar trebui să-ţi iubeşti soţul aşa cum e şi să-i accepţi familia cu inima deschisă. Cum aşa ceva e imposibil, dacă nu faci nimic pentru a schimba situaţia, vei suferi la nesfârşit. Şi ce ai putea să faci? Începe să te gândeşti cum ai putea să investeşti în tine, cum ai putea să te dezvolţi. Dacă tu depinzi în totalitate numai de banii pe care ţi-i dă el, eşti ca o sclavă. Trebuie neapărat să găseşti o cale de a avea banii tăi. Nu am înţeles în ce ţară sunteţi, nu ştiu dacă vorbeşti limba, dar dacă nu o vorbeşti, ăsta ar putea fi un bun pretext. Cere-i să te lase să te duci la un curs de limbă. Spune-i că vrei să-l ajuţi cu banii, să nu mai fie el singurul care trage să câştige. Pe măsură ce îţi câştigi independenţa, altfel o să pui problema. O să cunoşti oameni noi, o să-ţi iasă în cale oportunităţi. Dar asta o să se petreacă în timp, trebuie să o iei pas cu pas. Pentru început, fă pace cu soţul tău, ia-l aşa cum e şi câştigă-l de partea ta. Cine ştie, când o să te vadă că eşti hotărâtă să evoluezi, poate o să-i inspiri respectul. Dacă nu, o să ai resursele și puterea să continui pe drumul tău, fără el.