Echinocțiul de primăvară 2026: ce înseamnă și când are loc

Semnificația echinocțiului în culturile străvechi

De-a lungul istoriei, momentul echinocțiului a stârnit interesul multor civilizații antice, care l-au asociat cu renașterea naturii, echilibrul dintre lumină și întuneric și chiar cu echilibrul forțelor cosmice. O dovadă elocventă a interesului este calendarul babilonian, organizat în funcție de prima lună plină ce urma echinocțiului de primăvară, consemnează National Geographic.

În perioada Egiptului Antic, acest eveniment astronomic era asociat cu cultul zeului Osiris, simbol al ciclului vieții, morții și renașterii. În mitologia elenă, însă, echinocțiul era legat de povestea Persefonei și a mamei sale, Demetra, divinități ale fertilității și rodniciei pământului.

De asemenea, în epoca Romei antice, echinocțiile aveau o importanță specială în cadrul ceremoniilor dedicate zeiței Cybele, cunoscută și ca Magna Mater, protectoarea naturii și a fertilității. Totodată, Anul Nou persan, denumit Nowruz, era strâns legat de echinocțiul de primăvară. Cu o tradiție de peste trei mii de ani, această sărbătoare este celebrată și în prezent de milioane de oameni la nivel global și se desfășoară pe parcursul a 13 zile.

Civilizația mayașă, recunoscută pentru cunoștințele sale astronomice avansate, a ridicat construcții monumentale perfect aliniate cu fenomenele cerești. Astăzi, în zilele când au loc echinocțiile, oamenii se adună la ruinele vechiului oraș Chichen Itza pentru a observa cum lumina soarelui de după-amiază creează impresia unui șarpe uriaș ce pare să coboare pe treptele piramidei Kukulkan – o structură înaltă de 25 de metri – până când se unește la bază cu o sculptură reprezentând un cap de șarpe. Deși efectul optic este intens dezbătut, cert este că mayașii aveau o înțelegere impresionantă a mișcărilor corpurilor cerești.

Echinocțiu: ce este și cum se produce

Echinocțiul (echinox sau vernal equinox), denumit și echinocțiul de martie, este un fenomen astronomic care se produce de două ori pe an, primăvara și toamna. Sunt singurele momente din an când, atât în emisfera nordică, cât și în cea sudică, durata zilei și a nopții devin aproape egale pe întreg globul. Termenul „echinocțiu” provine din limba latină, fiind format din „aequus”, care înseamnă „egal”, și „nox”, care se traduce prin „noapte”. În timpul echinocțiilor, declinația solară este 0°, indicând latitudinea la care Soarele se află direct deasupra la amiază, iar Ecuatorul se situează la 0°. Practic, acestea sunt singurele perioade când punctul subsolar – zona unde razele soarelui cad perpendicular pe suprafața Pământului – este poziționat exact pe centura planetei. În timpul unui echinocțiu, axa Pământului este înclinată la 23,5°, nefiind orientată nici spre Soare, nici în direcția opusă, în timp ce centrul aparent al discului solar se aliniază cu planul Ecuatorului. Această înclinare față de planul orbitei terestre determină variațiile sezoniere ale luminii. Pe măsură ce Terra se deplasează în jurul Soarelui, diferite regiuni ale globului primesc cantități variabile de radiație solară.

Ce schimbări aduce echinocțiul de primăvară

Echinocțiul se produce, așa cum precizam anterior, în momentul în care axa Pământului nu este înclinată nici către Soare, nici în sens opus. De asemenea, lumina solară cade perpendicular pe Ecuator, ceea ce conduce la o repartiție aproape egală între orele de lumină și cele de întuneric. După echinocțiul de primăvară, în emisfera nordică zilele încep să se lungească treptat, iar nopțile să se scurteze, marcând debutul primăverii astronomice. În emisfera sudică, același fenomen anunță începutul toamnei astronomice. La Polul Nord, odată cu apariția Soarelui deasupra orizontului, începe ziua polară, care durează aproximativ șase luni, în timp ce la Polul Sud se instalează noaptea polară, care are aceeași durată. În zona ecuatorială, la amiază, Soarele ajunge exact la Zenit, adică în punctul cel mai înalt de pe cer, potrivit informațiilor publicate de History.com. Echinocțiul de primăvară este urmat, la câteva zile, de trecerea la ora de vară.

Ce este precesia echinocțiilor și de ce este importantă

Pământul se clatină în spațiu asemenea unui titirez dezechilibrat. O oscilație completă durează aproximativ 25.765 de ani. Din cauza schimbării lente a orientării planetei noastre față de stele, poziția Soarelui la echinocțiul de primăvară se schimbă treptat spre vest pe bolta cerească, ceea ce determină și o modificare în raport cu calendarul nostru. Acest fenomen este denumit precesia echinocțiilor. Ritmul acestei deplasări este de o zi la fiecare 71 de ani.

În prezent, în ziua echinocțiului de primăvară, Soarele se află în constelația Pești, aproape de granița cu constelația Vărsător, notează wwu.edu. Precesia apare deoarece, în mișcarea sa aparentă pe cer, Soarele ajunge exact deasupra ecuatorului ceresc. În aceste momente, răsăritul se produce exact în punctul cardinal Est, iar apusul coincide cu Vestul. La amiază, înălțimea Soarelui deasupra orizontului se calculează prin formula 90° minus latitudinea locului. Altfel spus, la echinocțiu, Soarele traversează ecuatorul ceresc din emisfera sudică spre cea nordică. Punctele unde ecliptica (traiectoria aparentă a Soarelui) intersectează ecuatorul ceresc sunt denumite puncte echinocțiale. Acestea nu sunt fixe, ci se deplasează lent de-a lungul eclipticii, ca efect al precesiei. Acest fenomen constă în mișcarea retrogradă a punctelor echinocțiale pe ecliptică și este determinată de oscilația axei de rotație a Pământului față de stelele fixe. Trebuie spus că echinocțiile nu se produc anual în aceeași zi și la aceeași oră, deoarece anul calendaristic nu coincide perfect cu anul tropic, ceea ce generează variații ale datei exacte.

Când va avea loc echinocțiul de primăvară în 2026

Echinocțiul este un fenomen astronomic ce are loc de două ori pe an, și anume primăvara și toamna. Echinocțiul de primăvară se produce atunci când Soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând din emisfera sudică în cea nordică, în jurul datei de 20-21 martie. Acest moment marchează începutul primăverii astronomice în emisfera nordică și, simultan, al toamnei în emisfera sudică, arată History.com. Echinocțiul de primăvară coincide cu intrarea Soarelui în punctul vernal, situat la intersecția dintre ecliptică și ecuatorul ceresc, reper fundamental pentru sistemul de coordonate astronomice ecuatoriale. Datorită faptului că poziția punctului vernal se deplasează lent de-a lungul eclipticii, coordonatele sunt raportate la un an de referință, precum 1950,0 sau 2000,0, pentru a asigura acuratețea observațiilor. În acest fel, echinocțiul de primăvară din 2026 se va produce vineri, 20 martie, la ora 16:45 (ora României). După acest moment, zilele continuă să crească ca durată până la solstițiul de vară, care în acest an va avea loc duminică, 21 iunie, la ora 11:24.

De ce variază data și ora echinocțiului de primăvară

În 2025, echinocțiul de primăvară s-a produs la aceeași dată ca în anul anterior, adică 20 martie, dar mai târziu, la ora 11:01 față de 5:06. De altfel, din 2008 până anul trecut, acest fenomen astronomic s-a înregistrat pe 20 martie. În 2007, însă, echinocțiul a avut loc pe 21 martie, la fel ca în 2003 și 1999, iar pe 19 martie nu s-a mai produs din 1796. Pentru a înțelege aceste diferențe trebuie analizat calendarul gregorian, care stabilește un an de 365 de zile sau 366 de zile, atâtea câte au anii bisecți.

În realitate, Pământul are nevoie de 365 de zile, 5 ore, 48 de minute și aproximativ 46 de secunde pentru a face o rotație completă în jurul Soarelui, durată care poartă denumirea de an tropical. Aceasta poate să varieze cu până la 30 de minute în fiecare an. Spre exemplu, anul tropical dintre martie 2025 și martie 2026 va avea în total 365 de zile, 5 ore, 44 de minute și 39 de secunde. Data echinocțiilor și a solstițiilor diferă deoarece anul calendaristic nu corespunde perfect anului tropical, explică TimeandDate.com.

Pentru a compensa diferența și, totodată, pentru a sincroniza calendarul cu anul tropical, odată la fiecare patru ani se adaugă o zi – în anii bisecți. Atunci, datele și orele echinocțiilor și solstițiilor se modifică. Următorul echinocțiu de primăvară care va avea loc într-o zi de 21 martie este estimat pentru anul 2102, în timp ce un echinocțiu de martie într-o zi de 19 martie va avea loc în anul 2044, conform calculelor realizate de IMCCE.

Ce se întâmplă cu primăvara fenologică

Un alt reper pentru începutul primăverii care poate fi luat în considerare îl reprezintă fenologia, adică studiul comportamentului plantelor și animalelor ca răspuns la schimbările vremii și ale climei. Primăvara fenologică reprezintă debutul anotimpului cald determinat de etapele de dezvoltare ale plantelor și animalelor (fenofaze), spre deosebire de primăvara astronomică (fixată la echinocțiul de primăvară) sau cea meteorologică (1 martie). Este considerată „primăvara naturii”, fiind un indicator ecologic direct al temperaturilor și al schimbărilor climatice, independent de calendar. Datele care marchează debutul primăverii fenologice variază considerabil în funcție de condițiile meteorologice și de speciile analizate, erlatează BBC. Totuși, schimbările climatice influențează, la rândul lor, aceste momente.

Studii recente efectuate de Woodland Trust au evidențiat faptul că fenomene specifice primăverii, precum înmugurirea, apariția frunzelor și înflorirea, au loc tot mai devreme. Modificarea calendarului fenologic reprezintă una dintre primele reacții observate la schimbările climatice.

Echinocțiul de primăvară în următorii 5 ani

• 2027: sâmbătă, 20 martie, ora 22:25
• 2028: duminică, 20 martie, ora 04:17
• 2029: marți, 20 martie, ora 10:01
• 2030: miercuri, 20 martie, ora 15:51
• 2031: joi, 20 martie, ora 21:41

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE