Istoria busolei. Cine a inventat busola și cum a evoluat de-a lungul istoriei
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Busola este una dintre cele mai importante invenții din istoria omenirii conservate și utilizate și astăzi, fără de care marii exploratori ai lumii nu ar fi putut vreodată naviga. Dincolo de principiul de funcționare, și mai interesantă este istoria de peste 2.000 de ani care stă în spatele acestui dispozitiv de orientare în spațiu.
Cuprins:
Dacă te-ai întrebat vreodată când a apărut prima busolă și cine a inventat-o în acest articol vei găsi răspunsurile.
Cine a inventat busola și când a apărut aceasta
Originea busolei este și astăzi incertă, însă ceea ce se știe cu adevărat este faptul că primii care au conștientizat proprietăţile acestui dispozitiv magnetic au fost chinezii.
Prima busolă datează din secolul al IV-lea î.Hr. și era vorba despre un sistem format dintr-o aşchie de piatră polarizată de magnetictă aşezată pe o plută din trestie, care plutea pe apă păstrând direcţia Nord-Sud indiferent de ocolurile făcute în timpul unei călătorii terestre.
Inițial, acest dispozitiv avea rolul de a oferi repere pentru armonizarea energiei ambientale după principiile Feng Shui și ale geomanției (n.n. – pseudoștiință care prezice viitorul cu ajutorul unor puncte trasate pe pământ sau prin analiza unor grămăjoare de pământ sau de nisip).
Asiaticii și-au îmbunătățit sistemul de orientare terestră și au pus la punct un dispozitiv format dintr-o lingură de magnetită a cărei coadă indica mereu Sudul, și o tabletă pătrată din bronz.
Aceasta din urmă era împărțită în opt cadrane care indicau punctele cardinale. În timpul dinastiei Tang, chinezii au înlocuit lingura cu un ac magnetic.
- Vezi și ce înseamnă AM și PM. Care este diferența dintre aceste acronime
Cum a evoluat busola de-a lungul anilor
Mult mai târziu, pe la sfârșitul secolului al XII-lea, europenii ar fi aflat, se pare, de existența acului magnetic de la comercianții arabi în contextul expansiunii acestora în zona Mării Mediterane.
Unele însemnări din acele vremuri vorbesc despre un navigator italian pe nume Flavio Gioia ar fi inventat un instrument similar busolei în jurul anului 1290, însă istoricii sunt sceptici în privința creației acestuia.
În anul 1269 se vorbea pentru prima dată despre montarea unui ac magnetic uşor pe un pivot care îi permitea să se rotească liber în jurul propriului ax pentru a indica Nordul. Aceasta era, de fapt, busola pe care o știm cu toții astăzi.
La inceputul secolului al XIII-lea dispozitivul era deja folosit de către navigatorii catalani, genovezi și venețieni. Până la sfârșitul secolulul al XIV-lea britanicii aveau să pună la punct un dispozitiv format din niște ace montate pe o rotiță care le permitea, astfel, mișcarea.
Dispozitivul avea să fie, de fapt, un prim pas către inventarea primei busole moderne de către englezul Gowin Knight. Acest mecanism magnetic era capabil să mențină gradul de magnetizare pentru un timp mai îndelungat.
În anul 1483 portughezul Ferrante a avut ideea de a atașa acului magnetic o roză cu inițialele numelor vânturilor care suflau in sectorul respectiv. Acesta era compasul.
După 1536, aceste iniţiale au fost înlocuite în roza vânturilor cu cele ale punctelor cardinale Nord, Sud, Est şi Vest. Trei secole mai târziu, mai exact în 1873, fizicianul englez William Thompson a îmbunătățit considerabil compasul şi i-a mărit precizia.
Mai târziu, roza a fost aşezată într-un lichid care îi amortiza mişcările, protejând-o de vibraţii şi de zdruncinături.
Ce este busola magnetică modernă
Busola magnetică modernă sau compasul este acel instrument folosit în navigație care este utilizat pentru determinarea direcției relative la polii magnetici ai Pământului.
Este de două tipuri, clasică și numerică, însă cea mai des utilizată este busola clasică. Aceasta se compune dintr-o capsulă transparentă și etanșă care conține un lichid uleios, în care se rotește o săgeată magnetizată care este fixată pe un pivot.
Fundul capsulei poate fi liniat, ceea ce permite o poziționare simplă pe hartă, ușurând astfel găsirea Nordului și orientarea terestră pe hartă.
Totodată, în alcătuirea busolei intră și o săgeată magnetică (ac magnetic). Aceasta este montată pe un ax și este colorată la un capăt în roșu, iar la celălalt capăt în negru/albastru. Vârful roșu indică Polul Nord, iar cel negru/albastru Polul Sud.
A treia componentă a busolei este rama. Aceasta este marcată cu cele patru puncte cardinale (N, S, E, V), precum și cu subdiviziunile în grade geometrice, pornind de la N (0°) către E.
