Cei mai de treabă oameni: Ciucă, Ciolacu, Iohannis. Și cum le e de folos AUR, partidul pe cât de mare, pe atât de fake

De mare succes în perioada asta e „Oameni de treabă”, filmul care spune pe scurt că din micile lașități cotidiene ies marile dezastre. Așa că am folosit în titlu sintagma „oameni de treabă” pentru a eticheta un fel de amorțeală periculoasă în care băltesc cele două mari partide de la guvernare: PNL și PSD. 

Ăștia au găsit soluția de a guverna prin austeritate fără a anunța deschis austeritate, de a guverna după lobbyul impus de mari corporații (pe scurt, nu taxați!), făcând-o, în același timp, pe naționaliștii.

Politica actualului guvern: obediența față de oricine e puternic

Ciolacu-Ciucă-Iohannis sunt triada cu „cașchetă” acum, sunt mari luptători NATO. Ei nu pot face nimic pentru viața oamenilor pentru că apără flancul de est. Toată puterea lor e crescută din obediență față de orice. 

Scandalul cu Schengen, cu aroganța austro-olandeză (amestec de business cu extrema dreaptă de prin țările respective), ne-a arătat un trident impotent politic. Să nu poți să faci turul ziarelor vestice măcar cu o declarație fermă, clară, în care să critici atitudinile acestor parteneri, asta da reușită.

Să nu poți să te iei de UE nici când, practic, UE te invită s-o faci? Să nu poți să zici două vorbe mai răstite către abuzatori evidenți? Asta se simte popular, chiar dacă oamenii nu știu încă exact ce cer, iar nemulțumirea e canalizată în AUR de niște agitatori amatori, crescuți prin marginea peluzei.

Critica la UE este parte a politicii din UE, nu e nimic infamant

Dacă Victor Orban sau alți agitați de extremă dreaptă de prin Est, polonezi în special, au dat vreo lecție în ultimul deceniu, atunci aceea constă în capacitatea de a da totuși câte ceva din gură despre interesele comunităților care te-au votat. UE nu-ți face nimic. Ba chiar asta era ideea: ești în UE ca să critici UE. 

Ești în UE tocmai pentru că poți să mai și zici ceva de UE, atunci când cuțitul ajunge la os. Când critici UE, nu te bate nimeni, nu pierzi nimic, se cheamă că faci politică. 

Însă noi am reușit performanța ca în 20 de ani să avem niște lideri (cu Băsescu în frunte, despre care unii au impresia că era cumva mai îndrăzneț – nu, era doar un lingău mai agresiv al liderilor vremii) incapabili să fie citați de vreun ziar străin cu vreo nemulțumire clară.

Liniștea de acum e cu atât mai stranie. Nu mai există tensiune politică nici în interior. De fapt, toată lumea e atât de mulțumită, încât ai zice că avem 10% creștere economică și 1% inflație.

AUR, un fenomen firesc și rudimentar

AUR e o excrescență firească din toată această pasivitate a puterii PSD-PNL. 

În filmul lui Paul Negoescu, definitoriu pentru „oamenii de treabă” nu e că sunt corupți profund, ci că ei iubesc liniștea, un grătărel, o ciorbiță și o încremenire a situației. 

Toată lumea o ia razna în momentul în care un polițist mai tânăr și mai naiv își face o fărâmă din datorie și pune vreo două întrebări. În momentul ăla, tot echilibrul dispare, se declanșează haosul, ajungându-se până la o scenă cu pistoale și topoare.

În scena noastră politică, AUR nici măcar nu e în rol de agitator adevărat. Nu întâmplător pare că mustește de acel tip de activist educat la infiltrații din Jandarmerie. Peluzele de fotbal sunt pline de astfel de cadre infiltrate. Care e rolul lor? Agită mai bine tu, ca să ții mulțimea în control dup-aia! 

Am văzut și cu ochii mei astfel de personaje. La început par că o iau razna, instigă, îndeamnă, apoi dispar și ceilalți se trezesc turnați unde trebuie. Cam asta e povestea de „ultras” angajat la jandarmi. Nici AUR nu cred că face altfel.

Puteai să-i zici și „Partidul X”, și tot ar fi adunat 20% din voturi, AUR sunt crescuți din pasivitatea nesimțitoare a puterii PSD-PNL. 

Cum crește AUR? Simplu, faci o listă cu trendurile și nemulțumirile de pe rețelele de socializare și le transformi în program de partid. S-a dovedit că formula a funcționat în Italia, cu Matteo Salvini și ceilalți populiști. Ei analizau trendurile rețelelor sociale și le făceau teme de manifestații publice. 

Nici nu e greu, pentru că Ciolacu sau Ciucă nu vorbește oricum despre nimic. De la PNL vin numai idei crețe bolojaniene, cum că dacă tăiem din bugetari, atunci o rezolvăm. Dinspre PSD iese câte unul și zice că ar fi bun impozit progresiv, dar apoi iese repede Ciolacu să ne asigure că nu vom avea nicio taxare pentru averi naționale și profituri nesimțite multinaționale.

Minciuna că „UE ne ia copiii”

De ce zic că AUR pare că ține sub control situația mai mult decât agită? Pentru că aruncă orice temă serioasă în ridicol. Să luăm chiar ultima lor manifestație, când au mărșăluit cu miile prin București, duminica trecută. Adevăratul mesaj mobilizator a fost o știre complet stupidă (am primit-o și eu pe numărul personal) cum că se pregătește o lege „care ne ia copiii”, când, de fapt, se voia o lege de prevenire a separării copilului de familie. Gabi Firea versus AUR. Asta era marea „luptă”. Să fim serioși, astea par scandaluri aranjate ca între vedete care nu mai au fani.

La manifestația AUR au apărut și mesaje antimultinaționale, și alte teme normale despre care ar fi trebuit să se pronunțe fiecare politician român, dar toate erau bagatelizate de o agitație „foarte șoșoacă”, din aia care decredibilizează tot, „vine ambulanța neagră și ne dă copiii la gay”.

Când aud „copiii noștri”, știu că urmează o scuză pentru o hoție, pentru un abuz, în numele copiilor. Mafioții fură și bat pentru familie, escrocii evazionează de dragul copiilor, pare că toate nebuniile pământului se fac „ca să fie copiii noștri bine”. 

Instigările virtuale conduc la violențe reale

Acum „copiii noștri” sunt folosiți de AUR ca să sperie un electorat naiv, alfabetizat doar cât să fie păcălit. Lăsați copiii în pace, nu-i mai aruncați în tot felul de scenarii idioate, oricum fumate de extremiștii americani deja. Și nu vă jucați cu focul, astfel de instigări tabloid-politice pot da în violențe reale, deloc netabloide.

Când ai probleme reale, instituțiile de pază și protecție asta fac, îți decredibilizează problemele. Iar AUR deocamdată, cu George Simion în frunte, acest rol pare să-l aibă. 

AUR: pe cât e de mare, pe atât e de fake

Avem probleme reale cu inflația, nu netaxarea averilor, cu proliferarea privelegiilor și capitalismului pe bani publici. Iar apoi vine Simion să urle și taie orice chef de revoltă al cetățenilor serioși. Revoltă care nu e contorizată de celelalte partide. 

Cam de aceea AUR e sigur că va lua un scor mare în alegeri. Și cam tot de aceea sunt sigur că va fi folosit doar ca vehicul de diverși indivizi căzuți pe lângă căruța PSD-PNL să intre în Parlament și cam atât. Pe cât e de mare, pe atât e de fake. 

AUR face rău revoltelor și problemelor, și nevoilor noastre legitime, agățând de pancartele lor soios-extremiste o mulțime de nervi cetățenești legitimi. Pe scurt, dacă eram puterea, foloseam AUR ca să vă tai cheful de revoltă. „Oamenilor de treabă” din guvernare o formațiune precum AUR le e mai mult decât utilă.

P.S. De USR n-am spus nimic pentru că tot caimacul le-a fost luat de AUR (ba chiar și mulți oameni din teritoriu). Iar activitatea lor publică n-a depășit nici ea ridicolul, doar că nu mai au nici audiență.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE