Merdeneaua – istoria ei de la Imperiul Otoman, la patiseriile contemporane. Unde se mai găsește preparatul în afara României

De la „merdane” la merdeneaua românească

Denumirea „merdenea” provine din cuvântul turcesc „merdane”, care desemnează sucitorul folosit pentru a întinde aluatul. Influența culinară otomană a fost esențială în răspândirea acestui preparat în Balcani și Orientul Apropiat, unde a fost adaptat în diverse forme și gusturi.

În România, merdeneaua a devenit indispensabilă în patiseriile de cartier, mai ales din secolul XX, fiind accesibilă și sățioasă. Deseori asociată cu amintiri din școală sau drumurile grăbite prin oraș, merdeneaua evocă nostalgia vremurilor trecute.

Deși specifică spațiului românesc, merdeneaua are „surori” în multe țări din zonă. În Turcia, este cunoscută sub numele de „Peynirli Börek” sau „Karaköy Böreği”, fiind realizată din foi subțiri, unse cu grăsime și umplute cu „beyaz peynir” (brânză albă sărată). În Grecia, varianta „Tiropita Kourou” folosește un aluat fraged cu brânză feta sărată. Iar în Bulgaria, Serbia și Bosnia, „burek”-ul cu brânză, sub diverse forme, oferă un gust similar merdenelei românești.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Secretul unei merdenele crocante: aluatul și grăsimea folosită

Ceea ce face merdeneaua unică este tehnica de preparare a aluatului. Prin împăturirea repetată și ungerea cu grăsime, aluatul capătă numeroase straturi, care devin crocante la coacere. „Aceasta este cheia succesului unei merdenele bune – să fie aerată, dar și sățioasă”, explică un brutar din București.

Un subiect frecvent dezbătut este cel al grăsimii folosite în aluat. Margarina este preferată de multe patiserii datorită costurilor reduse și rezistenței la temperaturi înalte, însă untul rămâne opțiunea gourmet, oferind un gust mai bogat.

Merdeneaua trece granițele: gustul românesc ajunge în Europa

În orașe mari din Europa, precum Londra, Madrid, Milano sau München, merdenelele au devenit tot mai populare în rândul comunităților de români și moldoveni. Acestea pot fi găsite în brutării sau magazine cu specific românesc, fie proaspete, fie congelate, pentru a păstra autenticitatea gustului de acasă.

Deși nu există o dată exactă care să ateste apariția merdenelei în spațiul românesc, influența otomană este indiscutabilă. Astăzi, acest preparat rămâne un simbol al gastronomiei românești, dovedind că, în ciuda diferențelor culturale, un preparat simplu precum merdeneaua poate uni gusturile și amintirile mai multor popoare. Acest tip de patiserie este un exemplu perfect de fuziune culinară între tradiții regionale și influențe istorice.

Ingrediente necesare pentru merdenele cu brânză

Pentru a obține merdenele fragede și gustoase, avem nevoie de ingrediente simple, pe care le găsim în orice bucătărie.

Pentru aluat:

• 500 g făină de grâu (tip 000)
• 250-300 ml apă călduță
• 1 linguriță de sare
• 1 lingură de oțet sau suc de lămâie
• 150-200 g unt cu 80% grăsime sau margarină pentru patiserie
• Puțin ulei pentru uns blatul de lucru

Pentru umplutură:

• 250 g brânză telemea, bine scursă
• 150 g brânză proaspătă de vaci sau urdă
• 1 ou sau un albuș
• Opțional: 1-2 linguri de griș
  

Untul a fost și ingredientul care a declanșat o adevărată bătălie între merdenelele de la Nea Mihai și croissantele de la Mița Biciclista. În zilele de 21 și 22 august, bucureștenii au stat chiar și o oră la coadă ca să prindă o merdenea din Piața Amzei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE