OPINIE/ „Sluga naroda” - comedia tv care a aruncat Ucraina cu capul în gol. Claudiu Săftoiu, despre cum a ajuns Zelensky, un actor fără experiență politică, președintele Ucrainei
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Evenimentul șocant al recentelor alegeri prezidențiale din Ucraina, în urma cărora comediantul Vladimir Zelensky - personajul principal din serialul de comedie „Sluga Naroda” („Servitorul Poporului”) - a obţinut 73% din voturi în turul al doilea al scrutinului național, confirmă o mutație epocală, în dinamica relației dintre reprezentat și reprezentant, la nivel politic și social.
Cuprins:
- Criza de reprezentare - cauza rezultatului excepțional al prezidențialor ucrainiene
- Vladimir Zelensky și oferta sa electorală: nici o soluție, cea mai bună soluție
- Garantarea drepturilor românilor din Ucraina - miza deblocării relațiilor diplomatice dintre București și Kiev
- Alegeri-experiment, în care un novice în politică a dat lecții partidelor și liderilor tradiționali din Ucraina
- Petro Poroșenko - un președinte păcălit de comunicarea politică schematică depășită
- Cu banii din Occident, dar cu dragostea spre Moscova?
- România - deschisă și prudentă în fața „necunoscutei ucrainiene”, care profilează un viitor incert al relațiilor bilaterale și de securitate
Fenomenul anti-elite, aflat în plină ascensiune, aduce în atenția lumii democratice criza de reprezentare din politica tradițională - cu lideri și partide puternice, versus cetățenii cu drept de vot.
Criza de reprezentare - cauza rezultatului excepțional al prezidențialor ucrainiene
A fost nevoie de sute de ani de exerciții de putere, de doctrine și îndoctrinări, de promisiuni și programe electorale, de supremații și înfrângeri, pe spatele votului a sute de milioane de oameni, pentru ca politicienilor - clasa conducătoare a națiunilor laice, democratice - să li se „termine gazul” care alimenta încrederea cetățenilor în soluția politică. Rând pe rând, reduta politicianului de profesie a cedat în fața lipsei de eficiență a birocrației corupte și coruptibile din instituțiile politice, răspândită peste tot, în națiunile lumii. Succesul lui Donald Trump, celebrul magnat imobiliar, fără a fi politician de profesie, în cea mai experimentată țară democratică, Statele Unite ale Americii, nu a fost nicidecum întâmplător. După cum nici apariția lui Emmanuel Macron, în Franța, nu a fost o simplă șansă, apărută la momentul potrivit pentru fostul bancher, actualmente tânărul lider de la Elysee. Să amintim aici și apariția lui Klaus Iohannis, învingătorul-surpriză din 2014, venit din zona relativ depolitizată a administrației locale românești, care a încurcat planurile politicienilor și de stânga, și de dreapta, de la noi. În Ucraina, victoria lui Zelensky, pe lângă spectaculozitatea sa paradoxală, conține multe elemente de controversă, penumbră și diversiune, pe fondul unui mediu politic intern complex și contradictoriu. Dacă plecăm numai de la faptul că noul președinte al Ucrainei și-a ridicat o carieră actoricească și apoi o întreagă campanie electorală, atât pe un discurs rostit preponderent în limba rusă, și nu în ucraineană, pe care o vorbește cu accent evreiesc, cât și prin susținerea de către persoane influente, cu înclinații pro-ruse declarate deschis, atunci vom înțelege cât de mare a devenit greața alegătorilor ucrainieni, pentru politicienii „vechi”, și pentru politica dusă de aceștia.
Vladimir Zelensky și oferta sa electorală: nici o soluție, cea mai bună soluție
Noul președinte al Ucrainei a reușit performanța uluitoare să nu promită nimic concret, și să primească totul, atât de la electoratul anti-rus, cât și de la cel pro-rus, ambele rătăcite în bazinul celor 60% de nehotărâți. Accesarea acestui electorat tăcut a creat un val uriaș de sfidare a establishmentului politic ucrainean, și a făcut din comediantul Vladimir Zelensky portavocea veselă a unui popor derutat de propriile alegeri anterioare, care le-au înselat așteptările. Figură nouă, proapsătă, nepătată de războaiele politice din trecut, noul președinte al Ucrainei este o persoană care a știut cum să își vândă imaginea, în așa fel încât încrengăturile sale cu politica mare și cu relațiile influente, vitale, să nu ajungă la urechile audienței sale, loializate ani la rând, prin hohote de râs. Considerat încă din 2016 drept un oponent direct al fostului președinte Poroșenko, Zelensky a fost ghidonat abil de magantul Igor Kolomoiski, la a cărui televiziune privată, „1+1”, comediantul de succes și-a construit popularitatea și afacerile proprii în show business. Pescuitor în ape tulburi, miliardarul ucrainean tocmai a câștigat un proces împotriva statului, în urma căruia redevine proprietar al băncii „Privatbank”, a cărei naționalizare a eșuat. Kolomoiski are o relație specială directă la Moscova, unde l-a introdus și pe Zelensky, într-o perioadă asupra căreia noul șef al statului nu a oferit deloc informații. Tot miliardarul a creat o echipă de consultanță politică în jurul lui Zelensky, selectându-i după afinități pro-ruse pe principalii sfătuitori ai acestuia: Dmitri Razumkov - consilier pe probleme politice, și Aleksandr Harebin - consilier media. Capacitarea mai multor grupuri electorale, care a generat un vot anti-politic devastator, a fost cheia succesului comediantului Vladimir Zelensky. Averea inexplicabil de consistentă a președintelui ales al Ucrainei, colaborările sale cu pro-ruși, rusofoni, pro-sovietici, precum și lipsa efectivă a unor linii directoare privind mandatul prezidențial, fac din președintele-comediant un mister, pentru țările occidentale, și pentru România, desigur.
Garantarea drepturilor românilor din Ucraina - miza deblocării relațiilor diplomatice dintre București și Kiev
Să nu uităm că relațiile româno-ucrainiene sunt înghețate, pe fondul neînțelegerilor privind situația etnicilor români din Ucraina, cărora politica naționalistă a fostul președinte Petro Poroșenko le-a îngrădit dreptul de a studia la școli românești, finanțate de stat.Legea Educației, adoptată în septembrie 2017, periclitează grav dreptul etnicilor români din Ucraina de a studia în limba maternă. Riscul comasării școlilor românești, cu cele cu predare în limba ucraineană sau în cea rusă, pune în pericol identitatea și drepturile etnicilor români. Destul că la Cernăuți școlile cu predare în limba română au dispărut, sau că autoritățile ucrainiene nu alocă fonduri pentru a scoate din starea deplorabilă în care se află Casa Memorială „Aron Pumnul”. Acțiuni precum declararea unor cetățeni români, drept „persoane nongrata” în Ucraina, sau presiunile din sudul Basarabiei, din regiunea Odesa, pentru ca părinții români să nu își mai trimită copiii la școli cu predare în limba română, sunt elemente care necesită o reluare rapidă a dialogului diplomatic româno-ucrainean, în noile circummstanțe.România, prin șeful statului, poate juca o carte câștigătoare cu partea ucraineană: solicitarea de garantare a drepturilor românilor din Ucraina, la schimb cu sprijinul românesc pentru continuarea parcursului pro-european al administrației de la Kiev. În acest sens, un regim derogatoriu pentru etnicii români, de la prevederile cuprinse în legea educației, este necesar a fi introdus.
Alegeri-experiment, în care un novice în politică a dat lecții partidelor și liderilor tradiționali din Ucraina
Salutată de toți președinții țărilor democratice occidentale, victoria lui Vladimir Zelensky este dovada clară că Ucraina este un stat democratic funcțional, în care cetățenii sunt liberi să aleagă și să fie aleși. Influența tot mai mare a rețelelor de socializare, metodele insidioase de „infotainment”, care au transformat un actor de comedie, în cel mai puternic om politic al Ucrainiei - președintele statului -, reprezintă un indicator al importanței „new media”, care a distrus barierele comunicaționale tradiționale și a activat publicuri îndeobște neinteresate de politică. Însă democratizarea informației - prin utilizarea la maximum a mediului online - vine la pachet cu acțiuni perfide de manipulare, diversiune și mimetism comportamental, pentru care beneficiarii de informație online nu vor fi niciodată îndeajuns de pregătiți să o depisteze și să o anuleze, prin selecție critică.
Petro Poroșenko - un președinte păcălit de comunicarea politică schematică depășită
Este și motivul pentru care Petro Poroșenko nu a putut să își exploateze avantajul de președinte în exercițiu, cu multe reușite în planul economic și al securității naționale. În ciuda unei campanii agresive, cu o mulțime de fake news, montate de consilierii israelieni din echipa sa, Poroșenko a pierdut comunicarea pe internet, neputând să acceseze publicul dezinteresat/îngrețoșat de politică, cum a reușit Zelenski, printr-o serie de clipuri video online, cu un impact imens. Deși reprezintă categoria exclusivistă de oligarhi ucraineni - care au făcut averi prin manevre neortodoxe, în anii tulburi 1990 -, „Regele ciocolatei” s-a bucurat de o imagine bună în rândul conaționalilor săi. Dar lentoarea reformelor anunțate, precum și o atitudine părtinitoare cu privire la lupta anti-corupție i-a slăbit anvergura, fără a fi fost implicat el însuși în mari scandaluri de corupție.
Menținerea încăpățânată a unor persoane din anturajul său, acuzate constant de corupție, lipsa de empatie pentru judecata publică, influențată online, a creat o distanță nepermis de mare între așteptările imediate ale populației și reacțiile târzii ale fostului președinte al țării.
Alegătorii l-au sancționat pe Poroșenko, pentru că nu s-a îndepărtat de apropiații să, cu afaceri cu echipamente militare în Donbass de milioane de doalari, acolo unde mureau zilnic oameni în lupte.
Foarte populară în Ucraina, lupta împotriva corupției l-a costat pe Poroșenko, fiindcă deși are meritul de a fi confiscat tema și a face pași înainte, a numit în funcția de Procuror General un prieten bun, pe Iuri Luțenko, fără studii și pregătire aplicate, care nu a făcut decât să controleze anchetele și cazurile care ajungeau în instanțe. Chiar și așa, tot ceea ce s-a realizat în zona justiției, s-a datorat presiunii societății civile, a opiniei publice.
Cu banii din Occident, dar cu dragostea spre Moscova?
Capacitarea grupurilor electorale eterogene, foarte dinamice, dacă sunt adresate cu pricepere, este meritul incontestabil a lui Vladimir Zelensky și a echipei din spatele său. Carismaticul actor-comediant a potențat grupul rebel al celor care votează împotriva tuturor, și care au văzut în el un contra-exemplu valabil al celor pe care rebelii anti-sistem din Ucraina îi urăsc. Sfârșitul elitelor politice este aproape, dacă nu a și început. Exemplul ucrainean este elocvent: un outsider cu priză la un conglomerat de alegători indiferenți față de politică (cei 60% nehotărâți) a spulberat jocul pe mize limitate, practicat de Petro Poroșenko, ori de Iulia Timoșenko, la alegerile prezidențiale ucrainiene. Efectul „EuroMaidanului” din 2013-2014, mișcarea civică uriașă care a răsturnat un regim politic corupt, dar nu a pus în loc nici un lider sau un partid puternic, reverberează în rezultatul alegerilor prezidențiale din aprilie 2019. Este fenomenul destructurării piedestalului pe care s-au urcat politicienii, și care a devenit din ce în ce mai înalt, până la a stârni disprețul, mânia, revolta cetățenilor uitați la baza edificiului.
România - deschisă și prudentă în fața „necunoscutei ucrainiene”, care profilează un viitor incert al relațiilor bilaterale și de securitate
Angajată într-un demers pro-european solid, Ucraina este țara care a primit semnificative ajutoare (bani, sprijin logistic, programe de cooperare, training-uri, investiții directe, solidaritate politică, diplomatică și de securitate) din Occident. Noul președinte este obligat să continue politica de apropiere de Europa, pentru a oferi țării sale garanția de independență față de Federația Rusă. Așteptările în ceea ce îl privește sunt mari, atât de la cetățeni, cât și de la partenerii europeni. Date fiind conexiunile complexe de care s-a bucurat Zelensky, în fosta sa calitate de actor cu afaceri în show business, care nu au ocolit Moscova, o delimitare programatică clară a mandatului său prezidențial este absolut urgentă. Este mai important ca niciodată ca România să manifeste deschidere, dar și prudență, în raport cu noul președinte al Ucrainei și cu noua sa politică. Aflată într-o zonă gri, datorită vecinătății cu Federația Rusă, Ucraina s-a aruncat cu capul în gol, alegând un președinte fără antecedente politice, dar și fără experiență politică. O eventuală schimbare de direcție a Ucrainei, spre Est, trebuie să găsească România pregătită. În materie de apărare și securitate, angajamentele României la granița de sud-est a NATO au în gestiune acum și „necunoscuta ucraineană”, apărută prin victoria lui Vladimir Zelensky, omul în mâna căruia Ucraina își amanetează un viitor lipsit de o viziune limpede și de coordonate clare, în relațiile internaționale.
