Sindromul Superman la USR. De ce cred că Dacian Cioloș va avea probleme în a controla partidul
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
A fost secretar de stat în guvernul Cioloș. Nu și-a ascuns simpatiile pentru USR PLUS, însă anul trecut a candidat ca independent pentru Parlament. I-au lipsit 17 voturi pentru a fi ales. Comentator activ al evoluției USR PLUS, Valeriu Nicolae analizează, într-un articol publicat de Libertatea, rezultatul alegerilor din partidul condus acum de Dacian Cioloș.
Cuprins:
Mă bucur că a câștigat Dacian. USR PLUS a câștigat mult la partea de bun simț, dar asta nu va putea rezolva problemele uriașe ale partidului, care are nevoie mult mai mare de curaj și de reformă.
Biroul Național este dominat de echipa lui Drulă și Ghinea, ambii oameni cu un ego exagerat, de un pragmatism cinic și în mare pericol să fie loviți, dacă nu sunt deja, de sindromul Superman. Orice analiză rece a situației nu are cum să fie pozitivă.
Tabăra lui Cioloș
1. Echipa lui Dacian în Biroul Național (BN) este una cel mult slabă și deloc unită (nici măcar ideologic). Cel mai popular om din fostul PLUS este de departe Vlad Voiculescu, care este, de fapt, și cel mai puternic contracandidat în partid al lui Dacian și cel care s-a opus des, spre iritarea lui Dacian, deciziilor luate de actualul președinte. Sprijinul lui Dacian pentru Vlad a fost pragmatic și nu din convingere.
Dragoș Tudorache și Andrei Lupu sunt singurii din Biroul Național pe care Dacian se poate baza necondiționat. Primul, un fost birocrat european, este în Parlamentul European la Bruxelles, un comunicator slab și invizibil public, cel de-al doilea, un tânăr lipsit de experiență și promovat mult prea rapid.
Anca Dragu este și ea pragmatică și deloc o susținătoare necondiționată a lui Dacian, dar nici a lui Vlad Voiculescu, iar poziția ei de putere depinde de majoritatea BN-ului. Anca Dragu are legături solide în PNL, lucru care i-a permis poziția actuală.
Susținătorii loiali sunt, de fapt mai mulți în tabăra lui Vlad Voiculescu: atât Oana Țoiu, Ioana Mihăilă și Monica Berescu sunt toate de partea lui, iar Dragoș Pîslaru, în general, a fost mai aproape de Vlad decât de Dacian.
Faptul că Dragoș Pîslaru este și el la Bruxelles nu are cum să ajute prea mult acum, că Dacian nu va mai fi președintele Renew. În plus, Vlad Voiculescu are în Năsui și Cristina Prună niște parteneri de încredere, iar Cătălin Teniță este și el un apropiat al lui Vlad.
Îngrijorător este că Ramona Strugariu, una din vocile cele mai stridente pe partea de corupție și reformă în campania pentru Parlamentul European, nu a intrat în BN, în ciuda faptului că CV-ul domniei sale este incomparabil mai convingător decât al multora dintre cei care au reușit să prindă un loc. Cel mai probabil se va lupta pentru cariera ei politică și încă un mandat la Bruxelles, lucru care nu prea are cum să-l ajute pe Dacian.
Nucleul dur de la USR
2. Drulă, Ghinea, Barna, Botoș, Moșteanu, Mihaiu sunt un nucleu dur și capabili de un cinism pragmatic imposibil de gestionat de Dacian. Mălureanu și Viziteu sunt și ei oameni loiali și greu de crezut că vor vota vreodată altfel decât își va dori nucleul dur, nu de alta, dar carierele lor politice nu ar exista fără ajutorul lor. Stelian Ioan și Dehelean nu sunt deloc iubitori ai lui Drulă, Ghinea sau Barna, dar nici ai lui Dacian Cioloș.
Despre Miruță și Panait nu știu îndeajuns de multe, dar CV-urile celor doi sunt impecabile și aceștia par oameni care cu greu ar putea fi șantajați în a vota împotriva convingerilor lor.
Allen Coliban va fi și el un vot independent.
Care meritocrație?
Faptul că domnul Berceanu, și el un om cu un CV foarte bun și o activitate foarte apreciată, nu a reușit să intre în BN, deși nu se poate compara cu domnul Botoș, un traseist cinic și cu un CV cel mult mediocru, la fel ca și domnii Mihaiu, și Moșteanu și mult mai vizibil și profesionist comparativ cu Mălureanu sau Viziteu, arată clar că meritocrația este, din păcate, încă la nivel de deziderat (ca să folosesc un eufemism) în echipa condusă de Drulă, Ghinea și Barna.
Eșecul doamnei Chichirău, deși un lucru bun considerând poziționările domniei sale în trecut, nu are cum să ajute temperarea vocilor stridente din partid. Faptul că Liviu Iolu, șeful comunicării lui Dacian, i-a fost un adversar deschis doamnei Chichirău, iarăși nu are cum să ajute.
O problemă de comunicare
3. Fiecare dintre liderii de mai sus vor căuta să fie purtătorul de cuvânt al partidului, lucru care în mod evident îi va frustra pe ceilalți. Echipele de comunicare ale PLUS și USR nu s-au avut nicicând la suflet și oricum nu au putut niciodată controla apetitul pentru vedetism al politicienilor celor două partide, care de cele mai multe ori nu au respectat niciun fel de strategie de comunicare (e drept că de cele mai multe ori ambele partide nu au părut să aibă vreo strategie).
Abilitatea televiziunilor controlate de oameni foarte pricepuți în a semăna disensiuni și de a specula orice luptă de putere din interior va accentua indisciplina comunicării în partid, mai ales că Dacian este departe de a fi un comunicator care să poată să facă față interviurilor agresive.
Nu există nicio televiziune de știri (toate dependente de fonduri publice) care să promoveze USR-ul, nu de alta, dar sloganul partidului „fără corupție” s-ar traduce în condițiile unei guvernări USR, în falimentul acestora.
Prietenia lui Dacian cu domnul Dâncu și cu alți politicieni vechi importanți, atât de pe stânga, cât și de pe dreapta, precum și suspiciunile legate de imixtiunile serviciilor secrete în PLUS nu vor dispărea și este puțin probabil ca noul președinte USR să fie brusc lovit de inspirație și să găsească o soluție la aceste probleme.
O alianță cinică
În concluzie, o alianță cinică, dar pragmatică și probabilă între echipa Drulă, Ghinea, Barna și echipa lui Vlad Voiculescu poate lejer controla orice decizie a BN-ului.
Reforma partidului este o glumă proastă în aceste condiții, iar Dacian Cioloș nu are nici charisma, nici curajul și nici motivația să impună așa ceva. Din punctul meu de vedere, este încă o victorie pirică, Dacian Cioloș fiind deocamdată cel mult pe traiectoria lui Crin Antonescu.
Deși aș vrea tare mult să reușească să facă USR-ul un partid capabil să câștige alegerile în România, cred că șansele sunt limitate, la fel ca și apetitul pentru a spera la minuni al multora dintre membrii USR.
Probabilitatea unui influx necesar de manageri și comunicatori excepționali capabili să ajute partidul este și ea spre zero, în ciuda faptului că partidul, cel puțin la nivel declarativ, caută să-și mărească numărul de membri.
În ciuda faptului că toți liderii menționați sunt oameni inteligenți, cinstiți, foarte harnici și bine intenționați (am lucrat cu toți), probabilitatea ca aceștia să reușească să construiască un partid care să fie capabil să recâștige speranța majorității și să inspire cât mai mulți alegători să iasă la vot este cel mult mică, dacă nu inexistentă.
Ironic, pe termen mediu și lung, s-ar putea ca cel mai câștigat să fie Dan Barna. Felul în care și-a acceptat înfrângerea și relativa stabilitate a partidului din ultimii ani vor fi nu peste mult timp lucruri pe care o bună parte a membrilor partidului le vor aprecia mult mai mult decât o fac acum.
Soluții sunt, dar cultura organizațională și leadership-ul existent ale USR le fac deocamdată imposibile. Va fi nevoie să așteptăm o nouă criză. Din fericire, nu cred că vom avea mult de așteptat, considerând inaptitudinea PNL-ului, ticăloșia PSD-ului și cinismul corupt al UDMR-ului.
Foto: INQUAM_Photos_George_Calin
