Va aparati spunand ca ati scris fictiune. Atat. Fictiunea e okay sa fie scabroasa, rasista, prost scrisa (sic!). Ca, (nu-i asa?) e mare arta si avem libertate de expresie. Insa libertatea de expresie inceteaza atunci cand lezeaza demnitatea altora. Atunci nu mai vorbim de arta, ci de o manisfestare a urii. A unei uri poate inconstiente pentru ca, asa cum scrieti, foloseati acest limbaj rasist in copilarie, v-ati mai cizelat si il evitati la maturitate, dar, pana la urma, inteleg ca el v-a format. Fictiune, arta, literatura, limbaj, libertate de expresie, corectitudine politica (aia e rea in Ro unde inca se mai dezbate acest subiect desuet in orice cultura mare a lumii, dar mno, romanii sunt inca atat de atacati de ea). V-ati gandit macar o secunda de ce va simtiti atacat? Nu e poate aceasta dezbatere din Ro despre corectitudinea politica (again, atat de desueta: de 15 ani de cand predau in State nu am auzit acest termen niciodata) un semnal ca societatea romaneasca este inca profund discriminatorie si rasista? Faptul ca pasajele dvs. sunt aplaudate si premiate nu e tot un astfel de semnal? In plus, cand spuneti ca raspundeti unui alt articol, poate ar trebui sa ii raspundeti cu adevarat. Nu sa bagati un blah blah despre arta. In felul acesta nu doar ca ii delegitimati domnului Nicolae dreptul la opinie si punctul de vedere din perspectiva celui care s-a simtit lezat citindu-va, dar ii delegitimati opinia si a doua oara cand ii dati lectii despre arta. Rusinos.
Cum adica nu ati auzit discutii despre corectitudine politica de 15 ani? De Donald Trump ati auzit? Jordan Peterson? Ben Shapiro? Nimic? Daca nu ati auzit poate ar fi o solutie sa cautati pe google “political correctness” urmat de numele oricarei publicatii care va intereseaza si sa vedeti datarea ultimelor articole care contin (in titlu) acest subiect.
Pasajele din carte care contin aceste fragmente cu limbaj explicit rasiste isi au actiunea in Romania, anii 80-90, cum ati fi dorit sa se exprime, Romania fiind intr-un imens haos moral in acea perioada?
Nu am citit cartea, dar polemica e foarte interesantă. Oamenii fac eforturi să-și articuleze vocea, sentimentele, trecutul.
Singurul aspect trist este că din dezbatere nu ies convins să citesc. În mod normal, asta ar trebui să fie rezultatul unei discuții, să vezi cu ochii tăi, să judeci cu propria minte textul-sursă.
Doar că textul devine pretext pentru multe dizertații.
În orice roman, autorul povestește și se povestește - cum s-ar spovedi. Orice roman e o reverie - vis cu ochii deschiși - unde apar, ”de undeva”, imagini, situații, personaje. Totul este ca autorul să respecte regula realismului literar (din curentul literar): nu adevărat dar verosimil (non pas vraie mais vraiesemblable). Pentru că ”adevărat” e reportajul . Or, gazetăria și literatura au în comun obiectul acțiunii - cuvîntul scris. Dar diferența e dintre a scrie și a desena cu același obiect - creionul.
Deși înțeleg nevoia autorului de a-și apăra opera, nu văd rostul de o explica. Ceea ce a avut de spus, a facut-o în roman. Ce-nțelege fiecare e marea încecare a scriitorului, care-și dă cartea cum și-ar da copilul la lupi. De aceea se și spune că au soarta lor cărțile - să fie acceptate ori ba, înțelese ori nu. Exemplul clasic e al Ghepardului - respins de editură, uitat într-un sertat și redescoperit după zeci de ani. Dar și Shakeslpeare rămînea ilustru necunoscut fără entuziastul curent cultural Romantismul.
Aici, autorul îi face proces de intenție criticului, poate că justificat, plătindu-i cu aceeași monedă. Dar nu-i cum ai sancționa o greșeală făcînd, la rîndu-ți, aceeași greșeală?
Una peste alta, cel mai rău lucru pe ntru un roman e să nu scrie nimeni despre el. E ca mort la naștere.
S-au încins „spăzile”, pare-se... Dueliștii încep prin a recunoaște, fariseic, meritele celuilalt, însă ceea ce contează cu adevărat (și se simte printre rânduri, ba chiar direct pe alocuri) e ceea ce-i roade. Unul s-a simțit lovit în amorul etnic, celălalt, în amorul de romanțier. Domnul VN se contrazice singur de la stângaci început. Dacă arta e liberă în adevăratul sens al cuvântului, atunci nu-i poți pune zăbală la peniță autorului, nici măcar când cuvintele lui te taie la inimă. Pe de altă parte, ros de palma primită în public, domnul scriitor BAS s-a și repezit la dreptul la replică și-n mai puțin de 24 de ore a ticluit o întreagă polologhie apologetică, că, nu-i așa, publicul cititor e liber să înțeleagă ce-a vrut să zică autorul, cu condiția să-i dea dreptate... Ah, musiu BAS, you had me at „pe aleea din spatele meu treceau doi țigani, erau mai mari ca mine, iar unul dintre ei își scosese penisul la soare, mergea cu el așa, ieșit din prohab, și mi s-a părut imens, semăna cu un cârnat polonez...” Domnia voastră sunteți, fără doar și poate, un Michelangelo al literaturii române, iar romanul acesta, neîndoios, un „David” înaintea căruia să cădem admirativ pe spate. Imediat ce termin cu estetica frumosului, îmi voi îndrepta atenția spre operele dvs. cumplite (vorba unui Piersic).
Valeriu Nicolae este activist, fost candidat la parlamentare, ong-ist, face anchete jurnalistice etc deci este orice doar nu parte din medii universitare sau artistice. Primeste atit de multe raspunsuri ptr ca este un personaj cu capital de imagine pozitiv. Exista in Romania si personalitati publice care nu ar fi fost luate in seama de lumea universitara / academica. Deci toate aceste raspunsuri si discutii sint doar ptr ca emitentul este Valeriu Nicolae.
Iar rasismul din carte - cel de limbaj sau de situatie - nu este echivalent cu rasismul cartii. Cartea nu este rasista. Personajul principal este rasist. Epoca respectiva era rasista.
Ciocanul și cuiele. Răspuns la critica lui Valeriu Nicolae
« Înapoi la articol
pavic131 25.08.2023, 06:41
Va aparati spunand ca ati scris fictiune. Atat. Fictiunea e okay sa fie scabroasa, rasista, prost scrisa (sic!). Ca, (nu-i asa?) e mare arta si avem libertate de expresie. Insa libertatea de expresie inceteaza atunci cand lezeaza demnitatea altora. Atunci nu mai vorbim de arta, ci de o manisfestare a urii. A unei uri poate inconstiente pentru ca, asa cum scrieti, foloseati acest limbaj rasist in copilarie, v-ati mai cizelat si il evitati la maturitate, dar, pana la urma, inteleg ca el v-a format. Fictiune, arta, literatura, limbaj, libertate de expresie, corectitudine politica (aia e rea in Ro unde inca se mai dezbate acest subiect desuet in orice cultura mare a lumii, dar mno, romanii sunt inca atat de atacati de ea). V-ati gandit macar o secunda de ce va simtiti atacat? Nu e poate aceasta dezbatere din Ro despre corectitudinea politica (again, atat de desueta: de 15 ani de cand predau in State nu am auzit acest termen niciodata) un semnal ca societatea romaneasca este inca profund discriminatorie si rasista? Faptul ca pasajele dvs. sunt aplaudate si premiate nu e tot un astfel de semnal? In plus, cand spuneti ca raspundeti unui alt articol, poate ar trebui sa ii raspundeti cu adevarat. Nu sa bagati un blah blah despre arta. In felul acesta nu doar ca ii delegitimati domnului Nicolae dreptul la opinie si punctul de vedere din perspectiva celui care s-a simtit lezat citindu-va, dar ii delegitimati opinia si a doua oara cand ii dati lectii despre arta. Rusinos.
radumatei 25.08.2023, 12:20
Jenant ca un scriitor să ajungă să-și justifice și să-și scuze opera în fața unui activist. Unii au încă nostalgia dictaturii comuniste.
armandc 25.08.2023, 12:48
Cum adica nu ati auzit discutii despre corectitudine politica de 15 ani? De Donald Trump ati auzit? Jordan Peterson? Ben Shapiro? Nimic? Daca nu ati auzit poate ar fi o solutie sa cautati pe google “political correctness” urmat de numele oricarei publicatii care va intereseaza si sa vedeti datarea ultimelor articole care contin (in titlu) acest subiect. Pasajele din carte care contin aceste fragmente cu limbaj explicit rasiste isi au actiunea in Romania, anii 80-90, cum ati fi dorit sa se exprime, Romania fiind intr-un imens haos moral in acea perioada?
chiruleonard 25.08.2023, 14:47
:) :) :)
Paradoxal 25.08.2023, 15:41
Nu am citit cartea, dar polemica e foarte interesantă. Oamenii fac eforturi să-și articuleze vocea, sentimentele, trecutul. Singurul aspect trist este că din dezbatere nu ies convins să citesc. În mod normal, asta ar trebui să fie rezultatul unei discuții, să vezi cu ochii tăi, să judeci cu propria minte textul-sursă. Doar că textul devine pretext pentru multe dizertații.
pavic131 25.08.2023, 17:26
Andrissima • 21.08.2023, 21:37
Bravo
Adica nu exista o astfel de polemica la nivel universitar sau in mediile artistice. E un termen existent doar printre politruci.
GeoTudor 25.08.2023, 18:45
În orice roman, autorul povestește și se povestește - cum s-ar spovedi. Orice roman e o reverie - vis cu ochii deschiși - unde apar, ”de undeva”, imagini, situații, personaje. Totul este ca autorul să respecte regula realismului literar (din curentul literar): nu adevărat dar verosimil (non pas vraie mais vraiesemblable). Pentru că ”adevărat” e reportajul . Or, gazetăria și literatura au în comun obiectul acțiunii - cuvîntul scris. Dar diferența e dintre a scrie și a desena cu același obiect - creionul. Deși înțeleg nevoia autorului de a-și apăra opera, nu văd rostul de o explica. Ceea ce a avut de spus, a facut-o în roman. Ce-nțelege fiecare e marea încecare a scriitorului, care-și dă cartea cum și-ar da copilul la lupi. De aceea se și spune că au soarta lor cărțile - să fie acceptate ori ba, înțelese ori nu. Exemplul clasic e al Ghepardului - respins de editură, uitat într-un sertat și redescoperit după zeci de ani. Dar și Shakeslpeare rămînea ilustru necunoscut fără entuziastul curent cultural Romantismul. Aici, autorul îi face proces de intenție criticului, poate că justificat, plătindu-i cu aceeași monedă. Dar nu-i cum ai sancționa o greșeală făcînd, la rîndu-ți, aceeași greșeală? Una peste alta, cel mai rău lucru pe ntru un roman e să nu scrie nimeni despre el. E ca mort la naștere.
FranciscDoi 25.08.2023, 23:49
S-au încins „spăzile”, pare-se... Dueliștii încep prin a recunoaște, fariseic, meritele celuilalt, însă ceea ce contează cu adevărat (și se simte printre rânduri, ba chiar direct pe alocuri) e ceea ce-i roade. Unul s-a simțit lovit în amorul etnic, celălalt, în amorul de romanțier. Domnul VN se contrazice singur de la stângaci început. Dacă arta e liberă în adevăratul sens al cuvântului, atunci nu-i poți pune zăbală la peniță autorului, nici măcar când cuvintele lui te taie la inimă. Pe de altă parte, ros de palma primită în public, domnul scriitor BAS s-a și repezit la dreptul la replică și-n mai puțin de 24 de ore a ticluit o întreagă polologhie apologetică, că, nu-i așa, publicul cititor e liber să înțeleagă ce-a vrut să zică autorul, cu condiția să-i dea dreptate... Ah, musiu BAS, you had me at „pe aleea din spatele meu treceau doi țigani, erau mai mari ca mine, iar unul dintre ei își scosese penisul la soare, mergea cu el așa, ieșit din prohab, și mi s-a părut imens, semăna cu un cârnat polonez...” Domnia voastră sunteți, fără doar și poate, un Michelangelo al literaturii române, iar romanul acesta, neîndoios, un „David” înaintea căruia să cădem admirativ pe spate. Imediat ce termin cu estetica frumosului, îmi voi îndrepta atenția spre operele dvs. cumplite (vorba unui Piersic).
armandc 26.08.2023, 00:59
liviutgirboan • 22.08.2023, 09:39
Unii din fotbal fac mma
Valeriu Nicolae este activist, fost candidat la parlamentare, ong-ist, face anchete jurnalistice etc deci este orice doar nu parte din medii universitare sau artistice. Primeste atit de multe raspunsuri ptr ca este un personaj cu capital de imagine pozitiv. Exista in Romania si personalitati publice care nu ar fi fost luate in seama de lumea universitara / academica. Deci toate aceste raspunsuri si discutii sint doar ptr ca emitentul este Valeriu Nicolae. Iar rasismul din carte - cel de limbaj sau de situatie - nu este echivalent cu rasismul cartii. Cartea nu este rasista. Personajul principal este rasist. Epoca respectiva era rasista.
titialis 26.08.2023, 13:08
Nu Autorul e rasist, ci Personajul. Totuși, în definitiv, care-i Mesajul?
‹ 1 2 3 ›
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.