Interviu EXCLUSIV. Ce ne-a povestit Ana Ularu despre noul serial „Cod roșu la Paris”, care se lansează pe 2 decembrie în aplicația Focus Sat
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Din 2 decembrie, Focus Sat app ne propune serialul „Cod roșu la Paris”, primul titlu al francizei „Cod roșu” realizat sub formă de serial. Noua producție se bucură de o distribuție remarcabilă, iar Ana Ularu,
interpreta unui personaj enigmatic și imbatabil, ne-a povestit detalii pasionante despre serial.
Cuprins:
Continuare deopotrivă palpitantă și nuanțată a faimoasei francize care cuprinde filmele „Cod Roșu la Casa Albă” / „Olympus Has Fallen” (2013), „Cod Roșu la Londra” / „London Has Fallen” (2016) și „Cod Roșu în Serviciile Secrete” / „Angel Has Fallen” (2019), serialul „Cod roșu la Paris” / „Paris Has Fallen” ne provoacă să urmărim o poveste ritmată și inteligent scrisă, care reprezintă cea mai mare producție Canal+ și Studiocanal din 2024.
Acțiunea este acum plasată la Paris, unde un grup terorist condus de Jacob Pearce (Sean Harris), fost membru al Legiunii Străine Franceze, lansează un atac asupra Ministrului Apărării din Franța (Nathan Willcocks), în timp ce acesta se află la o recepție, la Ambasada Marii Britanii. Pearce este ajutat de o echipă super-antrenată, din care face parte și eficienta Freja Karlsson (Ana Ularu). În toiul dramaticei intensificări a conflictului, ofițerul francez de protecție al ministrului, Vincent Taleb (Tewfik Jallab), acționează împreună cu agentul MI6 Zara Taylor (Ritu Arya) pentru a preveni un dezastru, însă povestea are parte de numeroase complicații și de o evoluție total neașteptată.
Mai mult decât un thriller de acțiune
Implicit mai detaliată decât în cele trei faimoase filme precedente, acțiunea serialului cu opt episoade creat de Howard Overman (la care Gerard Butler este producător executiv) ne propune o intrigă puternică și ramificată, în care planurile se reașază permanent și care aduce în discuție probleme extrem de actuale, precum politica, siguranța unui stat, loialitatea și corupția. Avem în față, de data aceasta, un tablou plauzibil al multor tragedii actuale, pe care atenția la detalii și credibilitatea personajelor îl situează mai curând în categoria producțiilor europene de un dramatism rafinat decât în rândul thrillerelor americane comerciale. Serialul are și o distribuție nouă față de cele trei filme anterioare ale francizei, în care au jucat nume ca Gerard Butler, Aaron Eckhart sau Morgan Freeman.
La accentele de finețe pe care le vedem intercalate cu dinamicele momente de acțiune din fiecare episod a contribuit decisiv alegerea unor prezențe actoricești remarcabile. Centrul dramatic al poveștii este reprezentat de acțiunile unui personaj total atipic, cel al enigmaticului Jacob Pearce. Marele actor Sean Harris (cunoscut din „Familia Borgia”, „Prometheus”, „Serena”, „Regele”, dar și din franciza „Misiune: Imposibilă”) construiește, cu minuție și cu o inteligență interpretativă rarisimă, un anti-erou departe de clișeele genului, cu o economie de mijloace care intensifică nu doar tragedia acestei figuri memorabile, ci potențează întreaga desfășurare a evenimentelor. Secundul său loial și forța care îl susține în permanență este implacabila Freja, care are, la rândul său, un profil psihologic pasionant, iar relația lor specială este unul dintre cele mai captivante atuuri ale serialului.
Cele două tabere aflate în conflict, în care Jacob și Freja sunt mereu cu un pas înaintea agenților Zara și Vincent, devin, astfel, metafora unor ciocniri de forțe care zguduie, la ora actuală, întreaga planetă și care sunt departe de a-și fi găsit răspunsurile și soluționările. Alături de Sean Harris și de Ana Ularu, întreaga distribuție, în care îi mai vedem pe Tewfik Jallab (pe care îl știm din serialul „Spiral” / „Spirala crimei” care a avut premiera în Focus Sat app), Ritu Arya („The Umbrella Academy, „Doctor Who”, „Sherlock”), Emmanuelle Bercot („Mon roi”, „Cei trei fantastici”) sau Nathan Willcocks („Marie Antoinette”), susține convingător o poveste intensă și dinamică, în care exploziile, urmăririle, reacțiile la secundă și deciziile cu efecte letale se împletesc cu emoții și profunzimi neașteptate, generând o poveste care se urmărește pe nerăsuflate.
Despre atmosfera și construcția remarcabilă a acestei povești acaparante ne-a povestit, cu generozitatea caracteristică, în exclusivitate pentru TV Mania, foarte îndrăgita Ana Ularu:
„Când am auzit că joc cu Sean Harris, am zis că nimic nu mai contează!”
TV Mania: Cum a început toată povestea apropierii de această franciză celebră, care are, deja, numeroși fani în toată lumea?
Ana Ularu: Ca toate apropierile mele de orice proiect, a început cu o probă. Am dat respectiva probă, am trimis-o, am luat și am avut o discuție creativă cu unul dintre regizori, cu Oded (Ruskin – n.r.). Ce mă interesa pe mine cel mai mult în momentul acela - și era un factor decisiv - era cine urmează să-l joace pe Jacob Pearce. Și în momentul în care am auzit că e Sean Harris am zis „Nimic nu mai contează, merg până la capătul lumii pentru chestia asta!”. Sean e un actor incredibil, noi am mai lucrat împreună, am lucrat și într-un scurtmetraj co-scris și co-regizat de el, în „Familia Borgia” (lansat în 2011 – n.r.), unde nu am avut scene comune, și ne-am întâlnit la „Serena” (2014), filmul lui Susanne Bier. În toți anii ăștia nu pot spune că am fost apropiați, dar e o bucurie de fiecare dată când ne întâlnim pe platouri. E un actor pe care eu îl apreciez enorm și un mare factor de decizie a fost faptul că urma să fiu lângă el și să mă bucur efectiv, să văd cum se creează un personaj absolut inedit și fabulos. Un personaj negativ, un antagonist, care de fapt are o poveste extrem de complexă și pe care deseori îl găsești aproape justificat în fața istoriei.
- Am văzut că Jacob Pierce se detașează cumva, prin forța sa cerebrală uriașă, de summumul suferințelor îndurate, pe care vine să le deconteze.
- E foarte subtil ceea ce urmează să se întâmple și cum urmează să-l descoperim. Mi se pare excelent că dezvăluirea este înceată și că lăsăm să curgă povestea, pentru că mi se pare foarte interesant ce se întâmplă cu spectatorul în timp ce vede cum funcționează acest personaj, care e trăgaciul lui mental, care e justificarea lui și care e povestea din spatele lui. E un om care simte enorm și a simțit enorm.
- Până la urmă, acțiunile lui pornesc de la o trădare, personajul e o continuă surpriză, nu e un nemernic din acela liniar, cum vedem în atâtea filme care nu au timp de nuanțe.
- Nu, câtuși de puțin. El e un om de armată, cu coloană vertebrală. Și care, până la urmă, are mult mai multe scrupule, ceea ce vom vedea, decât foștii lui mai-mari, pe care i-a lăsat în urmă, din fericire.
„Fiecare dintre personaje are povestea lui, care are timp să se construiască”
- Jocul ăsta, al raportului dintre personajul total pozitiv și cel total negativ, care li s-a reproșat celor trei filme ale francizei „Cod roșu”, cred că este diferit, este altfel accentuat aici.
- Este, într-adevăr, mult mai nuanțat și mult mai complex, pentru că fiecare dintre personaje are povestea lui, care are timp să se construiască, are propriile lui răni, propriile lui secrete și toate lucrurile astea converg într-o poveste care devine foarte complicată și unde este foarte interesant să descoperi loialitățile, de la un episod la altul.
- De la filmele anterioare ale francizei s-a schimbat mult contextul real. Este această nouă poveste mai profundă și mai realistă, tocmai fiindcă vine pe un teren în care atentatele nu mai sunt un lucru fictiv, de care te scuturi când ieși din sala de cinema?
- Da, frica există, până la urmă, așa cum nici distopia nu mai e un lucru de care mai poți să te scuturi. Cu atât mai mult cu cât serialul intră pe ecrane acum, într-un moment foarte tensionat istoric, din nou și din nou. E un pic înspăimântător să vezi ce se poate întâmpla când corupția naște monștri.
- Au existat niște limitări de vreun fel, niște tipare care trebuiau respectate pentru că e vorba despre o celebră franciză internațională?
- Nu, absolut deloc, dimpotrivă, mi se pare că a fost foarte mult input creativ, din fericire. Adică știu foarte clar că Sean și-a îmbogățit fabulos personajul. În afară de talentul lui uriaș, a dat foarte multe niveluri și subniveluri acestui personaj. E o bucurie să-l vezi, din momentul în care deschide gura. Când orice alt actor ar fi optat să fie interesant, să țipe, felul în care vorbește el, din prima clipă, cumva, trebuie să te abții, să nu ții cu el.
- Cum ați construit-o pe această extraordinară Freja Karlsson, fostă agentă în forțele speciale? Ce elemente nu trebuie să lipsească din trusa ei de supraviețuire?
- Ea însăși e o trusă de supraviețuire ambulantă. Cred că Freja e un fost soldat deziluzionat și debusolat, care alege o cale paralelă și contrară drumului de până atunci. E o fostă membră a forțelor speciale suedeze și aflăm despre ea că din cauza insubordonării a fost dată afară. Eu întotdeauna am considerat că insubordonarea aia a fost, de fapt, un act de vitejie a ei în fața unui sistem corupt și că o leagă un soi de loialitate de soldat de Jacob Pearce. Un soldat care și-a găsit un adevărat nord, în mod bizar, dar pe de altă parte mai sunt niște elemente, la ea, care sunt foarte interesante și care vor putea fi observate pe parcurs.
„E provocator să creezi un om din foarte puține elemente”
- Ce a fost mai provocator - această relație de încredere dintre ea și Jacob sau scenele de acțiune, de impact, cu explozii și tot restul?
- E provocator să creezi un om din foarte puține elemente. E provocator să găsești profunzimea în ceva foarte simplu și să încerci să o redai, să ai gândul ăla din spate. Pentru orice actor cred că e foarte ușor să arate un personaj într-un monolog, dar e ceva foarte fertil și interesant și provocator în a crea mici momente, mici gesturi care definesc un trecut și care definesc o personalitate.
- Sunt în acest serial câteva momente tulburătoare, emoționante, atipice pentru producțiile de acțiune. Care a fost cea mai importantă, cea mai atașantă scenă care v-a rămas în amintire?
- Sunt câteva scene la final care sunt frumoase, sunt bizare, au foarte multă încărcătură afectivă, iar una dintre scenele care au fost adăugate, care nu existau și care cred că e chiar în primul episod, este cea în care Freja îi coase rana lui Jacob. Mi se pare o scenă de o tandrețe și de o simplitate foarte frumoasă. Mi se pare foarte important și foarte greu să generezi un om din toate momentele astea mici.
