Imediat cum se nasc, copiii sunt programati de parinti sa devina mari stele, intr-o constelatie a valorilor pe care le vad urcand pe podiumuri si care razbesc la o varsta frageda prin eforturi nebanuite. In cazul fetelor, se alege calea gimnasticii sau baletul, iar baietii sunt indrumati catre fotbal. Incepe o munca titanica.
Cand intri in sala de antrenament a echipei CSS 7- Dinamo prima imagine care te izbeste este aceea a unui grup de fetite, pana in 12 ani, care se caznesc de zor sa faca un salt cat mai sus sau care topaie pe barna. Le vezi pe fata mici grimase care, atunci cand sunt in competitie, se transforma intr-un zambet cuceritor. Atunci, micutele gimnaste sunt perfecte. In spatele performantelor lor, insa, sta o munca titanica. Fiecare salt inseamna un nou chin, fiecare exercitiu inseamna inca un pas in fata durerii, care in timp va fi neglijata, fiecare zi de antrenament inseamna o zi din copilarie pierduta. Cu toate acestea, copilele strang din dinti si merg mai departe. Se viseaza si vor sa ajunga campioane!
Sacrificiile micutelor gimnaste sunt enorme. Antrenoarele Elisabeta Dragomir si Lacramioara Moldovan, de la CSS7 Dinamo, cele care an de an pregatesc fete pentru lotul national de junioare de la Deva, stiu cat de important e sa le tina gimnastelor moralul sus. De aceea, Lacramioara Moldovan, vicecampioana mondiala a gimnasticii ritmice si campioana noastra la sport aerobic, a organizat pentru cele mai bune sportive un cantonament la ea acasa. „Sunt niste fete extraordinare, care sunt in stare sa-si dea sufletul pe saltea, dar din pacate nu au nici o bucurie pentru sacrificiile pe care le fac si trebuie sa le motivezi cumva. Important e sa fii aproape de ele si sa le incurajezi atunci cand isi luxeaza mana sau se lovesc incercand sa atinga perfectiunea.”
Clubul nu-si poate permite un cantonament adevarat.
Antrenoarea, care stie foarte bine cum e sa nu ai o copilarie normala daca te-ai dedicat sportului de performanta, le-a luat pe micute la ea acasa, inainte de campionatul de national individual de la Ploiesti, pentru a le aduce in cea mai buna forma. „Clubul nu-si permite sa ne organizeze un cantonament intr-o baza sportiva in afara mediului in care fetele traiesc si este ideal ca inainte de competitie ele sa fie concentrate numai asupra antrenamentelor.” Programul cantonamentului, care s-a intins pe sapte zile consecutive, le-a permis fetelor sa se simta ca intr-o tabara scolara. Dimineata la scoala, apoi acasa la Lacramioara Moldovan, unde cateva ore de joaca le destindea inainte de antrenament. „Succesul cantonamentului s-a vazut la campionatul ce a urmat, unde toate trei, Oana Ganea, Elena Chiric, ambele selectionate pentru lot, si Nicoleta Vascan au ajus in finale. Tot secretul a stat in faptul ca am fost mai apropiate si am imbinat utilul cu placutul.”
Idolul micutelor e Andreea Raducan.
Singurul lucru pe care fetitele Elisabetei Dragomir si Lacramioarei Moldovan si-l doresc in fiecare zi e sa ajunga sa imbrace costumele echipei nationale, precum Andreea Raducan. „Amutesc cand in sala de antrenament apare Andreea. Nu-si dezlipesc privirea de la ea. Nu mai vorbim ca ii admira mereu costumele, ele fiind imbracate in treninguri. Nu le putem oferi nici macar costumele pentru competitie si stiu ce e in sufletul lor cand merg la concurs si vad o echipa care are o uniforma. Lor le fac parintii din ce pot un costumas, sau vreun sportiv le mai da un echipament care nu-l mai foloseste.”