Gabi Balint, amintiri de fotbalist

Inceputa ca in filme, cu un ARO trimis pe fuga de Steaua pentru a-l deturna de la Dinamo, viata de fotbalist a lui Gabi Balint s-a derulat la fel de alert. Perioada tumultuoasa si stralucitoare din iarba, Cupa Campionilor, Supercupa Europei, calificarea la Mondialul din 1990 s-au suprapus cu tineretea, careia nu i-a putut refuza evadari inevitabile din cenusiul acelor vremuri. Un penalty transformat in finala de la Sevilla, serile tarzii de la barul „Melody”, golurile cu Danemarca, care ne-au dus in Italia, sampania bauta pana la ultima picatura, in euforia succesului, sunt amintiri inlantuite afectiv in memoria lui Gabi Balint.

Gabi, la prima intalnire cu mingea

La 18 ani, Balint a fost luat pe sus de Steaua. “Eu jucam la Luceafarul, dar apartineam Bistritei, pentru care am jucat vreo 5 meciuri in Divizia B. Si atunci tot nea Jean Padureanu era, ma platea cu 800 de lei pe luna”, rememoreaza Gabi. “Cei de la Steaua, cum au auzit ca ma vrea si Dinamo, au trimis repede un ARO dupa mine, la Luceafarul. M-au pus sa-l sun pe tata, sa vina imediat la Bucuresti, sa parafam transferul. Cand a ajuns tata la club, l-au intrebat ce salariu are. „1.500 de lei”, a spus el. „Ei bine, baiatul tau o sa ia 2.400 de lei pe luna de la Steaua, plus ca il facem sergent-major””. In 1981, situatia era neclara in Ghencea. “Cand am venit la Steaua, era deranj mare. Mai toate vedetele, Iordanescu, Sames, Dumitru, Tudorel Stoica, erau accidentate. M-a luat antrenorul Gica Constantin si m-a intrebat daca am curaj sa joc titular. I-am zis ca da. Am debutat contra Progresului, i-am batut cu 1-0. Apoi, m-am dezmeticit repede. Am luat-o cu 5-0 la Baia-Mare.”

Cum chefuiau Balint, Hagi si Belo

N-a mai trecut mult si a ajuns si Belodedici la Steaua. “Ne-am imprietenit imediat, mai ales ca el era la fel de retras si linistit ca mine. Stateam amandoi in camera peste tot. Cand a venit si Gica Hagi in ’87, nea Puiu mi-a spus sa stau cu el in camera, pentru a se acomoda. N-am vrut sa ma despart de Belo, asa ca am mai bagat un pat in camera. De atunci, pe oriunde mergeam, ceream camera cu trei paturi. Era spectacol. In anii ’80 aveam o scula de casetofon. Cum ieseam din camera cu Gica, cum baga Belo casetele lui cu muzica sarbeasca. Se considera sarb, era nationalist convins. Hagi ma teroriza cu muzica aromana, numai chiote si strigaturi razbateau din camera noastra. Ii mai lasam sa-si faca mendrele, dar cand ma suparam puneam Modern Talking, formatia mea preferata pe atunci. Cand Gica era abatut ii cantam la muzicuta si parca-i luam durerea cu mana. Asa sunt machidonii, mai sensibili”.

„Gigi Becali ii innebunea pe lautari”

La sfarsitul anilor ’80, Balint l-a cunoscut pe Gigi Becali. ”Mi l-a prezentat Hagi, ei se stiau de mult. Era in perioada cand frecventam barul Melody, iar Gigi era mai tot timpul pe acolo. Cand se simtea bine, se urca pe ringul de dans si arunca cu teancuri imense, de  10.000 de lei. Nu stiu cum dracu’ ii arunca, dar cadeau asa frumos de parca ziceai ca sunt confetti de Revelion. Parca erau gesturi exersate acasa, in fata oglinzii. Ii innebunea pe lautari. Adunau aia banii cu matura”.

Un securist pe post de copil de mingi

Erau doua cluburi de noapte in tot Bucurestiul. De regula, mergeam cam o data la doua saptamani, dupa meciurile pe care le jucam in Ghencea. Acolo ne strangeam noi, fotbalistii, cetatenii straini si securistii care erau cu ochii pe ei. Ii stiam pe toti, pe unii si dupa nume. Ca veni vorba de securisti. Eram odata in strainatate, inaintea unui meci, la un antrenament sub comanda lui Iordanescu. Normal ca era si un securist in delegatie. Statea pe margine si se uita, cand nea Puiu i-a spus sa ia un trening si adidasi, sa se echipeze. L-a trimis in spatele portii si i-a spus sa aduca mingile pe care le sutam noi. L-a facut copil de mingi pe securist”.

„S-a rupt” la un meci cu Real Madrid

Balint si-a incheiat prematur cariera. ”M-am simtit excelent in Spania pana cand, la un meci cu Real Madrid, m-a rupt Sanchis. Aveam 30 de ani, m-am operat la genunchi, iar daca medicina de atunci era la nivelul actual, as fi continuat fotbalul. Dar asa, m-am lasat”.

Mahmur la „De straja patriei”

“Dupa meciul cu Danemarca, cand ne-am calificat la Mondialele din ‘90, am baut sampanie pana dimineata. M-am dus sa ma culc, eram terminat. La 7 suna telefonul. Era comandantul Stelei, generalul Gavrila. „Te duci la Televiziune, sa vorbesti despre calificare la emisiunea De straja patriei. Ai dat doua goluri, esti cel mai indicat sa spui cateva cuvinte. Vezi ca trimit o masina dupa tine”. Eu am adormit la loc, a stat soferul in fata blocului meu vreo ora. M-a sunat iar Gavrila, era plin de nervi. „Ce faci, ma, ai innebunit? Intr-un minut sa fii jos!”. M-am imbracat la repezeala, eram mahmur. M-au bagat intr-un studio, mi-au pus uniforma de locotent-major, mi-au dat cu zahar in cap sa-mi stea parul lins si m-au asezat in fata camerei. M-au filmat de la bust in sus, pentru ca eram imbracat in blugi. Trebuia sa citesc dupa un carton, ca doar nu te lasau sa vorbesti la intamplare. Aveam ochii impaienjeniti, de-abia vedeam literele. Am tras vreo 6-7 „duble” pana a iesit asa cum trebuie”.

Protectorul Valentin

Balint recunoaste ca uneori arbitrii ii intimidau pe adversarii din campionat ai Stelei. “Noi nu am facut blaturi in acea perioada. E adevarat, erau meciuri cand arbitrii ne protejau, ii atentionau imediat pe adversarii care intrau mai tare. Stiau toti ca avem meciuri in cupele europene si ca nu puteau sa ne accidenteze”. Despre protectorul Stelei din acea perioada, Gabi are numai cuvinte de lauda. “Il respectam toti pe Valentin Ceausescu, dar prieteni cu el nu erau decat Boloni, Tudorel Stoica si Piturca, adica veteranii. Cu ei vorbea mereu. Dupa Revolutie, Lacatus chiar i-a reprosat in gluma lui Valentin ca pe noi nu prea ne baga in seama. Dar era un om care tinea enorm la Steaua”.

Zoe Ceausescu era stelista

„Dupa meciul de la Lahti, cand ne-am calificat in semifinalele Cupei Campionilor, Valentin ne-a asteptat la aeroport, desi era 5 dimineata. Langa el era sora lui, Zoe Ceausescu, probabil se uitasera impreuna la partida si hotarasera sa ne intampine. Valentin ne-a zis ca Zoe era stelista, dar nu am vazut-o niciodata pe stadion, la un meci al nostru”.

„Lui Hagi i se rupea de generali”

“Steaua m-a ajutat sa fac si facultatea de aviatie. Mi-a placut intotdeauna uniforma aia de pilot. In schimb, cand a venit la Steaua, Hagi nici nu a vrut sa primeasca grad, asa cum se proceda cu fiecare fotbalist. Lui Gica i se rupea de armata si de toti generalii. De exemplu, se enerva cand auzea ca sunt presiuni ca Steaua sa nu bata prea rau pe FC Olt Scornicesti, echipa generalului Barbulescu. Odata le-am dat 9-0, dar nu a indraznit nimeni sa ne ceara socoteala. Oricum, Valentin era de partea noastra”.

Avea 250.000 de lei la Revolutie

“Inainte sa ma transfer in Spania, la Burgos, le-am lasat alor mei 250.000 de lei. Erau toti banii mei stransi inainte de Revolutie.  Eu urmaream mirajul dolarilor. Au luat un apartament in Sangeorz, iar restul l-au pus la CEC. In vreo doi ani se devalorizasera. Cum am ajuns la Burgos? M-a dus Giovani. Eu eram intr-un turneu in Belgia si Olanda, iar Becali ma astepta in tara cu spaniolii. I-a tinut pe-aia pe aici vreo patru zile. I-a imbuibat. M-au luat in primire de la aeroport.

Nici nu intelegeam ce se petrece. Oficialii lui Burgos au platit un milion de dolari Stelei si dus am fost.  Ne-am inteles pentru un salariu de 150.000 $ pe an. La Steaua castigam 5.000 de lei plus prime, care erau cele mai consistente. La acea ora am fost declarat cel mai scump transfer din istoria gruparii Burgos. E valabil si acum”.

„Nea Imi nu ne umplea capul cu scheme”

Balint nu sta pe ganduri cand este provocat sa compare.

“Steaua din ‘86, care a luat Cupa Campionilor, a fost mai buna decat Steaua ’89, cea care a pierdut finala cu Milan. Chiar daca venisera Hagi, Rotariu, Ungureanu sau aparusera Dan Petrescu si Ilie Dumitrescu. Nu mai era Belo, iar Boloni, Piti si Tudorel Stoica erau pe final de cariera… Atunci, in ’86, ne simteam si cu ochii inchisi. Nea Imi Ienei stia cum sa ne vorbeasca, sa ne monteze. Nu ne umplea capul cu scheme tactice. Inaintea finalei de la Sevilla nea Imi a incercat sa ne puna o caseta video, sa studiem adversarul, dar Bumbescu i-a spus: „Hai, bre, nea Imi, mai bine ne uitam la o caseta cu Rambo! Cu Barcelona jucam cum stim noi, ce sa ne mai complicam?””.

„Titi credea ca revenim cu Milan de la 0-3!”

O singura data in cariera Balint si-a dat seama ca este neputincios. “La finala cu AC Milan am fost rezerva, dar mi-am dat seama imediat ca nu avem nici o sansa. Erau zeci de mii de italieni in tribuna, iar Van Basten, Gullit, Rijkaard, Maldini jucau fantastic. La pauza aveau deja 3-0 si Iordanescu imi spune sa intru. Titi Dumitriu, care era secund, ma imbarbata: „Hai, Gabi, ca se mai poate! Mergem peste ei, ne revenim”. In gandul meu ziceam „Ce sa se mai poata, bre, nea Titi? Mai bine sa fim atenti sa nu luam vreo sapte”. Dupa golul de 4-0 le-a facut semn si antrenorul Arigo Sacchi sa o lase mai moale. Am rasuflat usurat”.

Primul cobai al doctorului Bölöni

“Loti Bölöni isi deschisese cabinet stomatologic la stadion. Eu l-am inaugurat. Mi-a scos o nenorocita de masea. Ca dentist, era la fel de atent si de curat ca si pe teren. Loti nu lasa nimic la voia intamplarii. Desi aveam la Steaua un cizmar angajat special, Bölöni isi lustruia singur ghetele. Avea si un ciorap imens, in care-si tinea toate tipurile de crampoane pe care si le punea in functie de starea terenului. M-am luat si eu dupa el. Mi-am facut ciorapul meu cu crampoane, pe care-l caram si-n strainatate. La aeroport, cand faceam controlul, vamesii glumeau si-mi spuneau ca am gloante la mine”.

Autograf de la Pele

“Tata era innebunit dupa brazilianul Pele. Din acest motiv mi-a pus si numele lui. I-a trimis o multime de scrisori in tinerete. Cand a plecat Hagi la un congres FIFA, unde participa si Pele, l-am rugat sa-i ceara un autograf pentru mine. L-a obtinut la restaurant, direct pe foaia pe care era scris meniul. Era in al noualea cer tata cand i l-am aratat”.

Gica l-a rugat sa faca o poza impreuna!

Balint si Hagi (stanga) s-au cunoscut in 1979, cand primul, la 16 ani, era capitanul reprezentativei de juniori, in timp ce al doilea, la 14 ani, facea primii pasi in fotbalul mare. “Eram vedeta pentru Hagi,  care m-a rugat sa fac o poza cu el”, spune Balint.

Urmărește-ne pe Google News