Gică Popescu: «Iartă-mă, tată! Eu sunt de vină!»

Eliberat când încă nu se crăpase de ziuă din Penitenciarul Rahova, Gică Popescu a plecat imediat spre casa părintească din Calafat, unde îl aştepta sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Constantin, tatăl lui decedat luni, la 71 de ani.
La vederea acestuia, “Baciul” nu s-a mai putut abţine. “Primele cuvinte spuse de Gică atunci când şi-a văzut tatăl în coşciug au fost: «Eu sunt de vină!». Am vorbit cu el, i-am spus că nu e adevărat, că bătrânul avea o vârstă, că era bolnav – degeaba!
El tot repeta că e vinovat. Zicea «Iartă-mă, tată!» şi se acuza că l-a băgat în mormânt, că tatăl lui ar fi trăit şi acum, dacă nu intra el la puşcărie”, ne-a mărturisit o rudă a “Baciului”.
Nici cumnatul Hagi nu l-a putut consola
Gică Hagi, cumnatul său, Dan Petrescu, Emil Săndoi, Bogdan Stelea şi alţi foşti coechipieri şi apropiaţi s-au străduit în zadar să-l consoleze pe Gică Popescu. Fostul stâlp al apărării din “Generaţia de aur” şi-a venit în fire pentru scurt timp, încercând să-şi susţină şi să-şi îmbărbăteze mama, Elena, şi soţia, Luminiţa.
Dar când sicriul a fost coborât în groapă şi pământul a început să-l acopere, lacrimile celui care se credea bărbat, dar care în acele momente devenise – cum ar deveni oricare dintre noi – un copil rămas fără tată, au început să curgă şiroaie, amestecându- se cu lacrimile plânse de sus, de foarte sus, acolo unde ajunsese sufletul lui nea Costică.
Fotografii: Alex Dobre

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 13

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE