Real, file de poveste!

Nici un club din lume nu respira atata istorie ca Real Madrid. Realul are magia lui Picasso. Perioadele bleu si roz au alternat intr-o imagine unica, creata din simplitatea penelului. Realul nu e insa o echipa imbatabila. Asa ceva nu mai exista si nici nu va exista. Dupa Manchester United si Milan, a venit vremea ca si Real sa cada la picioarele celor mici. Desi a conjugat mereu politica, puterea si esteticul cu afacerile de succes ce – nadajduiau spaniolii – salveaza intotdeauna grupul, Realul de azi nu mai e Realul de ieri. Totusi, a-i invinge echivaleaza cu a castiga un razboi.

Practic, numai cand auzi ca ai picat cu Real Madrid ai vrea ca Liga sa se termine acum, din decenta, si sa nu mai inceapa niciodata. Meritul sta insa intotdeauna in inceputuri. Santiago Bernabeu – fotbalistul devenit presedinte si, dupa moarte, nume de stadion, Ferenc Puscas – bomberul de temut, Di Stefano – busola ce a orientat mereu caminul, Kopa… 

Indiferent de formatul sau, cu acesti fotbalisti si cu alti mari care i-au urmat, spre exemplu Santillana, Camacho, Stelike, Butragueno, Valdano, Hierro, Hagi, Luis Enrique, Michel, Michael Laudrup, Zamorano, Seedorf, Suker sau Mijatovic, Real e inainte de toate echipa cu cele mai mari performante in prima competitie europeana intercluburi, cu noua trofee castigate, primele cinci dintre ele consecutiv! Los Galacticos (Galacticii), porecla data prin prisma tuturor stelelor care au compus si compun lotul, devine brand din 2000, odata cu achizitia-record de 60 de milioane de euro a lui Luis Figo, de la marea rivala Barcelona. Portughezului i s-a alaturat Zinedine Zidane, de la Juventus, pentru un alt record, de data asta de 71 de milioane de euro.

Dupa inca un an, Ronaldo de la Internazionale, pentru 38 de milioane de euro, apoi David Beckham, adus de la Manchester United pentru 36 de milioane de euro. Veniturile din comercializarea numelor a fost un succes. Unul care insa in ultimul timp scartaie din cauza esecului echipei de a mai castiga un trofeu important. Facand insa o comparatie, nu putem gasi nici o asemanare intre Steaua si Real.

E de ajuns doar sa ne gindim ca fiecare dintre titularii echipei antrenate acum de Fabio Capello, tehnicianul italian venit in pauza de vara, valoreaza mai mult decat primul “11” insumat al campioanei noastre. Anul asta, „albii” si-au propus castigarea trofeului, pauza de patru ani de la ultimul succes nemultumindu-i la culme pe fani. Ramon Calderon, presedintele clubului, a reusit recent mai multe transferuri de marca, precum olandezul Van Nistelrooij, campionul mondial Fabio Cannavaro, brazilianul Emersson si spera sa aduca pe “Bernabeu” macar un trofeu. Si asta pentru ca – nu-i asa? – ce se petrece azi in Liga Campionilor demonstreaza clar idea eficientei credintei intr-un spatiu fara Dumnezeu.

Bernabeu venise dupa Dobrin, Argesul a refuzat!

Real Madrid a mai jucat in Romania, cu FC Arges, in editia 1972-1973 a Cupei Europei. Argesenii au invins cu 2-1 pe Real la Pitesti, si au pierdut cu 3-1 la Madrid. Real a ajuns atunci pana in semifinale, fiind eliminata de Ajax, echipa antrenata in acea perioada de romanul Stefan Kovacs. Echipa de atunci a milionarului Santiago Bernabeu avea in lot nume ca Santillana, Amancio, Velasquez sau Grande. Meciul din Trivale avea sa fie insa o mare victorie pentru Nicolae Dobrin (foto sus). Dupa acea intilnire, Bernabeu s-a suit in avionul sau personal, aterizand in biroul primului secretar de partid al Argesului si cerand sa decoleze doar cu Dobrin, pentru care era dispus sa ofere oricat. Nici pana astazi nu s-a aflat motivul refuzului.

Hagi, singurul roman de la Real

Prestigiosul cotidian “Marca” anunta la 26 mai 1990, pe prima pagina, transferul pe 4 ani al lui Gica Hagi de la Steaua la Real Madrid pentru suma de 4,5 milioane dolari si un salariu in primul sezon de 500.000 de dolari. ”Maradona din Carpati” avea sa fie insa noul numar 10 al madrilenilor doar pentru doi ani, perioada in care a inscris 19 goluri in 64 de meciuri si a schimbat patru tehnicieni.

La Madrid, Gica locuia cu prima lui sotie, Leni Celnicu, intr-un superb apartament al unei vile de lux cu piscina aflata in vecinatatea cantonamentului. Debutul oficial s-a consemnat sub bagheta antrenorului galez Benjamin Toshack, la 2 semptembrie 1990, intr-un meci castigat de Real acasa cu 1-0. Primul gol a venit insa abia in etapa a 4-a in Zaragoza – Real Madrid 1-3, Hagi reusind sa inchida tabela in minutul 85, printr-un sut de la 25 de metri.

Cum Realul insa nu era intr-o pasa prea buna, Toshack a fost inlocuit cu legendarul Alfredo Di Stefano, unul dintre marii fotbalisti ai lumii, dar care nu a demostrat mai nimic in calitate de antrenor. Nu rezista mult timp si e inlocuit cu Radomir Antic. Sub comanda iugoslavului, Hagi pare a-si reveni dupa o perioada dezamagitoare. Al doilea sezon la Real incepuse promitator.

In scurt timp a semnat un contract de reprezentare cu procuratorul Giovanni Becali si a trecut cu bine peste divortul de Leni. La 12 ianuarie 1992, Gica intra definitiv in inima suporterilor madrileni, reusind o dubla in meciul de pe Bernabeu cu Osassuna. A doua sa reusita avea sa fie o capodopera. Gol de la jumatatea terenului! Realul scartaia serios insa iar pana la demiterea lui Antici nu a mai fost decat un pas. Cu Leo Beenhakker pe banca, Real pierde calificarea in finala Cupei UEFA si campionatul, in ultima etapa. Pentru Hagi, totul se sfarsise iar Brescia lui Mircea Lucescu incepuse deja sa-i faca cu ochiul. Johan Cruijff, antrenorul de atunci al rivalei Barcelonei, a spus, la vremea respectiva, despre trecerea lui Gica in Italia: „Vanzandu-l pe Hagi, Real Madrid a pierdut cel mai bun jucator”.

Urmărește-ne pe Google News