Cu acelaşi substrat politic e şi “incompatibilitatea” între funcţia într- o ONG cu preocupări de transparenţă juridică şi calitatea de membru ales din partea societăţii civile în CSM, situaţie în care se află Victor Alistar, cel care a taxat nu o dată derapajele prezidenţiale. Altminteri, ANI doarme sau cheltuieşte pe lefuri şi pe dotări uriaşe fonduri bugetare fără ca acţiunile sale să întoarcă în vistieria statului sume încasate necuvenit de importante personaje. Din când în când, instituţia condusă de junele fost procuror Macovei mai taxează câte un poliţai ori funcţionar obscur. În rest, mai face şi expediază instanţelor dosare atât de prost (vreau să cred că nu deliberat) întocmite, încât cei vizaţi le dărâmă lesne în instanţă.
Dl. Macovei n-a reuşit nici după doi ani să-i demaşte pe cei trei miniştri care ar avea transferate în mod “discret”, în bănci străine, imense sume. Nu explică nici cum, la peste doi ani de la începerea legislaturii, 72 de parlamentari din toate partidele au numeroase – unii, cu sutele – contracte cu statul. Mai e nevoie de altă explicaţie că – potrivit calculelor Global Financial Integrity, făcute cu metode BM – din România ies anual şi ilicit, către paradisuri fiscale, 3,6 miliarde de dolari, bani pe care Guvernul nu-i recuperează de la evazioniştii ştiuţi, dar… nedescoperiţi, ci punând noi biruri pe veniturile amărăştenilor
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro