Casa Lichiardopol, locul unde s-a semnat revenirea Dobrogei la România, este astăzi o ruină. Actualii proprietari fac afaceri imobiliare de milioane de euro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ascunsă pe o stradă din orașul Tulcea al cărei nume, Progresului, sună mai degrabă a ironie decât a realitate, Casa Lichiardopol zace astăzi în uitare și degradare, cu porți ruginite ferecate cu lacăt, geamuri sparte și pereți măcinați de timp, unde doar păsările mai găsesc adăpost.
Cuprins:
- Construită în perioada 1860-1870
- O firmă de cereale a intrat în posesia casei după Revoluție
- Ani de procese în care instituțiile statului au încercat să recupereze imobilul
- Cinci ani mai târziu, povestea s-a repetat
- Primăria a oferit bani pentru reabilitare în 2021, dar nimeni nu i-a luat
- Complex comercial cumpărat aproape de Casa Lichiardopol
Construită în perioada 1860-1870
O simplă plăcuță avertizează trecătorii că tencuiala se desprinde, ca o ultimă mărturie a nepăsării colective față de unul dintre cele mai importante repere istorice ale Dobrogei.
Ridicată în perioada 1860-1870, clădirea a fost locul unde, în noiembrie 1878, s-au semnat documentele care marcau revenirea Dobrogei sub administrație românească, după aproximativ jumătate de secol sub stăpânire otomană.
Relatări istorice neagreate la unison arată că în clădire ar fi fost găzduiți regele Carol I și regina Elisabeta, cu prilejul momentului care a schimbat definitiv destinul regiunii.
Casa a aparținut comerciantului de origine greacă Ilia Lichiardopol, iar după plecarea familiei sale din țară, în urma celui de-Al Doilea Război Mondial, a intrat în patrimoniul statului. De-a lungul timpului, a fost sediul Primăriei Tulcea și ulterior o anexă a unui liceu din municipiu.
Astăzi, însă, acest monument istoric de clasă B - de importanță locală, evaluat de municipalitate la jumătate de milion de lei în 2012, stă în paragină – o ruină cu valoare de patrimoniu ignorată, care spune mai mult despre felul în care ne raportăm la trecut decât despre gloria momentelor care i-au trecut cândva pragul.
O firmă de cereale a intrat în posesia casei după Revoluție
După ce a fost martora revenirii Dobrogei la România, Casa Lichiardopol a ajuns, în ultimele decenii, să fie tratată mai degrabă ca un activ comercial decât ca un monument istoric.
Înainte de 1989, clădirea s-a „plimbat” din patrimoniul unei instituții la alta. După Revoluție, casa a ajuns în administrarea companiei de stat Cerealcom SA, specializată în comerțul cu cereale, cu Statul Român ca acționar unic.
Problemele financiare ale companiei aveau însă să schimbe mai târziu, din nou, soarta clădirii.
În 2005, fiind monument istoric, Cerealcom a solicitat acordul Direcției Județene de Cultură (DJC) Tulcea pentru a-l vinde, însă demersul s-a blocat după ce DJC a solicitat un dosar „cu șină” care să cuprindă documentația tehnică a Casei Lichiardopol. Cerealcom nu l-a mai transmis.
După aproximativ un an, situația a devenit critică. Compania de cereale a acumulat datorii către furnizori, nemaiavând bani cu care să le plătească. Astfel, Casa Lichiardopol a ajuns să fie scoasă la licitație în cadrul unei executări silite.
Clădirea cu valoare istorică de neprețuit a fost adjudecată de firma En Vogue SRL din Tulcea, specializată în tranzacții imobiliare, pentru suma de 325.000 de lei (inclusiv TVA).
Ani de procese în care instituțiile statului au încercat să recupereze imobilul
Intrată în posesia companiei En Vogue SRL, Casa Lichiardopol a devenit subiectul unor dispute juridice complicate între autoritățile statului și noul proprietar.
Primul proces a fost deschis în 2007, anul când monumentul istoric a fost achiziționat. La acea vreme, Direcția Județeană de Cultură (DJC) Tulcea solicita anularea actului de vânzare, susținând că nu și-a putut exercita dreptul de preemțiune - adică prioritatea legală de a cumpăra un monument istoric la același preț.
Potrivit Legii 422/2001, tranzacțiile cu astfel de imobile sunt nule, dacă nu se respectă acest drept.
Avocații firmei En Vogue SRL au respins acuzațiile afirmând că DJC avea cunoștință de procedura de vânzare, moment în care putea formula contestație în termenul legal de două săptămâni.
„Intenția de vânzare a fost adusă la cunoștință publicului, implicit a titularului dreptului de preemțiune prin intermediul somației înscrisă în cartea funciară, dar și prin anunțurile de vânzare”, conform avocaților firmei private.
Argumentele companiei au convins în cele din urmă judecătorii, iar Tribunalul Tulcea a încheiat procesul, menținând firma ca proprietar al imobilului.
Cinci ani mai târziu, povestea s-a repetat
În 2012, DJC Tulcea și Primăria Tulcea au deschis împreună un nou proces împotriva aceleiași companii, cerând anularea actului prin care monumentul istoric a trecut la firma privată, deoarece nu s-a respectat dreptul de preemțiune.
„Municipalitatea nu a fost notificată în vederea exercitării acestui drept, motiv pentru care nu a putut interveni în procedura de vânzare”, a spus reprezentanții primăriei.
Apărarea En Vogue SRL a contrazis cele două instituții, susținând că preemțiunea nu este aplicabilă în cazul unei executări silite, deoarece proprietarul nu a avut intenția de a vinde în mod voluntar, conform datelor din dosar.
Procesul s-a tergiversat, urmând alți ani de noi termene anevoioase.
Dosarul a ajuns în cele din urmă pe masa judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, care au respins în 2014 argumentele instituțiilor publice.
Astfel, s-a pus capăt unei dispute juridice de aproape un deceniu, iar Casa Lichiardopol a rămas în proprietatea companiei private.
După acest eșec, Primăria Tulcea nu a mai încercat prin alte acțiuni să recupereze monumentul istoric, spun reprezentanții acesteia, la solicitarea reporterului Libertatea.
Primăria a oferit bani pentru reabilitare în 2021, dar nimeni nu i-a luat
În urmă cu cinci ani, municipalitatea a lansat un regulament menit să-i ajute pe proprietarii de monumente istorice să-și renoveze imobilele dezafectate, pentru a le reda sclipirea de altă dată. Sumele pe care aceştia le puteau primi variau între 50.000 și 100.000 de euro, în funcție de starea tehnică.
Inițiativa era favorabilă atât Casei Lichiardopol, cât și altor monumente istorice din municipiu aflate într-o stare de degradare.
Deși regulamentul din 2021 promitea sprijin pentru proprietarii de monumente istorice din Tulcea, realitatea a arătat altceva. Cu un buget total de 450.000 de lei, programul s-a dovedit complet neatractiv.
Niciun proprietar nu a depus dosarul pentru a primi finanțarea, conform publicației locale Ziarul Delta. Drept urmare, programul nu a mai continuat după acel an, declară reprezentanții Primăriei.
Compania En Vogue SRL, unde asociați erau de soții Alexandru și Florentina Iliev din Tulcea, a ajuns să fie absorbită în 2022 de o altă firmă a acestora cu nume similar, En Vogue Real Estate SRL, deținută tot de aceștia.
Complex comercial cumpărat aproape de Casa Lichiardopol
La sfârșitul anului 2025, Alexandru Iliev a intrat în domeniul retail, după ce a cumpărat un complex comercial din Tulcea pentru suma vehiculată de 5,6 milioane de euro, conform publicației locale Ora de Tulcea.
Noua achiziție se află la câteva sute de metri de monumentul istoric lăsat în ruină.
I-am contactat pe soții Iliev pentru a-i întreba care au fost intențiile în momentul în care Casa Lichiardopol a ajuns în proprietatea lor, de ce nu au încercat să acceseze fondurile disponibile prin Primărie și dacă ar fi dispuși să cedeze integral sau parțial imobilul autorităților locale pentru a-l reabilita.
Alexandru Iliev nu a răspuns la întrebările reporterului, scuzându-se că se află într-o vacanță împreună cu soția sa. Acesta nu a mai revenit cu un răspuns.
ethanhunt 12.01.2026, 08:26
Am auzit ca e o mafie foarte foarte mare la Tulcea, si fiind la departare de 280km de Bucuresti se baga gunoiul sub pres.