Un fake istoric: cum a apărut povestea că Iosif Berman, fotoreporterul Casei Regale, a avut casă la Tulcea 

„Nu a avut nicio proprietate acolo”

Clădirea, construită în stil german, este una dintre cele mai vechi din municipiu. Menționată în documente încă din 1864, dar fără să se cunoască cu exactitate anul construirii, imobilul ar fi fost „cuib” de legionari, iar în comunism a ajuns să servească drept sediu de bibliotecă.

Legat de această casă, mai multe platforme au împrăştiat de-a lungul timpului mitul că i-ar fi aparținut lui Iosif Berman, celebrul fotoreporter al Casei Regale a României şi unul din pionierii fotojurnalismului românesc.

Adina Ştefan, deținătoare prin succesiune a unicei colecții de fotografii „Iosif Berman”, a contrazis ferm această ipoteză.

„Nu are nicio legătură cu Tulcea, nu a avut nicio proprietate acolo. Am fost prietenă cu fiica lui cea mare, Luiza, care mi-a povestit că tatăl său, fiind evreu, se temea de repercusiunile vremii, aşa că a decis să nu aibă nimic al său”, a declarat Adina Ştefan atunci când a fost contactată de reporterul Libertatea.

De la consulat la ruină

Clădirea fostului Consulat Austriac, cunoscută de localnici drept „Casa Elvețiană” sau „Casa cu păpuşi” datorită unor ministatui, situate pe marginile uneia din căile de acces ale imobilului, datează de pe timpul în care Dobrogea încă reprezenta o regiune a Imperiului Otoman. 

După Războiul Crimeei (1853-1856), în care otomanii, britanicii, francezii şi italienii s-au bătut cu ruşii, municipiul Tulcea se trezeşte drept regiune de importanță strategică internațională, datorită poziționării sale la Dunăre. La acea vreme, era cel mai dezvoltat oraş din Dobrogea, iar puterile lumii aveau interese comerciale în zonă. Așa că, țări precum Rusia, Austria, Franţa sau Marea Britanie şi-au deschis consulate acolo. Inclusiv România, asta pentru că Tulcea se afla sub dominație otomană, scrie Dilema Veche. 

După alipirea Dobrogei la țara noastră în 1877, au apărut primele date privind proprietarii fostului Consulat Austriac. 

Astfel, înainte de 1906 casa a aparținut unui anume Droc Baboianu, ca mai apoi să fie preluată de Societatea Creditului Funciar Urban București. Instituția a căutat că scape cât mai repede de imobil și așa a ajuns să îl vândă către frații Wilhelm și Joseph Bergman, conform datelor oficiale.

De aici, apare şi Iosif Berman în legenda casei

În acest moment, este doar un pas până la confuzie. Din cauza asemănării fonetice, numele lui Joseph Bergman s-a suprapus peste cel al lui Iosif Berman, iar confuzia s-a propagat în articole, bloguri și pagini de social media.

Astfel, fotojurnalistul Iosif Berman este indicat drept unul din foştii proprietari ai clădirii care a adăpostit Consulatul Austriac din Tulcea, deși acest lucru reprezintă un fals.

În realitate, Wilhelm Bergman a devenit proprietarul unic al clădirii în iulie 1927, după ce cumpără cota-parte de la fratele său din casă. Mai târziu, acesta îi lasă imobilul fiicei sale, Zenobia Bergman.

Casa ar fi ajuns să fie confiscată de legionari

Mai departe, legenda spune că imobilul a fost confiscat de legionarii care au preluat puterea în anii 40. Venirea acestora la conducere a adus la pachet şi promulgarea legilor antisemite care interziceau evreilor dreptul la proprietate.

Astfel, clădirea ar fi ajuns să fie confiscată și vopsită de legionari în verde – culoarea principală a partidului – transformând imobilul în „cuib” pentru întâlnirile de taină. După acest detaliu, localnicii nu mai numeau „Casa Bergman” după fostul proprietar, ci „Casa Verde”, conform legendei. 

La fața locului, urmele de vopsea verde se disting și astăzi pe pereții exteriori, la aproape o sută de ani de la acele evenimente.

În privința apartenenței imobilului la Mișcarea Legionară, lucrurile rămân însă neclare. Institutul de Cercetare Eco-Muzeală (ICEM) „Gavrilă Simion” – actualul continuator al Muzeului Deltei Dunării, unul dintre ultimii proprietari ai clădirii – nu a confirmat, dar nici nu a infirmat ipoteza că imobilul ar fi fost, la un moment dat, în proprietatea sau în folosința unei filiale locale a legionarilor.

Preț vehiculat pentru Casa Bergman: 400.000 de euro 

După instaurarea regimului comunist, fostul Consulat Austriac a fost naționalizat în 1950. Peste trei decenii, clădirea a trecut la Muzeul Deltei Dunării, devenind astfel sediu de bibliotecă pentru instituție.

Mai târziu, Revoluția a adus schimbarea de regim și a deschis calea retrocedărilor prin care s-a oferit posibilitatea foştilor proprietari să-şi recupereze bunurile confiscate în timpul regimurilor opresive. Proprietatea a revenit moștenitorilor familiei Bergman, iar documentele o indică pe Magda Solomon drept succesoare.

Aici apare o altă poveste controversată: un articol dintr-un blog relatează că noua proprietară le-a cerut reprezentanților ICEM suma de 400.000 de euro pentru a ceda clădirea statului, iar propunerea ar fi fost refuzată fără să fie menționate motivele. 

Consiliul Judetean Tulcea, instituția care administrează ICEM, a declarat într-un răspuns oficial că nu dispune de aceste informații privind o posibilă ofertă de achiziționare a imobilului. 

Magda Solomon nu a putut fi contactată pentru un punct de vedere până la publicarea acestui material.

În 2009, casa a ajuns în proprietatea unui afacerist local dornic să o reabiliteze

La începutul anului 2009, imobilul care a găzduit fostul Consulat Austriac a apărut intabulat pe numele Delta Fish SRL din Tulcea. Informația reiese din cartea funciară consultată de reporterul Libertatea. 

Compania este administrată în acte de Cornel Ivanov, un antreprenor cu afaceri în domeniul pisciculturii și fostul administrator al unei firme care edita un ziar local, astăzi închis.

Ivanov ne-a transmis că în momentul achiziționării clădirii, aceasta prezenta încă de atunci probleme. Astfel, a solicitat sprijin Direcției Județeană de Cultură (DJT) Tulcea pentru expertizare și accesarea de fonduri europene în scopul reabilitării. Cererea s-a lovit de lipsa unui răspuns din partea instituției. 

Casa Bergman, refuzată de o altă instituție publică

Încercările de reabilitare au continuat, fiind adusă o firmă din București specializată în renovarea clădirilor monument istoric.

„Reprezentanții companiei au venit la Tulcea și au vizionat imobilul. În urma vizitei în teren s-a întocmit un deviz doar pentru lucrările de proiectare ale clădirii, deviz în valoare de circa 40.000 euro. Din cauza faptului că numai studiile de specialitate și proiectul tehnic au o valoare atât de mare, s-a luat decizia așteptării până când se va găsi o axă de finanțare europeană în vederea reabilitării imobilului”, a declarat Cornel Ivanov.

În 2017, s-a încercat din nou o colaborare cu instituțiile statului, de această dată cu Primăria Tulcea. Firma a propus atunci un parteneriat public-privat pentru finanțare prin Programul Operațional Regional (POR). Tratativele s-au sistat și de această dată. 

„Au fost respinse pe motiv că imobilul nu este proprietate publică”, spune Ivanov.

Doi ani mai târziu, Delta Fish SRL a semnat un contract împărțit pe trei părți cu o firmă de arhitectură pentru realizarea documentației tehnice necesare restaurării imobilului monument istoric situat pe strada 9 Mai. Proiectul este structurat pe trei etape: releveul clădirii existente, studii de soluție și expertiză tehnică, respectiv elaborarea documentației pentru obținerea avizelor și autorizației de construire.

Până în prezent a fost finalizată doar prima fază – planurile detaliate ale tuturor nivelurilor clădirii – în timp ce restul proiectului rămâne în așteptare, spune reprezentantul Delta Fish SRL.

Primăria a oferit bani pentru reabilitare în 2021, dar nimeni nu i-a luat

În 2021, Primăria Tulcea a lansat un regulament menit să-i ajute pe proprietarii de monumente istorice să-și renoveze imobilele dezafectate pentru a le reda sclipirea de altă dată. Sumele pe care aceștia le puteau primi variau între 50.000 și 100.000 de euro, în funcție de starea tehnică. 

Inițiativa era favorabilă atât clădirii fostului Consulat Austriac, cât și altor monumente istorice din municipiu aflate într-o stare de degradare. 

Cu alte cuvinte, banii puși la dispoziție de Primăria Tulcea ar fi acoperit cel mult jumătate din devizul proiectării la acea vreme. Însă proiectarea este doar începutul. Costurile reale vin odată cu execuția lucrărilor: consolidări structurale, refacerea fațadelor și a elementelor decorative, înlocuirea instalațiilor, lucrări realizate cu materiale și meșteri autorizați, la standarde impuse de legislația privind patrimoniul. Toate acestea ridică nota finală la câteva sute de mii sau chiar milioane de euro.

Deși regulamentul din 2021 promitea sprijin pentru proprietarii de monumente istorice din Tulcea, realitatea a arătat altceva. Cu un buget total de 450.000 de lei (aproximativ 90.000 de euro), programul s-a dovedit complet neatractiv.

Niciun proprietar nu a depus dosarul pentru a accesa finanțarea, conform publicației locale Ziarul Delta. Drept urmare, programul nu a mai continuat după acel an, declară reprezentanții Primăriei. 

Ambasada Austriei spune că nu are în plan să se ocupe de clădirile fostelor sale consulate 

Fiind o clădirea construită în stil german și folosită în secolul XIX de diplomați austrieci, se ridică imediat întrebarea dacă Ambasada Austriei de la București ar fi interesată de preluarea şi restaurarea ei.

Rudolf Schatz, reprezentantul instituției, a declarat că nu există niciun plan în acest sens. „Din câte știu, nu a existat nicio corespondență între autoritățile austriece și cele române privind fostele clădiri consulare din Tulcea”, precizează acesta. 

Diplomatul mai spune că imobilele nu aparțineau neapărat statului, ci „ar fi putut fi proprietatea privată a unuia dintre consulii onorifici”.

Schatz a confirmat însă istoricul clădirii: la 22 noiembrie 1845 s-a deschis Agenția Consulară Onorifică a Austriei la Tulcea. Cinci ani mai târziu, aceasta devine Vice-Consulat, iar pe 4 aprilie 1869 – Consulat. În 1894 revine la statutul de agenție consulară onorifică, iar câțiva ani mai târziu să-și înceteze activitatea.

Sociolog: „Opinia publică nu se formează pornind de la adevăruri demonstrate, ci de la idei împărtășite”

Casa de pe strada 9 Mai din Tulcea nu i-a aparținut niciodată lui Iosif Berman, însă mitul s-a răspândit și a prins rădăcini, asemenea iederii care astăzi înghite zidurile ruinei. Povestea acestei clădiri arată cât de ușor memoria colectivă se poate construi pe confuzii și cum, atunci când adevărul este înlocuit cu legendă, trecutul riscă să fie distorsionat sau uitat.

Raluca Petre, doctor în Sociologie și profesor universitar la specializarea Jurnalism a Universității „Ovidius” din Constanța, explică mecanismele prin care asemenea mituri se propagă și ajung să fie considerate drept fapte verificate.

„Opinia publică nu se formează pornind de la adevăruri demonstrate, ci de la idei împărtășite. Dacă un anumit lucru are sens pentru mai mulți, atunci circulă și este transmis la nivel social. Așa supraviețuiesc și zvonurile: nu prin verificare, ci prin circulație orală. În plus, teoria media arată că oamenii tind să îmbrățișeze informațiile care le validează propria viziune”, spune sociologul.

Aceasta subliniază un aspect esențial: discernământul critic nu este înnăscut, ci dobândit.

„Verificarea informațiilor este o abilitate care se învață, nu este organică, ceva natural la nivel social. Cred că aceste mecanisme sociale explică de ce oamenii au îmbrățișat povestea despre Berman.”, adaugă Raluca Petre.

Astfel, confuzia dintre Bergman și Berman devine mai mult decât o simplă eroare de memorie: este un exemplu al felului în care comunitățile amestecă povești, le transmit mai departe și, în cele din urmă, le transformă în „adevăruri” locale.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.