Altfel spus, marfa propriu-zisă, adică energia, costă o treime din preţ, restul este ”ambalajul”. Acesta din urmă înseamnă, în primul rând, serviciul de distribuţie, care reprezintă 35,7% din factuă. Distribuţia este acea parte a transportului energiei electrice care se face prin reţele zonale, prin firme private, spre deosebire de transportul naţional, care se face prin Transelectrica, firmă de stat, şi costă 3,9% din factură.
Toate investiţiile sunt plătite de consumatori
La acestea se adaugă costurile de cogenerare, adică de retehnologizare a termocentralelor, care reprezintă 5,8% din factură, apoi certificatele verzi, 2,5%, care acoperă costurile instalaţiilor care produc energie regenerabilă, sau ”verde”. Din câte se poate observa, toate investiţiile făcute în sistem sunt suportate de consumator, acesta fiind motivul principal pentru care preţul final are „compoziţia„ pe care o prezentăm aici.
Suntem campioni europeni la capitolul taxe pe energie
În fine, la toate acestea se adaugă preţul de furnizare, 3%, de servicii de sistem, 3% şi TVA, 20% – şi avem tabloul complet.
Preţul unui kilowatoră în România, la consumatorul casnic, este de 0,539 lei, unele din cele mai mici preţuri din Europa.
Potrivit unei analize făcute de Comisia Europeană în primul trimestru al acestui an, kWh costă, în monedă europeană, 13 eurocenţi în România, 9 eurocenţi/kWh în Bulgaria, iar în Ungaria 11 eurocenţi/kWh. Restul ţărilor au rpeţuri peste noi. La capitolul taxarea electricităţii, suntem însă campioni europeni